Remiza plină de învățăminte a Petrolului ’52, de pe arena Ilie Oană, cu Văleniul

Dragos Trestioreanu -

Remiza plină de învățăminte a Petrolului ’52, de pe arena Ilie Oană, cu Văleniul

Imediat după remiza albă, a doua consecutivă de pe teren propriu, a echipei AS Petrolul ’52 Ploiești, de data asta cu CSO Tricolorul Vălenii de Munte, dar chiar și la 24 de ore ulterior, a apărut, ba se și menține, o opinie conform căreia s-ar consemna un moment de impas. Există impresia, falsă, că la formația continuatoare a tradiției Petrolului ar fi o tragedie că s-au mai pierdut două puncte acasă. Se pun întrebări, frazele se termină cu semne de exclamare, s-a instalat, pe șleau, anxietatea. Mare eroare! Nu-i vorba altceva, în fapt, decât despre conștientizarea, măcar acum, faptului că Petrolul ’52 nu joacă… singură în Liga A Prahova. Că sunt, în acest campionat, grupări ce pot pune probleme. Nu însă într-atât de mari, totuși, încât să apară senzația de irosire a șanselor de promovare.

E adevărat că, atunci când evoluezi, pe propriul teren, cu o echipă de pe locul 7 ar fi fost de așteptat ca liderul la zi să nu aibă cine știe ce probleme în a se impune. Însă, și în fotbal, atunci când – nota bene – se joacă pe bune, orice se poate întâmpla. Chiar și să nu marchezi deloc – nici măcar de la punctul cu var – și când ai o droaie de ocazii pentru a o face. La fel, mai puţin lovitura de pedeapsă, s-a întâmplat şi în disputa cu AFC Băneşti-Urleta. Și tot așa se mai poate întâmpla, în unele ocazii, până la finele sezonului. Important este ce va fi atunci când se va trage linie. Cine va fi atunci pe locul 1 și se va califica astfel la baraj, pentru a lupta să promoveze în Liga a III-a. Toată lumea, care simte ceva pentru Petrolul, trebuia să conștientizeze că nu va fi un drum presărat cu flori. Unul fără obstacole. Chiar dacă niciuna dintre celelalte 15 echipe din acest eșalon nu și-a anunțat disponibilitatea de a ataca prima poziție din ierarhie, pe care să și termine la finalul competiției, asta nu înseamnă că va combate în dorul lelii. Cred că, acum, și-au dat seama toți cei care speculau că trupa lui Tavi Grigore și Gică Liliac va trece precum acceleratul prin anumite gări că nu-i deloc așa. Și Cornul, și Băneștiul, și Văleniul și-au vândut scump pielea pe „Ilie Oană”, așa cum au făcut-o și Păuleștiul, și Breaza, pe propriile stadioane. Așa cum era și normal s-o facă. Cine nu a reușit să ia puncte Petrolului nu a luat pentru că nu a putut, ci nu pentru că nu a vrut!

După a patra remiză din turul de campionat, a doua de pe teren propriu, repet, pe simpatizanții Petrolului ’52 nu trebuie să-i apuce durerea de cap, ci să tragă învățămintele necesare. Asta fiindcă au fost câteva. În primul rând – lotul. Nu trebuie uitat că a fost alcătuit pe fugă, cu maximum trei săptămâni înainte de debutul întrecerilor. Nu a fost timp pentru o selecție riguroasă, făcută într-un timp mai îndelungat. Iar unii dintre echipieri au mai venit chiar și după startul de sezon. În al doilea rând – fotbalul din Liga a IV-a este unul amator. Mai precis, cu jucători care au și serviciu, nefiind profesioniști. Chiar dacă există excepții, deși puține, cu elevi sau studenți în vacanță, când nu poți lucra cu efectiv complet chiar zi de zi, atunci este o problemă. Într-un astfel de context, s-a făcut tot ce s-a putut. Nu a fost ceva greșit. Și doar amănuntul statistic că Petrolul e singura formație neînvinsă din Liga A ar spune totul. În al treilea rând – suporterii. În vară au fost peste 6.000, apoi, din toamnă, au început să mai dispară. Ca într-un policier bine cunoscut al Agathei Christie. Și s-a oprit – așa se speră, cel puțin – la o mie. Așa cum s-a întâmplat la meciul cu Văleniul. Sigur că, dacă Petrolul ar fi avut pe arenă măcar același numeric de fani ca la partida cu AS Tufeni Băicoi, ar fi fost cu totul altceva. Și cu 1.000 de fani a fost atmosferă frumoasă, dar – la acustica senzațională a stadionului – cu de cinci-șase ori mai mulți fani ar fi fost ca și cum era plin ochi. Acești jucători care încearcă să contribuie la un parcurs bun, uneori reușind, alteori nu, în funcție de formă ori de zilele pe care le prind, mai bune sau mai puțin bune, merită să fie susținuți de mult mai mulți simpatizanți. În al patrulea rând – încasările. În condițiile în care organizarea unei partide în nocturnă – în amintirea celor din trecutul apropiat! – bate undeva spre 10.000 de lei, vânzarea nesemnificativă de bilete apasă greu asupra bugetului. Și se resimte, în același timp. Sigur, toate acest circumstanțe atenuante nu trebuie să acopere și situațiile mai puțin normale. Care există, totuși. Lipsa unui om de gol s-a văzut la cele două remize la rând de acasă. Însă, nu numai. Au fost momente și în Liga 1, totuși, când defuncta trupă a SC FC Petrolul, cu atacanți de valoare superioară celor din prezent, s-a mai chinuit să înscrie, ratând multe oportunități de a marca.

