Prahovenii și cinstirea eroilor pentru unitatea națională

Constantin Dobrescu - iun. 29, 2017

Cele mai importante momente din istoria patriei noastre și-au găsit de fiecare dată cronicari de talent și pe măsura faptelor care au reținut atenția și amintirea peste timp.

Participarea României la Primul Război Mondial pentru realizarea unității naționale nu putea face excepție. În rândul celor care au scris în piatră faptele românilor în acest război, la loc de cinste se află și sculptorii, care au dăltuit în piatră și bronz cronica patriotismului ostașului român. Aceste cronici durabile peste veacuri sunt omagiul adus eroilor căzuți la datorie și prin ei istoriei noastre glorioase.

Prahovenii au ținut și ei să-și eternizeze în piatră și bronz eroii, deoarece aceștia „sînt simbolul jertfei supreme făcute de poporul român prin care și-a câștigat dreptul la viață și și-a încoronat visurile de veacuri cu cea mai măreață înfăptuire Unirea tuturor Românilor”(1)

În concepția realizatorilor lor, aceste monumente sunt „o amintire neștearsă în ochii tinerilor și viitoarelor noastre generații”, deoarece „cultivând memoria eroilor, punând temelii de granit la înfăptuirea imortalizării lor nu facem altceva decât să reamintim în noi virtutea strămoșească și să reîmprospătăm în memoria urmașilor noștri podoaba morală care răsare din înțelegerea adevărului că patriotismul veritabil stă numai în cultul trecutului”(2). Aici, la aceste monumente de ziua eroilor, tinerimea comemora pe toți cei „care de-a lungul veacurilor și-au sacrificat cu drag viața pentru întregirea țării și a poporului românesc.”(3)

Astfel, locuitorii din Prahova „pentru preamărirea în veci a vitejilor prahoveni morți în crâncenul război al întregirii neamului, pătrunși de recunoștința ce datorează memoriei lor au început să ridice” astfel de monumente în majoritatea localităților, deoarece „nu există comune urbane sau rurale care să nu-și aibă eroii lor sacrificați pe altarul patriei, pe sfântul pământ al Mărășeștilor”, unde ei au înscris cu sângele lor „una dintre cele mai strălucite pagini din istoria noastră națională.”

Uneori, monumentele dedicate evenimentelor din perioada 1916-1918 se cumulează și cu alte evenimente istorice importante, ca Războiul de Independență din 1977-1878, participarea României la războaiele balcanice, cum este cazul celor din comunele Brebu și Poiana Vărbilău, sau amintesc bătălii la care au luat parte fiii localităților respective sau personalități care s-au distins în aceste lupte. (4)

Pentru a preamări eroismul și sacrificiul „celor 19 medici, farmaciști și medici vederinari morți eroic în războiul pentru întregirea neamului românesc”, din inițiativa doctorului C. Vasiliu s-a hotărât ridicarea la Ploiești a unui „monument al medicilor”(5). Această inițiativă a cercului medico-farmaceutic din Ploiești a fost „primită cu dragoste de corpul medico-farmaceutic”, precum și de locuitorii orașului.(6) Inaugurarea acestuia a avut loc în ziua de 30 octombrie 1920 în grădina publică din localitate. La inaugurare au participat gl. I. Popescu, comandantul Diviziei a XIII-a, N.G. Lăzărescu, primarul orașului, care, luând cuvântul, cu ocazia luării în primire a monumentului, mulțumește prin „câteva cuvinte bine simțite” comitetului de inițiativă pentru generoasa înfăptuire.

La 28 mai 1922, are loc inaugurarea plăcii comemorative de la Palatul de Justiție Ploiești, în amintirea colegilor avocați și magistrați morți pe câmpul de onoare în războiul pentru unirea tuturor românilor și întregirea patriei din anii 1916-1918 (8). Această placă comemorativă era opera cunoscutului sculptor I. Dimitriu Bîrlad (9). La inaugurare au participat și Miron Cristea, membrii societății „Apărătorii Patriei”, prefectul județului Prahova, Spirea Sorescu, primarul orașului Ploiești, Gogu Fotescu și gl. Mironescu, comandantul Garnizoanei.

Din Prahova au căzut la datorie 13 avocați și magistrați. Această placă comemorativă „rămâne pentru viitoarele generații o pildă vie de iubire și devotament pentru neam” și „simbolizează vitejia ofițerilor avocați și magistrați căzuți în războiul pentru întregirea neamului.” Pentru realizarea și instalarea acestei plăci Prefectura Prahova a înscris în bugetul său suma de 7.500 lei(10).

Monumente intenționau să ridice și regimentele prahovene care în timpul războiului au dat grele jertfe de sânge pentru realizarea idealului național. Regimentul 32 Mircea, care „pe sfântul pământ al Mărășeștilor a înscris una dintre cele mai strălucite pagini din istoria noastră națională” și unde „s-a pierdut floarea flăcăilor regimentului”, care „pentru prima dată în războiul european” a contribuit la zdrobirea oștilor germane ale Mareșalului Makensen, până atunci supranumit „spărgătorul de fronturi”, a hotărât ridicarea unui monument „demn de trecutul glorios” al acestuia.

