Prea repede revenire cu picioarele pe… gazon, dar încă nimic nu-i pierdut ca obiectiv! E nevoie totuși, neapărat, de ceea ce-i lipsește Petrolului încă din returul Ligii a III-a: un număr 10 care să știe foarte bine să conducă tot jocul!

Dragos Trestioreanu - aug. 8, 2021

O să pornesc analiza eșecului Petrolului ’52, 0-1 (0-0), de la București, în fața Metaloglobusului, cu un fragment scurt din discursul de după meciul de ieri al noului antrenor principal al gazdelor: „Un pic, un pic înclin să cred că un rezultat de egalitate ar fi fost mai echitabil”! Rară recunoașterea unei realități de către un adversar! Dar, mă așteptam la Nicolae Grigore, un tânăr mereu onest și ca fotbalist, și ca tehnician. Cu siguranță, fostul mijlocaș central s-a gândit la cele două mari ocazii ale Măzărache din prima repriză și, poate, la ultimele douăzeci de minute din prima repriză, atunci când echipa lui nu a ieșit din propria jumătate de teren, presată non-stop de trupa omologului Nicolae Constantin. Însă, a fost o presiune sterilă, nefructificată din cauză că s-a abuzat de centrări înalte într-un careu mare în care mai fragilul – aparent? – Diarra nu se putea lupta, de unul singur,  și cu Lung, și cu Caramalău și chiar cu Sava, cu toții buni de joc și la… baschet!

A fost un prim mitan câștigat de „lupi”, dar ca impresie artistică, nu și pe tabela de marcaj. În vreme ce al doilea avea să fie adjudecat de Metaloglobusul fraților Herea, atât ca număr de ocazii mari, cât și pe aceeași tabelă. Cea care a afișat, din minutul 68 și până în 90+4, același scor: 1-0 pentru Enache și ai săi. Apropo de tânărul atacant împrumutat de la FCSB (ca și blondul cu numărul 14 pe tricou, Pandele), autorului golului victoriei, după o cursă pornită de la jumătatea propriei… jumătăți de teren, îi voi rezerva un text separat.

În ceea ce privește alcătuirea celui dintâi „11”, nu aș avea ce să-i reproșez lui Nae Constantin, iar asta nu pentru că am… ghicit 10 din 11 titulari, bașca opt din nouă jucători de schimb, ci pentru că, realmente, s-a orientat bine. Ante-factum, nici nu aveam de ce să mă gândesc că, poate, Saim Tudor ar fi fructificat cele două centrări de manual ale lui Diarra pentru Măzărache, câtă vreme lovitura de cap nu-i punctul forte al „Turcului”. Cum, mereu, fotbalistul care e pe bancă este „mai bun” decât acela de pe teren, știți clișeul, a fi scris acum că trebuia să fie titularizat autorul deschiderii scorului din partida de debut a sezonului, cu Politehnica Iași, putea fi catalogat lesne ca o lipsă totală de modestie, dacă nu chiar mai mult.

Deci, că Nae a jucat iar cu Măzărache, schimbând numai la nivelul mijlocașilor centrali, Seto în locul lui Pană, și al mijlocașului de bandă dreaptă, Bratu în cel al lui Constantinescu, asta a însemnat că nu s-a orientat greșit. A mizat cert, din nou, pe calitatea lui Simon, viteza, utilă în special într-un meci din deplasare, știut fiind că gazdele se deschid mult mai mult decât în deplasare. Din păcate, Constantin nu avea cum să prevadă, cunoscându-l pe acest atacant nu de mult timp, că manifestă labilitate psihică – să fi fost și absența unei tehnici adecvate postului? – în fazele în care este mai greu să ratezi, decât să marchezi! Chiar dacă nu-i productiv deloc a vorbi încă din primele etape despre erori decisive, realitatea obligă a recunoaște că trei greșeli ale fostului echipier al Farului din sezonul trecut pot fi lesne sancționate ca elemente determinante ale înfrângerii. Care a fost a treia? Voi detalia tot în alt material. Dar, au mai fost și ale altor jucători, cu precădere din axul central stâng al defensivei, rămase din fericire pentru ploieșteni fără efect în statistica meciului.

