Petroliștii vor avea nevoie curând de un… profesor de franceză!

Dragos Trestioreanu - iun. 16, 2015

Pe siteul clubului găzarilor au început să se adune postările cu numele noilor achiziții ale Petrolului. La unele – știți gluma – se limbă plimba-n gură! Ismail Ahmed Kadîr Hassan sau chiar Cheikh Alan Diarra ar fi floare la ureche pe lângă Alexis Sainrimat-Moreira, Sanaa Altama, Jeremy Faugh-Porret sau Harlem-Eddy Gnohere, nu-i așa? A mai venit și Yohan Boccognano! Și vor mai sosi și alții, poate cu numele aproape la fel de… imposibile. De pronunțat, evident. Va veni și momentul în care ultrașii din galerie – dacă și când se vor întoarce în peluză – și ceilalți suporteri ai „lupilor” vor fi invitați de announcerul arenei, Mircea Baganagiu, să le scandeze numele noilor favoriți. După ce va începe cu prenumele lor. Parcă ar fi nevoie acum de-un „pact”. Ce va striga Baganagiu și ce vor continua fanii. Vă închipuiți că va fi ușor? Nu cred. Ba, cred chiar că Petrolul va avea nevoie de un profesor de franceză – de ce nu Dan Culicovschi? – pentru ca fotbaliștii, aflați pe gazon, la exercițiile de încălzire de dinaintea meciurilor, să nu fie nevoiți să le… dea câte un miel miilor de suporteri! Un nume mult mai simplu, cel al actualui stelist, Alcenat, sau al viitorului dinamovist, Kronaveter, a dat ceva bătăi de cap, darămite cele de mai sus. Parcă a revenit vremea când – după Manasse – nici nu se știa prea bine ce ar fi trebuit urmeze! Parcă niciodată, cum era corect, Enza-Yamissi! Deh, tot francez și el!

Petrolul a fost unul dintre cluburile care a apelat foarte târziu, după 1989, la jucători străini. Și-atunci, la puțini. Apoi, retrogradând și stând vreme destulă în eșalonul secund, au dispărut cam cu totul. Doar odată cu venirea lui Vivi Răchită, ca manager general la SC FC Petrolul, la al doilea descălecat al lui, au reînceput achizițiile de afară. Cele cu adevărat… adevărate au apărut însă cu puțin timp înainte să fie înlocuit pe banca tehnică. Cum strategia importurilor a prins de minune – vezi perioada debutului lui Hamza, Boudjemaa, Mustivar, Osiako, Zerka ș.a.m.d. – s-a continuat, firesc, pe aceeași linie. În fapt, unica soluție pentru construirea unei echipe competitive. Nu cât să se ia de gât cu Steaua, devenită FCSB, dar capabilă să câștige Cupa României după 18 ani de la precedenta performanță similară sau să termine, în două ediții consecutive de campionat, pe ultima treaptă a podiumului. Plus două prezențe la rând, după adjudecarea trofeului competiției KO, în semifinale. Totul într-un interval foarte-foarte scurt de timp. Dacă, în iarna-primăvara lui 2012, au abundat francezii sau africanii din țări dialogând în limba din Hexagon, ulterior a venit vremea celor vorbitori de portugheză, lusitani sau brazilieni, și a spaniolilor, e drept mai mult din staff-ul tehnic. Au mai apărut și uruguayeni, cu Albin în vârf de lance. Cum-necum, nume mult mai ușor de pronunțat, implicit de scandat de suporteri.

Timpurile s-au schimbat brusc, a apărut nedorita insolvență, planul de reorganizare, aprobat săptămâna trecută de către Adunarea creditorilor, și s-a schimbat și ținta în privința jucătorilor aduși din străinătate, oferta de autohtoni fiind săracă, săracă. Cum noul manager sportiv este la bază un agent de fotbaliști, care și-a pus meseria în cui cât va fi oficial de club, era de așteptat ca achizițiile, de care răspunde 100%, să fie din zona în care el a operat cel mai mult, până în prezent. Și uite așa, Mihai Joița îi obligă pe fanii Petrolului să pună… burta pe carte, apucndu-se să învețe cum se pronunță corect Gnohere, Sainrimat ori Boccagnano. Le va fi mai greu la început, dar dacă nou-veniții cu nume imposibile vor confirma, cu siguranță că acestea vor suna în timp, în gura suporterilor, precum o… melodie!