Se dorea ca acest monument „să fie un simbol de cinstire a celor jertfiți pentru patrie, iar pe de alta și un motiv de educație obștească pentru tinerele vlăstare care se pregătesc a deveni apărătorii patriei”. În vederea ridicării acestui monument Comitetul de inițiativă a solicitat „sprijinul profesorilor ca prin propaganda în comun urmată de serbări cu caracter național cultural având ca subiect întregirea neamului”. Luptele de la Mărășești etc. Să strângă fondurile necesare. Astfel, la 20 octombrie 1921 a vorbit la Ploiești Charles Bertrand, deputat și președinte al Federației Interaliate a Societăților de demobilizare (12). De asemenea, și cadrele Regimentului 19 Obuziere din Ploiești au luat inițiativa ridicării unui monument al Artileriei „care să reprezinte un simbol al mărturiei dramei sângeroase ce s-a desfășurat și suportat la noi pentru îndeplinirea întregirii neamului”(13).

Această inițiativă a fost luată deoarece „ofițerii acestui corp care cu inimile însângerate încă de război văd cu durere că zilele se scurg fulgerător și că zăpăceala de azi a vremurilor de auri sacra fames nu s-a făcut încă nimic care străbătând secolii ca imagini vizuale ale vremurilor de ieri să simbolizeze epopeea ce am închegat-o cu sângele națiunii române.”

De aceea, „ofițerii acestui regiment cu sufletul încălzit la flacăra arzătoare a focului sacru al patriei își pun inima, trupul și insuficientul lor obol, dar care nu ajung pentru înfăptuirea acestui măreț simbol”.  Pentru aceasta au dat serbări orășenești și solicitau Prefecturii Prahova un ajutor financiar, care le-a fost acordat din bugetul județului pe anul 1928, în valoare de4.800 lei. De asemenea și Școala de pregătire a ofițerilor de rezervă infanterie din Ploiești a luat inițiativa pentru a strânge fondurile necesare ridicării unui monument Eroilor din Regimentul 72 Infanterie. S-a strâns suma de 75.000 lei și s-a dat „acel monument pentru executare lui Iordănescu” pentru suma de 112.500 lei. În marea majoritate a localităților prahovene inițiativa ridicării acestor monumente a pornit din rândul locuitorilor participanți activi la rezolvarea unității naționale, iar realizarea practică s-a datorat tot acestora, mărturie stând numeroasele liste de subscripție. Semnificativ pentru atitudinea generală a locuitorilor prahoveni este documentul din 22 ianuarie 1919 al Preturii Plășii Târgșor către Prefectură, în care se arată că în timpul inspecțiilor efectuate în unele comune s-a remarcat marea venerație a locuitorilor față de memoria eroilor, arătându-se că „…actele de recunoștință din partea locuitorilor unor comune față de memoria celor căzuți în război sînt demne de toată lauda și arată demnitatea și măreția sufletească a poporului român… De aceea s-a luat inițiativa de a se ridica câte un monument în fiecare comună și în fiecare sat, pe care să fie scris numele eroilor căzuți. Această operă să se facă de către comitetele compuse din preot, învățător, primar și doi fruntași pentru fonduri”(15).

Astfel, monumentele sunt de fapt și o statistică exactă a numărului de soldați căzuți în luptă din comunele prahovene pentru realizarea idealului național.

Locuitorii comunei Găgeni apreciau că ridicarea unor monumente dedicate eroilor reprezintă „un scop înalt patriotic și desăvârșit ca să simbolizeze epopeea ce a închegat-o cu sângele națiunii române.” Se arată că „alte țări, alte națiuni ca Franța, Anglia, Germania, Italia, America etc. Au la fiecare răspântie sau colțișor din meleagurile lor insigne uzuale, ca: monumente, statui, edificii, muzee etc., care mărturisesc trecătorului clipe de glorie dau de durere din trecutul vieții lor. Noi însă suntem încă săraci în astfel de insigne, relicve, noi avem mai mult basmele ce povestesc prin viu grai de eroismul străbunilor noștri și cântece de jale cusute încă și astăzi în sarica ciobanului pe care le cântă pe meleagurile țării noastre unde până acum n-a putut ridica asemenea monumente”(16).

În anul 1936, Ministerul Cultelor și Artelor solicita Prefecturii Județului Prahova statistici ale monumentelor ridicate în localitățile județului în memoria celor care și-au dat viața pentru înfăptuirea dezideratului de veacuri al poporului nostru – unirea tuturor românilor într-un stat național unitar (17).

Această statistică este incompletă, deoarece pe lângă faptul că nu se ocupă de troițe, obeliscuri sau plăci comemorative, omite numeroase monumente ridicate în alte localități ale județului Prahova. Din această statistică rezultă că între anii 1919-1936 s-au ridicat în Prahova doar 59 de monumente din care trei nu au fost finalizate, cum este cazul celor din comunele Măgurele, Sângeru și Drăgănești, din lipsă de fonduri. (18) Monumentul din comuna Gherghița nu s-a finalizat din „cauza crizei prin care am trecut și trecem încă”, după cum raportau autoritățile comunale în anul 1938 (19), iar în monumentul eroilor din Posești s-a inaugurat în anul 1940. În acest scop s-au constituit comitete pentru strângerea fondurilor necesare pentru ridicarea acestor monumente ale eroilor în aproape toate comunele județului. Din aceste comitete făceau „parte și săteni foști luptători la Mărășești” și pe alte fronturi de luptă. Se aprecia că ridicarea acestor monumente este o „operă patriotică de care urmează a se lega acum și în viitor faptele glorioase ale eroilor neamului românesc.”

