Regenerarea urbană a Ploieştiului poate porni de la platformele industriale abandonate

Daniel Dimache - dec. 27, 2019

Ploieştiul, fiind unul dintre oraşele mari puternic industrializate ale ţării, de tradiţie mai ales în industria petrolieră, pe fondul regresului economiei româneşti din ultimele trei decenii a rămas cu zone industriale abandonate pe suprafeţe întinse, fapt ce îi afectează din plin dezvoltarea. S-au pierdut zeci de mii de locuri de muncă, au fost scoase din uz capacităţi de producţie ce aduceau plusvaloare în comunitate, iar municipiul practic nu dispune de suprafeţe de teren valoroase.

Regenerarea urbană a zonelor industriale este o soluţie pentru repunerea citadelei pe o traiectorie pozitivă, atât în plan economic, cât şi urbanistic. Acest proces nu este, însă, posibil, fără fonduri private și nici fără voință și susținere din partea administrației locale, ceea ce presupune colaborarea între administrația locală și potențialii investitori. Pornind de la realitatea existentă, pe principiul că nu se mai pot întoarce vremurile de glorie ale marilor unităţi industriale din secolul trecut, comunitatea ploieşteană nu are alte perspective decât să revitalizeze aceste terenuri realmente abandonate şi să fructifice toate resursele de care dispune.

Vă prezentăm puncte de vedere ale unor profesionişti în domeniu, cu activitate şi rezultate în strategii de regenerare urbană:

Graţian Mihăilescu – fondator UrbanizeHub, specialist în politici publice şi dezvoltare urbană sustenabilă:

„Există nişte trenduri la nivel internaţional şi nişte exemple de bune practici, numai că aceste lucruri durează până să se vadă şi rezultate. La noi, în Romania, au început deja să se implementeze proiecte macro de regenerare urbană, în general este vorba despre transformarea unor spaţii moarte în spaţii vii, reamenajarea şi designul aspectului exterior al unor spaţii care sunt părăsite şi îşi vor găsi utilitate publică. Se întâmplă în Reşiţa, care este un spaţiu industrial care se transformă şi se reinventează, se întâmplă în Valea Jiului, cu proiectul de cultură Planeta Petrila, unde nişte oameni, artişti, arhitecţi, încearcă sa transforme zona aceea într-un hub culturalo-artistic, altfel încât lumea să fie atrasă din punct de vedere turistic de perspectivele acestea artistice, deci există o grămadă de exemple de bune practici care deja au început sa apară şi la noi.

De obicei ar trebui sa se lucreze cu firme de consultanţă specializate în domeniul de regenerare urbană şi într-un parteneriat cu administraţia publică şi cu experţi pe diferite domenii, să se încerce să se reabiliteze acele spatii destinate uitării astfel încât să fie reutilizate şi reîmprospătate din punct de vedere al activităţilor culturale, să găzduiască fel şi fel de expoziţii, fie pur şi simplu inaugurarea unor huburi de inovare socială în care să se desfăşoare evenimente.”

Alex Bondrea, arhitect, Preşedintele Filialei Prahova a Ordinului Arhitecților din România

“Personal, văd o oportunitate foarte mare pe care o are Municipiul Ploieşti, față de alte orașe din țară cu privire la zona lui – fostă industrială :

1. existența unui inel virtual de zone industriale dezafectabile în mare măsură, coroborat cu prezența căii ferate industriale poate deschide premisele reconversiei acestora și folosirii inelului feroviar în beneficiul transportului public, prin crearea unui inel de transport feroviar urban
2. zonele industriale pot deveni centre urbane, ce gravitează centrului geografic, care să preia din încărcarea socio/economico/administrativă a orașului – disipând tensiunea centrului
3. zonele industriale pot avea ocazia unei dezvoltări pe verticală mult accentuată, astfel încât să permită ocuparea cât mai rațională a terenului în favoarea spațiilor verzi, spații la care orașul actual este deficitar
4. densificarea zonelor foste industriale trebuie permisă doar cu corelarea unui inel auto paralel cu cel feroviar, inel ce trebuie dimensionat corect pentru ca densitatea populației să fie corect descărcată în densitatea auto prin străzi de categorii superioare
5. În oricare din cazuri, raportul între suprafața construită și suprafața verde trebuie să fie în favoarea celei verzi.

Ca idee personală, ar fi de studiat negocierea cu posibilii investitori cu autoritățile aprobatoare a regulamentelor (PUZ,PUG) a unor procente între suprafața construită și cea verde, putând fi mărită cea construită dacă se asigură funcțiuni culturale – galerii de artă, teatre, săli de spectacole, și obligatoriu în zonele verzi să facă dovada personalizării lor cu obiecte de artă moderna – instalații, statui (exclus- busturi).

Separat de zonele industriale sau, de ce nu?, chiar prin identificarea uneia în care se poate realiza, aș propune inserția unui ansamblu cultural major urban cu valenţe de obiect de arhitectură manifest care ar putea sp polarizeze atât o populație avidă după cultură cât și un turism cultural major – a se vedea exemplele orașelor regenerate europene – Sevilia, Valencia, Bilbao – sunt oraşe care s-au regenerat prin inserția unor „obiecte” de arhitectură majore.”