De ce merge, oare, ACS Petrolul ’52 din victorie în victorie, de 11 etape? Nu cumva fiindcă s-a refuzat ferm verdictul ante-factum al unor „specialiști” locali că ar exista lot numai de locurile 8-10?

Dragos Trestioreanu - nov. 7, 2021

Un meci văzut la fața locului, cu tribunele și peluzele goale – deși este absolut necesar acum să fie așa! -, este ca și mâncarea fără sare și piper. Astfel a arătat și partida dintre ACS Petrolul ’52 și Dunărea Călărași, a cărei lovitură de start onorifică a fost dată de către un fost p0rtar de dinainte de 1989 al celor două combatante de-acum, Gheorghe Niculescu, zis Ață. Arăta mai mult a joc amical, nu ca unul oficial. Chiar dacă, în prima repriză, oaspeții au pasat frumos și au și egalat scorul, de pe tabelă, la un moment dat, ba chiar, au mai avut o dublă ocazie aproape de a se auzi fluierul care a pus capăt mitanului, sumedenia de ocazii mari de la buturile lui Costache, fostul goal-keeper al Concordiei Chiajna, părea ruptă dintr-un duel mai fără miză! Într-atât de depășită fusese defensiva Dunării, deși tinerii Leca și Țenea au ceva confruntări bifate în eșalonul secund, primul fiind și produs al Academiei Gheorghe Hagi. La fel ca și căpitanul-mijlocaș Stoica, detașat de la „Hagi” la… Petrolul ’52, în perioada 11 ianuarie 2019 – 30 iunie 2019.

Alex Stoica a fost și cel care restabilise, elegant, egalitatea pe tabele, în minutul 16, la prima eroare din acest sezon a portarului Avram, apărător al buturilor cu o medie de numai 0,30 goluri primite/meci. Cu 10 minute mai devreme, Vajushi deschisese scorul, din penalti, executând așa cum trebuie de la punctul cu var, după ce Bratu fusese faultat în careul mare de același Țenea. Sensibil gestul albanezului de a aplauda, acompaniat apoi și de coechipieri, către Peluza 1 Ilie Oană, după reușită! Chiar dacă se credea că Petrolul ’52 și-ar fi făcut meciul greu după egalare, nu trebuia deloc să aibă cineva emoții, la cum decurseseră ostilitățile de până atunci. Îmi permit să îl citez pe autorul cronicii de pe www.liga2.prosport.ro, „echipa Petrolului arată ca una care poate să înscrie când vrea”!

Ei bine, a… vrut după numai 240 de secunde de la reușita frumoasă a fostului petrolist, Vajushi scăpând incredibil din marcajul lui Filip, intrând apoi în suprafața de pedeapsă, în lateral stânga, acolo unde a fost împins vizibil de un Leca nervos peste măsură – dar fără rost! – ulterior deciziei unui arbitru târgoviștean corect, Mihai Motan. Cel care nu s-a ferit, așa cum mai fac colegi de breaslă ai lui, să acorde lovitură de la „11 metri” pentru a doua oară în favoarea ploieștenilor. Tot Vajushi și-a așezat decis mingea la același punct cu var și a transformat, apoi, cu fentă, de data aceasta, având în prezent șase goluri marcate. Până la pauză s-a mai ratat, nu și marcat, iar 2-1 nu dezvăluia nici 25% din realitatea existentă pe teren. La reluare, s-a pornit cu piciorul pe accelerație până la „blană”, iar în minutul 51, Diarra a dus scorul un pic mai aproape de adevăr, finalizând din stânga, cu dezinvoltură și… „urechi”, în fața lui Costache, egalându-l astfel cu nouă goluri pe Buhăcianu, de la Hermannstad Sibiu, și aflându-se la numai unul sub buzoianul Chică-Roșă. Apoi, cum Călărașii nu au mai contat în atac, s-a continuat seria ratărilor, nici Coman, golgheterul de altădată, nereușind să mai puncteze, dar rezultatul final a fost stabilit de doi tineri, căpitanul Țicu pasându-i perfect lui Bratu în mijlocul careului mare, acolo de unde absolventul de liceu, din vara trecută, nu avea cum să nu facă de 4-1 și să se treacă astfel cu patru goluri în ierarhia la zi a marcatorilor din L2. Era minutul 73 și chiar dacă, mai mult ca sigur, toți cei care au urmărit meciul de pe stadion ori – marea majoritate – pe micile ecrane intuiau că mai era loc de goluri, nu a mai fost să fie. A fost numai de alte ratări, însă! E drept că, fără Costache între buturi, Dunărea risca să se întoarcă acasă cu… năvodul cu mult-mult mai plin!

De ce s-a impus Petrolul ’52 pentru a 11-a oară consecutiv în actuala ediție a Ligii a II-a? Foarte simplu: fiindcă s-a dorit din răsputeri de conducere, staff și fotbaliști a se dovedi că lotul nu este numai numeros, ci și valoros. Nu cum anticipau, înainte de startul sezonului, anumiți „specialiști” locali că ar fi fost de cel mult locurile 8-10! Dacă înaintea unui meci oficial, Nae Constantin, A1 al „lupilor”, are tot efectivul apt de joc, se poate consemna și o situație – ca sâmbătă – în care Cebotari, Lică, Saim Tudor, Pană și Jarovic să ia loc în tribună și să nu se simtă așa ceva! Evident, ca și alții, dar care au avut mai puține minute jucate până acum sau nu sunt pregătiți acum 100%. Nu mai vorbesc și de „banca” de la partida contra Dunării, cu Olaru, Constantinescu, Boțogan, Seto, Tucaliuc, Manolache, Măzărache și Coman! Unii pe care multe echipe și i-ar fi dorit în primul „11”! Asta în condiții în care tehnicianul a gândit unul ]n care să-l reintegreze pe Meijers, revenit după o problemă musculară, să-l titularizeze pe Buia, care prinsese „aripi” după ce adusese victoria la Giurgiu, cu Astra, aproape de final, și să-i ofere prilejul, mai rar, lui Vajushi să fie integralist.

Momentul emoționant al jocului a fost când – antamat din iarna trecută, adus în vară la Ploiești, dar accidentat grav la un antrenament din perioada precompetițională oficială – Coman a putut debuta la noua lui echipă abia pe 6 noiembrie 2021! Cu o formulă schimbată față de ultimele folosite, puțin modificate de la un meci la altul, s-a văzut că Nae Constantin nu a riscat deloc, Avram – Pîrvulescu, Meijers, Huja (76 – Manolache), Țicu (cpt) – Chindriș (57 – Seto), Cebotaru – Bratu (76 – Constantinescu), Buia (57 – Tucaliuc), Vajushi – Diarra (76 – Coman) oferindu-i fără emoții exact ceea ce își dorise și declarase: 3 puncte! Povestea continuă peste două săptămâni, după pauza destinată echipelor naționale, cu episodul „Concordia Chiajna”, tot pe aceeași arenă, apoi la Mediaș, cu „FC Hermannstadt Sibiu, äflată în scădere mare de formă, și din nou acasă, contra Universității Cluj, cea care nu mai pare chiar o „bestia nera”. Altfel, o amintire pioasă pentru un mare suporter petrolist, Gabriel Doroftei, vărul primar al lui Leonard Doroftei urmărind, de-acum, din Cer meciurile echipei favorite! Momentul de reculegere de dinaintea primei partide de la care a lipsit a adus aminte că unii dintre noi rămân… „LUPI PÂNĂ LA MOARTE ȘI DINCOLO DE EA”! RIP Gabi!