Dacă în Prahova cele mai multe monumente le-a ridicat sculptorul Temistocle Vidali, totuși întâlnim și monumente ridicate de sculptori cunoscuți ca C. Dimitriu Bîrlad (Bușteni, Telega), Tudor Gheorghe (Câmpina), Teodor Burcă (Lacul Teiului), D. Mățăuanu (Urlați, Provița de Sus, Drajna de Jos), Ion Iordănescu (Mizil, Azuga), Ion Schmidt-Faur (Slănic Prahova) și alții.

Inaugurarea monumentelor era un prilej de evocare a faptelor de arme la care participau și comandanți ca gl. Averescu, fiind urmate de serbări cu conținut patriotic.

Unul dintre cele mai frumoase monumente existente în județul Prahova este cel din Bușteni intitulat „Ultima grenadă” sau „Caporalul Mușat”, realizat de sculptorul Dimitrie Bîrlad și ing. Mircea Radu, în anul 1928 și a costat 1.138.550 lei (20). Documentele apreciază că acest monument reprezintă „pentru localitățile de pe Valea Prahovei de sus, cea mai frumoasă operă și amintire a luptătorilor din 1916-1918.”

În atenția locuitorilor din Buștenimonumentul trebuie să „fie un frumos exemplu pentru generațiile viitoare, încălzindu-le de patriotism de care țara noastră are atâta nevoie.” În vederea ridicării acestui monument s-au înscris sculptorii Emil Becher, Spiridon Georgescu, I. Iordănescu și Dimitriu Bârlad. Primăria Bușteni împreună cu comitetul de inițiativă au optat pentru oferta sculptorului Dimitriu Bîrlad, cu adăugira că monumentul reprezentându-l pe eroul „Caporal Mușat” să fie predat și montat în Bușteni pe soclu ce-l va executa comitetul. În vederea strângerii fondurilor necesare ridicării monumentului, Comitetul de inițiativă a dat mai multe serbări. Astfel, la 15 august 1927, la Bușteni are loc un festival artistic muzical unde s-a prezentat piesa „Romeo și Julieta la Mizil”, cu concursul Ansamblului popular „Vârful cu dor” din Sinaia, la ridicarea acestui monument au contribuit cu diverse sume de bani și localitățile prahovene ca Sinaia, Poiana Țapului, Ploiești, precum și primăriile din București, Constanța, Brașov, Călărași etc. Locuitorii din Bușteni au dorit ca prin acest monument să amintească „generațiilor viitoare eroismul celor care și-au jertfit viața pentru apărarea și mărirea patriei, care deși au murit în dureri trupești însă cu speranțe mari în izbânda neamului” și să imortalizeze numele celor 52 de ostași originari din Bușteni căzuți pe câmpul de luptă (21). Inaugurarea monumentului a avut loc la 9 septembrie 1928 în prezența autorităților, cu care prilej s-a semnat un act comemorativ, care a fost zidit la soclul monumentului (22). Sculptorul Dimitriu Bîrlad a ales pe grenadierul Mușat „ca simbol al virtuților ostășești ale soldatului român”, deoarece a fost impresionat de gestul și patriotismul acestui ostaș (23). Monumentul a fost construit „în stilul timpului” de turnătorul Teodorescu și constructorii Frații Costa. (24).

De asemenea, o serie de monumente reprezentative din Prahova au fost concepute și ridicate de sculptorul ploieștean Temistocle Vidali prin contract, în comunele Bucov, Pietroșani, Buștenari, Coțofenești, Puchenii Moșneni, Poienarii Burchi, Poiana Vărbilău, Nucșoara, Rîncezi, pădurea Vărbilău, Păcureți, Ciumați, Măgureni și Ștefești, cu contribuția materială a locuitorilor și autorităților (25). Pentru monumentul din comuna Ștefești documentele fac precizarea că atât primăria cât și Prefectura județului nu au contribuit cu nicio sumă de bani (26).

Unele monumente au fost ridicate de armată, cum este cazul celui din comuna Măneciu-Ungureni, înălțat în anul 1919, ale cărui cheltuieli au fost suportate de Regimentul 32 Mircea și este dedicat amintirii ostașilor acestui regiment și se intitulează „Trecerea la frați”. Acest monument a fost ridicat în perioada în care regimentul s-a găsit în dispozitivul de acoperire a frontierei în zona Măneciu-Ungureni. Documentele menționează faptul că acest regiment a trecut prin pasul Bratocea în Transilvania, unde a fost întâmpinat cu entuziasm de populația românească de acolo și a purtat lupte crâncene cu trupele austro-ungare. Monumentul este considerat drept „o mărturie a zilelor mari de glorie și epopee ale neamului românesc și un imbold pentru generațiile viitoare” și este „lăsat tocmai de regimentul 32, cel mai glorios regiment de infanterie care a scris cu sânge în cartea veșniciei virtutea nepieritoare a neamului lor, când la Mărășești au dovedit lumii întregi superioritatea infanteristului român, ce avea deviza Pe aici nu se trece!”(27).

De menționat că inscripțiile de pe toate monumentele din județul Prhova menționează că sunt ridicate în amintirea eroilor prahoveni din Primul Război Mondial, iar majoritatea fac referiri exprese la realitatea Marii Uniri din 1918. Versurile săpate pe unele monumente, precum cele de la Vărbilău, arată marea admirație a locuitorilor pentru eroii lor:

„Ați luptat cu vitejie

Pentru al patriei onor

Și murind ați dat viață

Unui mândru viitor.

Sfâșiați, loviți de tunuri,

Ați murit cu arma în mână

Pentru Ginta cea Latină

Pentru Patria Română.”

