Victorie… fără gust! La primul său gol în echipamentul Petrolului ’52, în campionat, bănățeanul Darius Buia și-a salvat echipa de la o remiză rușinoasă!

Dragos Trestioreanu -

Victorie… fără gust! La primul său gol în echipamentul Petrolului ’52, în campionat, bănățeanul Darius Buia și-a salvat echipa de la o remiză rușinoasă!

Seria de victorii consecutive ale „lupilor”, nouă înaintea fostului derbi ploieștean Astra – Petrolul, desfășurat în prezent în Liga a II-a, la Giurgiu, acolo unde joacă, și acum, echipa lui Ioan Niculae, una retrogradată din primul eșalon în vara acestui an, a escamotat scăderea de formă, de câteva etape, a trupei lui Nicolae Constantin. Iar asta s-a văzut și mai bine în municipiul de la malul Dunării, duminică, la orele prânzului. Meciul dintre Astra Giurgiu și ACS Petrolul ’52 Ploiești a început, așa cum era de așteptat, cu ploieștenii având posesia și primele ocazii de a deschide scorul. Ceea ce au și reușit în minutul 25, prin Cebotaru, la capătul unei acțiuni începute de Tucaliuc și continuată de Țicu și Măzărache, ultimul găsindu-l perfect, la 8-9 metri central, pe internaționalul moldovean de peste Prut, Cel care nu avea cum să rateze din prejama punctului cu var. Adică așa cum o făcuse Diarra, în două rânduri, aflat mult mai de aproape de buturi, barele laterale ale buturilor lui Moroz „refuzând” golurile 9 și 10 ale malianului, aflat printre principalii marcatori ai campionatului Ligii a II-a. În momentul în care arbitrul clujean Sorin Vădana jr., care a condus corect partida, l-a eliminat,”roșu” direct, pe astristul Tiberiu Giuroiu, la recomandarea asistentului de la tușa unu, pentru un posibil dialog cu tentă rasistă purtat cu Diarra, drumul Petrolului ’52 către norma de trei goluri părea astfel cu mult simplificată.

Dar, lovitură de teatru, la numai trei minute de la reluare, Lică i-a pasat în urmă, din jumătatea adversă, contrar neindicat lui Huja și, mai ales, l-a pus pe portughezul de origine română în imposibilitatea de a recepționa balonul. Cel pe care l-a interceptat Danciu, autorul unei curse ulterioare și, apoi, a unui șut bine plasat, pe lângă Avram, în colțul din dreapta al porții acestuia. Astfel, „lupii” au primit ce-l de-al treilea gol stagional, al doilea din acțiune, după cel dintâi, de la București, din partea Metaloglobusului! Dar și așa, găzarii aveau să rămână cu defensiva numărul 1 din Liga 2, ca și – finalmente – cu al doilea atac, după FC Buzău, diferența de la golaveraj fiind însă de numai o reușită în favoarea vecinilor de județ de la Est. Evident, asta după ce, către „spartul târgului”, rezerva utilizată Buia avea să reacționeze rapid și eficace la centrarea pe jos a unui Țicu (86) lansat de Huja, mingea nefiind atinsă ulterior de Diarra, ci de portarul Moroz, încurcat puțin de către coechipierul Stoian. Obiectul de joc a deviat în sus și în spate, iar bănățeanul – aflat la prima sa reușită în echipamentul actualei echipe – l-a împins cu capul, aproape de linia porții, în colțul scurt. Darius se afla în poziție regulamentară, ci nu cum au reclamat gazdele, că ar fi fost în ofsaid. Gazde care sperau să obțină o remiză în 10 jucători pe teren! Cu 2-1, după 1-0 și 1-1, petroliștii au forțat în ultimele opt minute pentru a înscrie și golul al treilea, dar intervențiile lui Moroz s-au opus șuturilor bune ale lui Pană și Vajushi.

