Când ești lider, și nu de ocazie, câștigi un meci și dacă joci mai slab și ai nevoie de destul noroc. Petrolul ’52 a dovedit că știe să se descurce perfect și cu o adversară precum CSA Steaua!

Dragos Trestioreanu -

Când ești lider, și nu de ocazie, câștigi un meci și dacă joci mai slab și ai nevoie de destul noroc. Petrolul ’52 a dovedit că știe să se descurce perfect și cu o adversară precum CSA Steaua!

Derbiul dintre ACS Petrolul ’52 și CSA Steaua s-a terminat de mai bine de patru ceasuri cu scorul de 2-0 (0-0) în favoarea gazdelor de pe arena Ilie Oană. Fixat în minutul 64, de către același fotbalist care „dezghețase” tabela cu 420 de secunde mai devreme, Sory Ibrahim Diarra (foto sus și jos), rezultatul final nu a arătat totuși diferența reală de pe gazon. Suporterii „lupilor” sunt obișnuiți cu primele reprize mai puțin atractive ale favoriților, dar le suportă stoic, deoarece în cele de-a doua găzarii „explodează” și câștigă! Ei bine, joi seară, de la 19.30 până pe la 20.21, cred că a fost cel mai tern mitan al „galbenilor”. Unul din care am reținut, în condițiile în care nici Steaua nu a strălucit, doar faza în care, din banda dreaptă, aproape de linia de fund, Tucaliuc a găsit un spațiu îngust prin care a strecurat balonul, pe jos, la Jarovic (foto, urmărind un balon împreună cu fostul petrolist Beța), aflat cu spatele la buturile lui Bălbărău. Neamțul a ales soluția firească, adică pasa în urmă pentru șutul lui Cebotaru. O palmă, hai două, mai jos și mingea ar fi deranjat cu totul „păianjenul” din dreapta porții „roș-albaștrilor”! Dar, numai atât am reținut din toată repriza. De ce numai atât? Deoarece ideea lui Nae Constantin cu Pană în locul lui Seto nu am avut impresia că ar fi fost cea mai fericită. Astfel, construcția – fără ca japonezul să fie totuși vreun mare creator, dar și orișicât – a lipsit cu desăvârșire, în condițiile în care rolul lui Tucaliuc a fost parcă, acum, cu totul altul.

La reluare, antrenorul găzarilor a surprins, nefăcând nicio modificare, deși măcar una s-ar fi impus. Evident, nu am pus-o la socoteală pe cea a lui Jarovic, care a trebuit să fie schimbat devreme (33), pentru o problemă musculară la coapsa stângă. A fost o înlocuire neplanificată, atunci. Însă, în minutul 58, imediat după golul de 1-0, Nae a făcut-o: Seto a intrat în locul lui Pană. Dar nu pentru construcție, era deja o lungime avans, ci pentru întărirea defensivei și securizarea astfel a rezultatului. De altfel, și intrarea pe teren a lui Chindriș în locul lui Tucaliuc tot același scop a urmărit, arădeanul fiind un mijlocaș central defensiv, dar și cu, este adevărat, unele calități care îi permit să fie dezinvolt și dincolo de centrul terenului. Ultimele două înlocuiri, făcute tot în minutul 76, au fost post pe post, pe benzi, în atac. Constantinescu și Saim Tudor însă nu au intrat cu vreun plus față de Bratu, respectiv Măzărache. Iar ratarea lui Saim din ultimul minut de prelungiri, după o cursă altfel frumoasă de la centrul terenului, dar nefinalizată, în mod neașteptat, a dovedit că Nicolae Constantin chiar că ar trebui să-i aloce râmniceanului un timp special, pentru un dialog care să-l motiveze pe jucător, fiindcă altfel s-ar putea nici pe bancă să nu se mai așeze la ceea ce mai arată pe teren, în prezent.

Ce nu a plăcut la al… noulea succes consecutiv din sezonul regular, fiindcă a fost și așa ceva? Dincolo de jocul fad din prima repriză, cedarea totală a posesiei de prin minutul 60 a lăsat o impresie neplăcută. Dacă fundașii centrali nu ar fi fost excelenți, atât Lică, mai ales el, cât și Huja apărând cu brio avantajul de două goluri. Cel din urmă a greșit o singură pasă, dar era sub presiune, însă a salvat multe alte mingi, în rest. Li s-a alăturat un Țicu tot mai bun de la meci la meci, în vreme ce junele Pîrvulescu iar a cam vrut să facă multe, însă nu poate chiar așa, deocamdată. Trebuie totuși să fiu pe deplin obiectiv și să recunosc că Avram, care… nu a avut ce apăra, paradoxal, a avut în schimb mare noroc la ratările antologice ale lui Chipirliu și Huiban și la șutul puțin peste vinclul drept al lui Donose, toate cele trei faze consemnându-se în perioada dominării asidue a oaspeților. Adică, attunci când Petrolul ’52 parcă era echipa din deplasare, o echipă… mică! E adevărat, când ești lider, așa cum este trupa lui Nae Constantin de patru etape, iar de-acum va fi de cinci, te descurci să învingi și când joci mai slab și ai nevoie și de Zeița Fortuna să ieși cu bine dintr-un derbi care a arătat cum vor fi și altele cu grupări din Top 6. Foarte dificile, mai exact.

Ce a plăcut în derbi? În afara fazei cu șutul de puțin necadrat al lui Cebotaru, cele două goluri au atras și ele, firesc, atenția. Au făcut și deliciul galeriei tot mai numeroasă de la P1, responsabilă cu show-ul sonor, unul de culoare și mult fum! La prima reușită, la cornerul-covrig al lui Bratu, același Cebotaru a câștigat duelul aerian cu Bărbulescu, în careul mic, deviind mingea, cu capul, spre Diarra, aflat aproape de buturi. Reluarea din prima în colțul din dreapta i-a surprins atât pe Bălbărău, cât și pe Chipirliu, aflat pe linia porții, aproape lipit de bară. A fost o dovadă de măiestrie a tuturor celor trei petroliști. Al doilea a fost marcat după o fază și mai frumoasă decât la mai sus-amintita ratare a lui Cebotaru. Răsdan a intrat pierculos în careul advers, pe stânga, cu un efort demn de admirat Pîrvulescu a acroșat balonul și l-a trimis de jos către Seto, întoarcerea acestuia a fost urmată de o pasă lungă, printre picioarele lui Oroian, la Măzărache. Olteanul a adat, propria jumătate de teren, drumul la… TGV, dar nu în lateral stânga, ci spre centru, acolo unde Diarra îi tatona pe Walace și Beța. Inteligent, Simon a așteptat momentul propice, iar când malianul a țâșnit printre fundașii centrali ai Stelei, i-a și pus mingea pe tavă, pentru o reluare, tot din prima, în cross, direct în colțul lung, pe lângă Bălbărău, ieșit dintre buturi, până la vreo 10 metri, ușor lateral stânga. Simplu ca bună ziua, nu? Eh, nici chiar așa, și-atunci a fost vorba tot despre măiestrie, a celor patru! E bine că, iată, ceea ce începe așa și așa se termină cu… 2-0 pentru Petrolul ’52! Iar, după fluierul final al lui Iulian Dima, fotbaliști, antrenori, conducători și suporteri se relaxează, așa cum o face „OMUL MECIULUI”, simpaticul Diarra!

 Foto: www.fcpetrolul.ro