De asemenea, și din versurile înscrise pe monumentul de la Nucșoara reiese respectul datorat eroilor:

„Dormiți de-acum în pace umbre sfinte

Voi cei mai buni

Voi cei mai dragi ai lumii

Voi ce ați căzut la pieptul drag al mumii

și n-aț avut nici cruce pe mormânt.”

Inscripția de pe monumentul eroilor din războiul din 1916-1918, pentru reîntregirea neamului ridicat în comuna Pucheni este plină de încărcătură patriotică, relevând scopul pentru care s-au jertfit eroii din această comună. „Să luăm pildă de la cei ce și-au jertfit viața pentru patrie, neavând nimic în lume mai scump ca țara, mai prețios ca limba și mai sfânt ca patria”.

„Să știe prezentul,

Cu noi s-a născut

Și în noi a domnit idealul

Avem o moție

Și noi ne-am bătur

Mai larg să-i întindem

Străbunul ținut

Fericit acel ce calcă

Țărâna sub picioare

Care vede-n a lui țară

Libertatea reînviind.

Fericit, măreț acela care

Sub un falnic soare

Pentru patria să moară

Nemurirea moștenind.”

Aceste inscripții săpate direct în betor, marmură sau bronz constituie adevărate izvoare istorice datorită informațiilor ce le cuprind, informații ce se referă la luptele la care au participat eroii comunelor prahovene, numele lor și de cele mai multe ori regimentul din care făceau parte. Astfel, pe aproape toate monumentele sunt înscrise luptele de la Mărășești, Mărăști, Oituz, Dragoslavele sau sectoarele mari ale bătăliilor: Carpați, Dobrogea etc.

Unele inscripții cuprind informații privind autorii monumentelor, data construirii lor, modalitatea de ridicare, precum și componența comitetelor de inițiativă.

De cele mai multe ori fondurile necesare ridicaării acestor monumente erau strânse de un comitet de inițiativă ales de locuitorii localităților respective. Aceste comitete erau confirmate de Societatea „Cultul Eroilor”. Atunci când sumele strânse nu acopereau total cheltuielile, aceste comitete solicitau ajutoare de la bugetul Prefecturii județului Prahova.

Din comuna Urleta au căzut „pe câmpul de luptă pentru întregirea neamului” 45 de eroi și pentru cinstirea memoriei acestora în anul 1935 s-a constituit un comitet pentru ridicarea unui monument. Piatra fundamentală a monumentului s-a pus în toamna anului 1936, monumentul a costat 30.000 lei, din care locuitorii au donat suma de 21.000 lei, iar restul a reprezentat subvenția Prefecturii județului Prahova. Inaugurarea monumentului al cărui scop era „comemorarea celor căzuți în război și glorificarea eroismului românesc” a avut loc la 30 mai 1937.

și comitetul de inițiativă din comuna Bordeni format în 1919 din săteni foști luptători au hotărât „ca în această comună să se ridice un monument în semn de recunoștință pentru eroii căzuți pe câmpul de luptă și cu scopul de a face nemuritoare actele de vitejie săvârșite de ostașii plecați din Borfeni la războiul pentru România Mare.” Se aprecia că acest monument trebuie „să vorbească urmașilor de vitejia generației actuale și să servească ca pildă pentru viitorii ostași ai țării”.

Comitetul de inițiativă constituit pentru ridicarea Monumentului Eroilor din Urlați în 1926, deși a strâns fonduri în valoare de 140.000 lei, a apelat la ajutorul Prefecturii, care a oferit suma de 20.000 lei, sumă ce nu acoperea valoarea sculpturii evaluată de autorul ei, sculptorul Moțăoanu din București la 350.000 lei (29). Acest „monument este unul din cele mai splendide opere sculpturale ale lui Moțăoanu” și reprezintă un dorobanț din bronz care anunță victoria, așezat pe un masiv și impunător soclu de marmură, iar pe fețele solului sunt înscrise numele bravilor fii ai orașului „care au stropit cu sânge și au întărit cu opasele lor glia strămoșească, repusă în vechile și de-a pururi istoricele ei hotare”(30). În anul 1935, Prefectura județului Prahova contribuie cu suma de 20.000 lei la terminarea monumentului eroilor din comuna Poenarii Rali.

Câteodată aceste comitete de inițiativă se adresau pentru obținerea de ajutoare și autorităților centrale, cum este cazul Comitetului pentru ridicarea monumentului eroilor din comuna Slon. Solicitând Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale o subvenție, aceasta arăta că „sîntem în posesia unui bust de soldat român ce stă de veghe, din beton armat cu exteriorul bronzat, de 0,75 m înălțime, dar până la îndeplinirea dorinței noastre mai avem nevoie de mulți bani; am strâns până acum peste 10.000 lei, dar pentru dragostea noastră de bine și frumos ne întrec cu mult puterile (31).”

În anul 1919, Comitetul de inițiativă din comuna Cornu solicita primăriei aprobarea necesară ridicării monumentului „în cinstea prea iubiților noștri ostași camarazi și viteji care și-au vărsat sângele pentru patrie și au murit pe câmpul de onoare, jertfindu-și viața pentru apărarea patriei și a celor ce au rămas în urma noastră ca soții, părinți și copii care la rândul lor își vor da și ei dovezi de iubire pentru țară.”