Cu ce poate rămâne bun după un prim meci pierdut – cel dintâi oficial ratat -, după numai unul singur în pre-sezon, antrenorul principal Nicolae Constantin? Cu mai sus-amintitele ultime 20 de minute ale primelor 45, dominate copios de echipa lui, și cu fazele în care jucătorii săi au ajuns în situații de a fi marcat simplu. Apoi, cu satisfacția că „underul” de pe partea dreaptă a apărării, Pîrvulescu, este deja o piesă grea și ar fi jucat și dacă nu se încadra în regulamentul specific al FRF, cu fundașul central dreapta, Meijers, care rămâne unul dintre cei mai buni pe postul său din Liga a II-a, și cu un Diarra în rol de a oferi și „assist”-uri de nota 10, nefiind vina lui că nu au fost și exploatate. Unde trebuie să lucreze (și) pe viitor? La finalizare, nemaimergând la București ce-a fost la Ploiești, adică goluri bifate în ultimul sfert de oră al partidei. Va trebui să decidă cât se poate de repede asupra postului de fundaș central stânga, Huja amplificându-și, mai ales în repriza a doua, numărul de gafe obișnuite ale sale per mitan! Poate că revenirea lui Lică va rezolva ceva.

Însă, va mai trebui să îi explice și junelui căpitan, Țicu, mai mult ca sigur ales de el, că o eroare cât de mică – deși nu a fost chiar mică, atunci când a reluat direct în Ovidiu Herea, iar din acesta din urmă s-a declanșat contraatacul victoriei Metaloglobusului! – poate conduce la un gol decisiv primit. Mai trebuie, chiar dacă, e adevărat, am susținut că locul lui Vajushi ar fi în spatele vârfului, să-l readucă pe albanez în stânga trioului ofensiv. De ce? Fiindcă – îi voi supăra, acum, pe unii dintre suporteri! – Armando, tehnic și inteligent, nu mai are alături coechipierul pe gustul său de la combinații. Asta odată cu renunțarea prea ușoară, cred eu, la serviciile fostului căpitan catalan, Pol Roigé Rodríguez. Afirm că, și din acest motiv, deși încă este cel mai bun creator al echipei, totuși nu încă la nivelul necesar, numărul 7 nu se poate simți ca peștele în apă, așa cum era atunci când venea din stânga spre centru și trăgea la gol! Mi-am închipuit că fostul internațional ar putea fi play-maker-ul care îi lipsește Petrolului încă din returul Ligii a III-a, odată cu pasul în spate făcut, atunci, de către actualul director sportiv Claudiu Tudor, din cauza durerilor la spate ale sale. Nu poate fi nici numărul 10 de-acum, Buia, deoarece nu l-ar folosi antrenorul numai foarte  puține minute pe final de meciuri, așa cum s-a întâmplat și pe arena Ilie Oană, și în cea din „Pantelimon”. Nu, trebuie adus de altundeva! Și, în sfârșit, același antrenor mai trebuie să le ceară mijlocașilor centrali să transmită perfect și în profunzime balonul, nu numai în lateral și în urmă (Seto, altfel cel mai precis pasator din efectiiv, precum în jocul modern) sau să își asume și șutul din afara careului, o calitate recunoscută a sa (Cebotaru). Numai recuperarea mingii nu-i destul. Aceeași solicitare, a șuta pe poartă nu trebuie să i-o facă și lui Bratu sau lui Constantinescu, cei care, paradoxal, deși foarte tineri, au curajul de a ataca buturile adverse, printr-un astfel de procedeu. Unul nefolosit, din păcate, pe arena din cartierul Pantelimon, deși se impunea. Poate, o altă explicație a eșecului de sâmbătă. Altfel, nu-i momentul ca suporterii să creadă acum în vorbe deșarte, căci e vară și nu poate veni… Moș Crăciun cu sacul plin. Cu ce? Cu promisiuni care să expire pe la jumătatea lui 2024! E nevoie în prezent numai de voința TUTUROR de a se promova! Pentru că nici măcar… seria nu mai putea fi schimbată, fiind doar UNA singură! 

Foto: www.fcpetrolul.ro (www.sportpictures.eu – Răzvan PĂSĂRICĂ, Laurențiu MICH)