La Giurgiu, trebuie recunoscut, antrenorul principal adus în pauza de vară, brașoveanul Florin Stângă, a reușit să construiască – în condiții de marasm financiar – o echipă tânără bună, formată din jucători de la fostul „satelit”, desființat după retrogradarea „echipei mari”. Stângă i-a învățat pe băieții lui să lupte, să fie arțăgoși precum „cocoșii” – păcat că au făcut-o și dincolo de limitele regulamentului și ale bunului simț, dar asta nu-i vina tehnicianului ! – și să nu se lase învinși cu una, cu două. Am certitudinea că, lăsată să joace vreo doi-trei ani în aceeași alcătuire, echipa aceasta a Astrei va fi o „nucă” tare pentru orice adversar, cel puțin ]n eșalonul secund. Iar o parte dintre componenții actuali pot emite chiar pretenții pentru a ajunge – unii, din nou – în Liga 1. Tocmai în fața unei asemenea trupe ambițioase, fotbaliștii lui Nae Constantin au intrat „pe vârfuri”, vezi jargonul fotbalistic, s-au mulțumit cu posesia zdrobitoare, mai ales după eliminarea lui Tiberiu Giuroiu, dar au jucat în special de amorul artei, ratând mult, îndeosebi în repriza a doua, atunci când junele Mihai Constantinescu, care refuză să se maturizeze, putea fi acuzat chiar că a ratat victoria, la șutul în care l-a luat parcă la țintă pe Moroz, din poziție de singur cu portarul în față, la scorul de 1-1!

Dacă tehnicianul prahovenilor a optat pentru cel mai bun „11” posibil, nu am înțeles însă de ce a început schimbările cu un fotbalist care jucase fără greșeală până atunci, Seto. Asta dacă nu cumva japonezul se resimțea după centrarea pusă pe capul lui Bratu – minge expediată puțin pe lângă buturi – și contra pe piciorul său pusă în acel moment de către Zamfir. Fără nipon în teren au fost momente neclare la construcție, chiar dacă fusese trimis pe teren un alt jucător crebral, Vajushi. Revenit pe gazon după o perioadă deloc scurtă, albanezul s-a acomodat un pic mai greu, dar spre final și-a arătat totuși clasa. Cert este că 39 de minute la revenire mi s-au părut cam prea multe pentru Armando. Apreciez altfel, nu ca o critică însă, că jucătorul care trebuia înlocuit în minutul 55 merita a fi ales dintre Tucaliuc, care oricum nu duce 90 de minute, sau Măzărache, cu un joc modest, exceptând assist-ul de la primul gol al formației sale. În fine, o fi știut Nae ce face, dar nu a ieșit mai deloc, pentru o vreme, ce și-o fi dorit! Dacă rezerva Constantinescu ar fi marcat, așa cum a făcut-o Buia, norocos, dar decisiv, aș fi decretat următoarele două schimbări, din minutul 66, ale antrenorului drept reușite 100%. La fel cum mi s-a părut a fi fost și introducerea lui Pană (77). În rest, am observat că Avram nu avea ce face la golul lui Danciu, că tânărul Pîrvulescu nu a părut, din nou, a fi cel din prima parte a campionatului, că Lică – impecabil de când l-a susbstituit pe Meijers – era să aibă pe conștiință ratarea unui succes, al 10-lea consecutiv, al Petrolului ’52, că Țicu a devenit, pe drept, unul dintre cei mai importanți oameni ai echipei, deși are numai 21 de ani, că tandemul Cebotaru-Seto este, de departe, cel mai bun de mijlocași centrali din Liga 2, că Bratu vrea mult, dar nu reușește mereu chiar totul, că Tucaliuc nu a avut claritatea de altădată, că Măzărache nu a mai fost… TGV, că Diarra a lăsat golurile, cred, pe meciul de sâmbătă, 6 noiembrie, ora 12.30, cu Dunărea Călărași, de pe arena Ilie Oană. Închei cu un moment amuzant, să-i zic așa, după un meci cu șase cartonașe galbene și unul roșu, acordate pe teren, la capătul căruia memoria a reținut mai mult pe cel de-al șaptelea, luat de pe bancă de jurnalistul ploieștean Marian Dima, care este și delegatul echipei Astra Giurgiu, și secretarul general al AJF Prahova. Colegul de breaslă a fost avertizat pentru proteste la o mai degrabă exagerare a lui Dragoș Gheorghe, în momentul unei mâini puse ușoară pe umărul acestuia de către un adversar! E mai greu să fii pe bancă, deisgur, decât la… masa presei!

Foto: www.digisport.ro