Un monument „unic în concepția lui” este și cel ridicat în marginea pădurii Verbila din comuna Hîrsa de către comitetul de inițiativă condus de ing. P. Dăscălescu „pentru slăvirea eroilor din această comună jertfiți pentru întregirea neamului”. Din această comună au căzut la datorie 186 eroi (32). Monumentul este lucrat de T. Vidali după un plan dat de lt. Al. Simionescu (33). În vârful coloanei este așezată Crucea Comemorativă a războiului „care simbolizează vitejia ostașului român”. Cu ocazia dezvelirii monumentului, într-o atmosferă de înnălțător patriotism, s-a relevat că numai „așa generațiile viitoare își vor reaminti deeroii țării”, monumentele „servindu-le ca imbold pentru păstrarea hotarelor ce au fost trase cu prețul sângelui celor căzuți”(34)

Aproape toate comunele județului, comitetele de inițiativă care au ridicat monumentele dedicate eroilor din Primul Război Mondial s-au adresat Prefecturii județului Prahova pentru acordarea de subvenții materiale necesare finalizării acestora. Din cercetarea documentelor rezultă că suma totală cheltuită pentru ridicarea de monumente s-a ridicat în perioada 1919-1936 la 4.074.699 lei și la această sumă prefectura a contribuit cu mai mult de jumătate (35).

Monumentul din comuna Breaza de Jos a fost ridicat de sculptorul E. Bekar. În adresa comitetului pentru ridicarea monumentului eroilor în această comună, prin care se solicita prefecturii o subvenție pentru acoperirea cheltuielilor, se arăta atât motivația cât și scopul monumentului „pentru ridicarea unui monument în care să se glorifice vitejia consătenilor noștri, care au rămas pe câmpul de onoare în marele război, ce ne-a adus întregirea neamului și în care generațiile viitoare să găsească o pildă și un imbold de noi sacrificii în zile de grea cumpănă” (36). În vederea măririi fondurilor necesare ridicării acestui monument comitetul de inițiativă a organizat la sala sediului „Cooperativa” din Ploiești la 12 martie 1927 o reprezentație a teatrului cu piesa „Moartea civilă” cu Ion Manolescu (37). Deoarece statistica din 1936 nu face nicio referire la monumentul eroilor din comuna Scorțeni, alte documente menționează că acesta a fost ridicat în anul 1926 de către sculptorul în piatră Leonard Martin din Ploiești, pentru suma de 150.000 lei, ce a fost suportată din bugetul comunal (38). La inaugurarea acestuia a participat generalul Averescu (39).

Monumentul eroilor din satul Trestioara, comuna Vâlcănești a fost ridicat de locuitorii comunei pe propria lor cheltuială și a costat 120.000 lei, iar inaugurarea a avut loc în ziua de 20 iulie 1925 (40).

Locuitorii din Comarnic dovedeau în unanimitate dorința ridicării unui monument în localitatea lor, cu scopul de a „ține trează în memoria generațiilor viitoare amintirea eroilor și a dezvolta cât mai mult spiritul de sacrificiu pe altarul patriei a căror pildă ne-au lăsat-o și socotim bine nimerit monumentul a se desăvârși această operă până la data de 15 august 1936, când se împlinesc 20 de ani de la intrarea României în război.”

Documentele menționează că încercări „pentru ridicarea monumentului eroilor comărniceni căzuți în războiul 1916-1918” au avut loc și în anul 1923. Monumentul a costat 100.000 lei și a fost ridicat pe „terenul situat în triunghiul format de șoseaua județeană Comarnic-Teșila” (41), teren „donat de C. Sapet, locuitor din Comarnic. ”

În vederea cinstirii celor 20 de eroi originari din Azuga, morți în perioada 1916-1918 s-a constituit un comitet pentru ridicarea unui monument al eroilor care are dorința „de a vedea realizată cât mai curând opera”. În vederea realizării acestui monument, fabrica de ciment Azuga a donat suma de 1.969 lei (42).

Din comuna Drajna „au căzut pe câmpul de luptă 87 de eroi, în plus au rămas mulți invalizi și decorați pentru vitejiile purtate în lupte cu Regimentul 32 Infanterie și alte viteze regimente”, și de aceea locuitorii au „hotărât ridicarea unui monument” (43), care urma să fie amplasat pe un teren de 15 arii donat de Elena Crețulescu, proprietara moșiei Drajna, încă din 1921 și care avea o destinație precisă, să servească la înălțarea unui monument în memoria „eroilor morți în războiul pentru reîntregirea neamului”. La inaugurarea monumentului din Drajna a luat parte și un numeros grup de elevi de la Școala Normală din Ploiești, împreună cu Corul școlii, conduși de prof. Pană Popescu – directorul școlii. Monumentul reprezintă pe o columnă de 5 metri pe care tronează o troiță cu motive bizantine, pe părțile laterale ale monumentului sunt 2 soldați care scrutează spațiul, aceștia sunt oșteni ai Regimentului 32 Infanterie Mircea – regiment „care s-a acoperit de glorie la Mărășești în luptele crâncene împotriva asalturilor disperate ale oștirilor dușmane”(45). Acest regiment în ziua de 6 august 1917 a răspândit faima vitejiei Prahovei în întregul univers. La inaugurare a participat un reprezentant al Uniunii foștilor luptători din București, precum și col. C. Penescu, fostul comandant al Regimentului 32 Mircea din timpul războiului.

De asemenea, Prefectura Prahova aproba în 1921 primirea unei donații făcute de un grup de locuitori din satul Drajna de Sus, care donau comunei un teren de 225 m.p. pentru „o grădină publică în care să se ridice un monument pentru vitejii morți în războiul de reîntregire a neamului” (46).

