Petrolul nu mai are jucător la echipa națională a României! Cât ne vom mai consola cu prezența lui… Hoban?

Redactia - nov. 14, 2014

România a învins-o fără drept de apel, chiar dacă scorul final nu o arată, doar 2-0, pe Irlanda de Nord, liderul neînvins până vineri, 14 noiembrie 2014, înainte de ora 21.45, al grupei preliminariilor EURO 2016 din care fac parte și tricolorii noștri. Cu Sănmărtean oferind recital, pe bucăți, cu Papp – om de gol, vezi „dubla” lui de nota 10, apetit cu start în derbiul cu Dinamo, și… fără niciun petrolist în lot! Prilej, văzându-l pe Hoban (foto jos, al treilea de la stânga la dreapta, cu fes, aflat pe banca de rerzerve între Alexandru Maxim și Claudiu Keșeru, ceilalți jucători de schimb trimiși pe teren în repriza secundă; www.gsp.ro) utilizat după a doua reușită a ex-vasluianului, cea din minutul 79, să devenim nostalgici. Am avut și noi, la Ploiești, un internațional și nu l-om fi lăsat să plece prea devreme de aici? Sigur, mi se poate replica, așa se face mereu, că Petrolul nu-i putea oferi aceiași bani măcar precum „celebra” Hapoel Beer’Sheba. Da, de ce nu? Chiar nu se putea rupe dintr-o parte și pune la acest fotbalist polivalent? Atunci când se pune problema că despre „lupi” nu prea se mai scrie prin ziare ori pe siteuri, și aceasta ar fi o explicație: nu avem om și în naționala României! Mai mult de consemnarea rezultatelor – sau de vreun gol, ca ale lui Alcenat și Nepomuceno, recent – primelor reprezentative ale statelor Haiti, în care combat cel numit mai sus și Mustivar, și Curacao, la care evoluează Gevaro, cine s-ar apuca să mai anunțe ceva în plus, prin media autohtonă? Să fim serioși! Când Hoban îmbrăca echipamentul galben-albastru și-și făcea meseria așa cum se cuvine și sub bagheta lui Victor Pițurcă, uite că se mai menționa pe ici, pe colo. Bine, nu cât despre Mutu… dincolo de arene, dar orișicât. Nici măcar la echipa națională de tineret Petrolul nu mai are vreun român convocat. Așa că, sărim în sus de bucurie că junii Manloache și Ilie sunt chemați la „U 16”, primul fiind și căpitan acolo. Însă, nici nu căutăm să mergem mai departe și să aflăm astfel cum le-o fi pe acolo. Dacă au tot ce le trebuie sau nu, dacă pot progresa într-un ritm susținut. Că va fi nevoie, peste patru-cinci ani, și de copii ai noștri în primul eșalon. Dar, la Petrolul, nu pe la… Dinamo sau cine știe pe unde! Deci, dacă nu stăm cu ochii pe ei cum trebuie, fie nu cresc, fie – dacă o fac – ajung să fie luați de alții.

Tot văzându-l o vreme, de-acum înainte, pe Hoban la echipa națională, nu ne vom  putea consola că, uite, a jucat la Petrolul! Și de la noi a fost selecționat prima oară, la 30 de ani! Ne va lăsa și memoria cu timpul care se va scurge de la plecarea lui de la Ploiești, încă mult regretată. Ah, dacă am fi avut în efectiv fotbaliști convocați la reprezentative ce reprezintă ceva prin lume, ar fi fost cu totul altceva. Mai înghițeam, la o adică, absența măcar a unui tricolor de-al nostru. Dar, așa… Nici una, nici alta, chiar că-i greu de digerat pentru suporterii unei formații de pe podium. Normal ar fi fost ca, renunțându-se la maramureșean, pentru a pleca la mai bine, știți marota, de parcă s-ar duce cineva la mai rău, să se fi avut în vederi, totuși, un alt posibil selecționabil intern. Dacă, asupra lui Astafei nu s-a orientat noul selecționer – ar fi fost și greu de pe locul III să fi ales în dauna atâtor jucători ofesnivi ai liderului Ligii I! -, ne orientam către cineva care chiar putea să-l oblige pe Anghel Iordănescu să-l cheme într-o zi. Evident, cât mai curând posibil. Teoretic, da, ar fi greu, nepreaexistând astfel de fotbaliști români capabili să facă marele pas. Practic, adică pe bani, cvasi-imposibil de adus. Însă, uite ce s-a întâmplat cu mereu amimntitul Hoban: a fost serios, a jucat bine constant și a fost convocat. Da, la 30 de ani! Deci, nu e o regulă să iei doar tineri, pe care nu poți da cât se cere, adică de la sute de mii de euro bune în sus. Poți risca și cu un jucător mai cu vechi ștate în primul eșalon, unul care, imitându-l pe Hoban, să-l determine pe Iordănescu să creadă că ar fi folositor echipei naționale, chiar la o vârstă mai înaintată. Asta pentru că e clar că nici „Tata Puiu” nu s-a apucat acum să schimbe generațiile, mergând – în mare parte – tot pe mâna fostului coechipier de la Steaua, predecesor al său, folosind și același sistem de joc. Trebuia căutat un astfel de fotbalist. Și încă se mai poate. Doar nu crede cineva că nu ar mai exista. Nu-i așa?