Comitetele de inițiativă căutau să amplaseze monumentele în locuri bine alese și cât mai frecventate. Astfel, comisia interimară a comunei Hăbud stabilea în 1923 ca monumentul să se ridice în satul de reședință și să se așeze în „fața localului Primăriei pe o mică piață rezervată în acest scop pentru amintirea eroilor morți în războiul din 1919-1948” (47)

În procesul verbal încheiat de comitetul de inițiativă pentru ridicarea monumentului eroilor din comuna Ocina se stabilea ca loc de amplasare a monumentului eroilor din localitate „întretăierea șoselelor Breaza-Ocina, Provița și Provița, Ocina-Telea” (48)

Unii locuitori considerau ca o datorie patriotică ridicarea monumentelor eroilor și își exprimau speranța că acestea vor contribui la înfrumusețarea localităților, așa cum arată în scrisoarea lor, locuitorii din Băicoi, adresată Prefecturii: „această comună este lipsită de această operă patriotică de care urmează a se leaga acum și în viitor faptele glorioase ale eroilor neamului românesc. Acest monument va da un aspect destul de frumos comunei Băicoi”(49)

În anul 1936, s-a hotărât ridicarea unui monument al eroilor și în comuna Pleașa, care „era aproape singura comună din județul Prahova care nu era înzestrată cu un monument construit în amintirea eroilor căzuți pentru Întregirea Neamului”. Inaugurarea lui a avut loc la 18 iulie 1937 (50). De asemenea, și locuitorii din comuna Gorgota apreciau că deși au „trecut 20 de ani de la terminarea războiului de întregirea neamului” totuși „nu a putut ca să se construiască un monument pentru cinstirea eroilor” de aici. De aceea, în anul 1937 s-a constituit un comitet de inițiativă care a „început construirea acelui monument” care a costat 27.000 lei, iar inaugurarea a avut loc la 21 mai 1938. Prin acest monument „s-a dat obolul nostru pentru amintirea celor care cu riscul vieții lor au luptat pentru întregirea neamului” (51) La ridicarea monumentului eroilor din comuna Bucov, Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale a subscris suma de 10.000 lei.

În anul .1934, autoritățile comunei Măgurele solicită Prefecturii Prahova un ajutor pentru a termina monumentul ridicat „în amintirea eroilor noștri morți în războiul pentru întregirea neamului.” Prefectura acordă o subvenție de 10.000 lei pentru anul financiar 1935-1936, pentru a se „termina această lucrare de mare importanță.”

Un monument de care statistica din 1936 este străină este și cel ridicat în anul Parepa-Rusani. Locuitorii de aici au luat inițiativa ridicării acestui monument „în amintirea eroilor din războiul de la 1916-1918”, luând „pildă de la comunele din jurul satului” care au astfel de monumente, au comandat executarea acestuia „din piatră naturală” unui cioplitor de piatră din comuna Măgura județul Buzău. (53) Monumentul din comuna Cornu a fost ridicat de zidarul Iancu pentru a comemora „unirea românilor din 1918”, chiar monumentul numindu-se „Monumentul unirii”.

În anul 1938, au luat inițiativa ridicării unor monumente ale eroilor din Primul Război Mondial și locuitorii din comunele ornet Cuib, Ciorani, Aricești Zeletin.

Inaugurarea monumentelor ridicate în cinstea eroilor constituia un prilej de recunoștință adusă acestora și de evocare a evenimentelor din anii de grea încleștare cu dușmanul.

Primăria comunei Dărmănești releva în raportul său către prefectură că „terminându-se lucrările monumentului eroilor ridicat în această comună a cărui inaugurare urmează a se face în ziua de 23 iulie 1933” și pentru ca această serbare să aibă un deosebit fast se solicita să se intervină la Comandantul Garnizoanei Ploiești „pentru a trimite muzica (militară – n.n.) în comună” și o companie sau un pluton din Regimentul 7 Dorobanți împreună cu un ofițer „pentru a ține o cuvântare (55) ocazională”.

Comitetele de inițiativă sau primăriile comunale unde se ridicau monumente dedicate eroilor raportau prefecturii zilele inaugurării acestora, solicitând unități militare pentru festivități, cum este cazul comunelor Provița de Jos și Hăbud (56).

Inaugurarea monumentului din Crivina a avut loc în ziua de 9 iunie 1935.

La inaugurarea monumentului din comuna Păulești din ziua de 28 octombrie 1928 au participat primarii și notarii din comunele plășilor Târgșor, Filipești, Vărbilău și Podgoria (57).

Monumentul eroilor din comuna Țintea a fost inaugurat în ziua de 22 septembrie 1940 și a costat 265.806 lei, fiind executat de sculptorul Georgescu (58).

Locuitorii județului Prahova au dorit să existe și în orașude reședință un monument dedicat vitejilor și eroismului „ostașilor prahoveni, care în memorabilele lupte de la Mărășești și pe alte fronturi au hotărât în parte soarta neamului românesc în îndeplinirea visului de întregire” (59).

Aceeași dorință o manifestau și ofițerii Regimentului 32 Mircea, care în scrisoarea adresată prefecturii relevau că au început să adune „fondurile necesare pentru ridicarea unui monument demn de trecutul glorios al său (al regimentului – n.n.) și care să imortalizeze în bronz eroismul fiilor prahoveni și ai orașului Ploiești și de a căror vitejie în luptele din munți, de la Dunăre și Mărășești s-a dus faima și peste hotare. Monumentul va fi și o podoabă de artă a orașului” (60) În vederea realizării acestui monument s-a constituit un comitet de inițiativă și acțiune format din „reprezentanții autorităților și personalșităților civile și militare din Ploiești și județul Prahova”. În luna aprilie 1935 acest comitet cerea sprijinul profesorilor din satele prahovene, ca prin propagandă în comună, urmată de serbări cu caracter național, cultural, având ca subiect „Întregirea neamului” sau „Luptele de la Mărășești” să contribuie la mărirea fondurilor necesare ridicării monumentului (61). Astfel, prof. Gh. Mugur din București era autorizat să țină conferințe „în interes cultural și național” pentru strângerea fondurilor necesare realizării acestui monument. (62)

În ziua de 5 aprilie 1925 a vorbit la pLoiești Gala Galaction, cu scopul de a se „mări fondurile necesare construirii monumentului vitejilor prahoveni”

Monumentul trebuia construit din marmură și bronz și „să fie grandios și la înălțimea sacrificiilor pe care eroii prahoveni le-au făcut pentru întregirea neamului” (63). Acest monument urma să se numească „Monumentul eroilor prahoveni – Mărășești” și să fie amplasat în centrul orașului, având ca scop să servească „ca înaltă pildă generațiilor prezente și viitoare și care să vorbească de-a pururea de vitejia legendară a Eroilor Prahoveni” (64), fiind, totodată, „simbolul jertfei și al biruinței”, „Mărășești strălucind de-a pururi de-a lungul veacului, ca cea mai prețioasă (65) dintre victoriile de arme, care au contribuit la întregire.”

În vederea ridicării acestui monument s-au constituit începând din anul 1935 comitete comunale , cu scopul de a strânge fonduri bănești. Astfel de comitete s-au constituit în comunele Găgeni, Mănești, Păulești, Chițorani, Ploieștiori, Românești, Tătărani (66).

Comitetul de inițiativă județean a realizat „cu sprijinul autorităților și al cetățenilor din oraș și județ circa 1.000.000 lei, iar cum pentru desăvârșirea inițiativei, va necesita noi fonduri de circa 2.000.500 lei” și solicita prefecturii județului să se facă o cât mai întinsă propagandă în județ pentru strângerea de noi fonduri.

Prefectura a ordonat primăriilor comunale să prevadă în bugetele lor sume de bani, în funcție de posibilitățile fiecăreia. Astfel, primăria orașului Câmpina a subscris suma de 5.000 lei, iar prefectura a prevăzut în bugetul său suma de 100.000 lei (67).

Primăria Ploiești a fixat ziua de 25 mai 1939 ca dată pentru punerea pietrei fundamentale a acestui monument (68). Datorită însă situației internaționale încordate și dorinței cetățenilor prahoveni, sumele strânse au fost vărsate în contul Ministerului Apărării Naționale, pentru întărirea capacității de apărare a țării, care era apreciată tot ca o „operă națională și patriotică”.

Inițiative care să cinstească eroismul și vitejia ostașilor prahoveni din Primul Război Mondial au fost numeroase și dintre acestea amintim că Școala de pregătire a ofițerilor de rezervă infanterie Ploiești „a luat inițiativa pentru a strânge fondurile necesare ridicării unui monument Eroilor morți din Regimentul 72 Infanterie”. S-a strâns suma de 75.000 lei și „s-a dat acel monument pentru executare lui Iordănescu, pentru suma de 112.500 lei.” Mai amintim faptul că în anul 1938 s-a constituit o asociație care avea ca scop ridicarea în Munții Bucegi a unui mausoleu pentru eroii căzuți în 1916 în luptele din munți. Această asociație menționa în apelul său din decembrie 1938 că acest monument-mausoleu, ce urma să se ridice va cinsti „eroismul celor 7 ofițeri superiori, 131 ofițeri inferiori, 36 plutonieri, 7676 ostași și grade inferioare, care au contribuit la înfrângerea dușmanului.” (70)

În acest scop, prefectura Prahova a și ordonanțat în 1938 suma de 10.000 lei pe seama batalionului 4 Vânători de munte Predeal. (71)

Chiar dacă acest mausoleu-monument nu s-a ridicat, totuși în Bucegi s-a înălțat o cruce comemorativă a eroilor. De asemenea, memoria eroilor prahoveni a mai fost slăvită și prin faptul că locuitorii județului Prahova au contribuit cu însemnate sume de bani la ridicarea mausoleului de la Mărășești.

De asemenea, nu se poate trece cu vederea intenția manifestată în 1924 de Fundația Culturală „Porincipele Carol” de a pune la Ploiești „piatra fundamentală a monumentului eroului necunoscut” (72), inițiativă nefinalizată, cu toate că primăria Ploiești a contribuit cu suma de 2000 lei, iar statul alocase o sumă deosebit de mare pentru realizarea acestui „templu istoric al trecutului și demnității naționale” pentru „generațiile viitoare”(73).

Deși nu s-a ridicat acest monument, în schimb s-a înălțat Catedrala „Vitejilor prahoveni”, la a cărei construcție prefectura județului a contribuit cu sume însemnate de bani. (74)

Paralel cu acțiunea de ridicare a unor monumente dedicate celor care au luptat pentru libertate și independență națională, prahovenii au sprijinit și inițiativele pe plan național, care aveau ca scop înălțarea de astfel de monumente , deoarece considerau că în acest fel își manifestau dragostea fierbinte față de patrie și recunoștința față de eroi. Se poate concluziona că în perioada interbelică n-a fost comună sau oraș din județul Prahova în care locuitorii sau chiar autoritățile să nu fi luat măsuri pentru ridicarea de monumente dedicate eroilor din Primul Război Mondial.

Prin forța lor evocatoare aceste documente referitoare la monumente fac ca tânăra generație să cunoască istoria și să prețuiască și mai mult libertatea, independența patriei, suveranitatea națională, dobândite prin îndelungată și grea luptă cu eroice jertfe.

Apelând la documentul inedit de arhivă nu am căutat decât să relevăm preocuparea prahovenilor pentru a-și cinsti eroii prin monumente durate din „piatră și bronz”.

Note

1.Vălenii, An I, NR. 4, mai 1929

2.Ridicarea meseriașului din 25 ianuarie 1922

3.

4.Arhivele Naționale Prahova, fond Prefectura Prahova, dosar 28/ 1936, f.238

5.Virtutea (Ploiești) din 24 octombrie 1920

6.

7.Virtutea din 7 noiembrie 1920

8.

9.Arhivele Naționale Prahova, fond Camera de Comerț și Industrie Ploiești dosar 14/ 1922 f. 236

10.

11.Arhivele Naționale Prahova, fond Primăria comunei Cornu, dosar 2/ 1933, f.234

12.Apărătorii Patriei din 1 octombrie 1921

13.Arhivele Naționale Prahova, fond Primăria Ploiești, dosar 1/ 1928, f.18

14.Ibidem, fond Prefectura Prahova, dosar 73/ 1919, f.3

15.

16. Arhivele Naționale Prahova, fond Prefectura Prahova, dosar 218/1939, f.18

17.Ibidem dosar 28/ 1936, f.238

18.

19.Ibidem, dosar 38/ 1939, f. 74

20. Ibidem, dosar 28/ 1936, f. 74
21. Ibidem, fond Primăria Bușteni, dosar 13/ 1919, f. 285
22. Ibidem, fond Prefectura Prahova, dosar 38/ 1939, f.159
23. Ibidem, fond Primăria orașului Bușteni, dosar 13/ 1919, f. 225
24. Ibidem, dosar 55/ 1948, f. 93
25. Ibidem,fond Prefectura Prahova dosar 28/ 1936, f. 238
26. Ibidem

27.Ibidem, dosar 37/ 1932, f.318

28. Ibidem, dosar 270/ 1937, f. 7
29. Ibidem, dosar 102/ 1927, f. 1-3 și Ploieștii din 23 octombrie 1932

30.Ploieștii noi din 20 noiembrie 1932

31. Arhivele Naționale Prahova, fond Prefectura Prahova, dosar 28/ 1936, f.209

32.Ploieștii din 30 mai 1926

33.Ploieștii din 30 mai 1926

34.Virtutea din 22 mai 1926

35. Arhivele Naționale Prahova, fond Prefectura Prahova, dosar 41/ 1926, f.4

36.Ibidem, dosar 28/ 1936 și dosar 33/ 1932 f.1-3

37.Propășirea (Ploiești) din 14 martie 1927

38. Arhivele Naționale Prahova, fond Prefectura Prahova, dosar 94/ 1926, f.2

39.Ibidem, dosar 257/ 1927, f.104

40.Ibidem, dosar 226/ 1925, f.47

41.Idem, fond Primăria Comarnic, dosar 147/ 1936, f.41

42.Idem, fond Primăria Azuga, dosar 23/ 1926 și 10/ 1928, f.1

43.Idem, fond Prefectura Prahova, dosar 216/ 1938, f.29

44.România viitoare (Ploiești) din 20 iulie 1928

45.Ploieștii din 11 iunie 1922

46. Arhivele Naționale Prahova, fond Prefectura Prahova, dosar 110/ 1920, f.2

47Ibidem, dosar 124/1933, f.31-32

48Ibidem, dosar 140/ 1923, f.62

49.Ibidem, dosar 160/ 1933, f.144

50.Ibidem, dosar 222/ 1937, f.70

51. Ibidem, dosar 229/ 1938, f.81
52. Ibidem, dosar 112/ 1935, f.135
53. Ibidem, dosar 259/ 1935, f.19
54. Ibidem, dosar 231/ 1938, 196/ 1938, 164/ 1938, f.95
55. Ibidem, dosar 207/ 1933, f.1170
56. Ibidem, dosar 32/ 1926, f.29
57. Ibidem, dosar 212/ 1925, f.45
58. Ibidem, dosar 188/ 1941, f.53
59. Ibidem, dosar 15/ 1931, f.72
60. Ibidem, dosar 149/ 1933, f.69
61. Ibidem, dosar 61/ 1934, f.44
62. Ibidem, dosar 18/ 1931, f.5-8
63. Ibidem, dosar 72/ 1934, f.18
64. Ibidem, dosar 91/ 1938, f.3
65. Ibidem
66. Ibidem, dosar 126/ 1935, f.22
67. Ibidem, dosar 80/ 1924, f.17

68.Ibidem, fond Primăria Ploiești, dosar 286/ 1939, f.15

69. Ibidem, dosar 73/ 1931919, f.3

70.Ibidem, fond Prefectura Prahova, dosar 147/ 1938, f.41

71.Ibidem, dosar 129/ 1938, f.1

72.Ibidem, dosar 31/ 1922, f.75

73.Ibidem, dosar 4/ 1924, f.18 și Primăria Ploiești, dosar 59/ 1922, f.5

74.Ibidem, fond Prefectura Prahova, dosar 32/ 1925, f. 1-6