Paradoxal, ultimul rezultat de egalitate, care a condus la pierderea, la golaveraj, a fotoliului de lider, a fost cât se poate de binevenit. De ce? Fiindcă, dacă, de exemplu, la acest moment, Petrolul ’52 ar fi condus plutonul cu vreo 10 lungimi față de a doua clasată, atunci s-ar fi creat o impresie falsă. Că totul merge ca pe roate. Așa însă, în iarnă, se vor face toate reglajele, atât din punct de vedere sportiv, cât și mai ales financiar. Nu se poate face sport fără bani suficienți, nu se pot fixa obiecte performante fără factorul uman corespunzător și, o spun din nou, fără suport material consistent. Cu un podium la final de tur în care ocupantele se vor înșira, posibil, la distanță de un punct, două sau trei una de alta, atenția va fi mărită și se va acționa astfel în consecință.

Putea Petrolul ’52 să bată o echipă de mijlocul clasamentului, precum Văleniul, una ai cărei componenți se întâlnesc direct la meciuri? Cu siguranță da, dacă se transforma lovitura de la „11 metri” executată de Claudiu Tudor (foto, lângă titlu; www.republicanii.ro) – cât să mai rezolve și el orice fază fixă?!? -, dezghețarea tabelei putând fi urmată chiar de un scor mai mare. Și se mai putea și dacă acest meci ar fi avut loc prin etapa a III-a sau a IV-a, când încă mai existau echipe care se… închinau că au ajuns să evolueze în „templul” fotbalului prahovean, pe iarba pe care au călcat vedetele lui Swansea, Vitesse, Viktoria Plzen sau Dinamo Zagreb, cu mii de fani ai Petrolului în tribune și peluze. Apropo de gazon, nu ar mai trebui scăpat din calcul în ce condiții primește AS Petrolul ’52 formațiile oaspete, nu mai vorbesc și de vestiare, și de ce condiții, din acest punct de vedere, are parte în deplasări. Contează și asta. Una e să joci pe poate cel mai bun gazon din vară și până acum, pe „Ilie Oană , și alta – în clisa de la Breaza ori pârloaga de la Ceptura sau de prin alte părți.

petrolul-52-banner-contra-jandarmeriei-republicanii-roPentru acest 0-0 nu trebuie minimalizată deloc și replica oferită de CSO Tricolorul Vălenii de Munte. Am văzut, sub bagheta inspiratului fost petrolist Vasile Voinea, fotbaliști care, la vremea lor, dar poate că și acum, ar fi meritat mai mult. Evident, dacă nu ar fi obligați să-și înrețină familiile din diverse joburi, banii din sportul rege fiind mai pe sponci chiar și în primul eșalon. Am remarcat astfel o portar în zi mare, fără discuție „omul meciului”, tânărul Marian Șandru, al cărui mentor este, așa cum a postat pe o rețea de socializare rezerva sa din acest meci, Cristian Cojanu, fost arbitru de campionat județean, doi fundași puternici și luptând cu mare ambiție – cei doi Savu, Flavius și, respectiv, căpitanul Miodrag, un mijlocaș central pompier în viața de toate zilele, Ion Milu, cu știința jocului, un mijloaș de creație, Liviu Cernea, care a plăcut ochiului, și un atacant, Lucian Cruceru, care i-a dat bătăi de cap lui Daniel Chiriță. Veteranul de 42 de ani a trebuit astfel să aibă o evoluție ca pe vremea când îmbrăca tricoul naționalei României sau al echipei din Superliga Rusiei, Zenit Sankt Petersburg!

Altfel, solidari cu galeria, Claudiu Tudor și coechipierii lui au ieșit pe teren, înainte de joc, afișând tricouri albe inscripționate la fel ca un banner (foto, în text; www.republicanii.ro), exprimându-și astfel suportul deplin pentru fani, în cazul disensiunilor cu jandarmii. Cel mai normal ar fi ca reprezentanții ultrașilor și cei ai jandarmeriei să se așeze la o masă, într-o cameră, și să nu mai iasă de acolo până nu vor stabili coordonatele firești ale unui modus vivendi. Iar asta cât mai repede.

AS PETROLUL ’52: I. Marinică 6 – Olaru 7, Prunescu 6.5, D. Chiriţă 7.5, Velisar 7 – Vl. Butufei 6.5 – I. Dumitrescu 6.5 (79 – S. Petre), Cl. Tudor (cpt) 6, G. Păun 6 (61 – Niţescu 6.5), Dr. Gheorghe 6.5 (75 – M. Jipa 6) – Ad. Vintilă 6 (50 – D. Nae 6.5). Antrenori: Octavian Grigore (principal), Gheorghe Liliac (secund).
CSO TELEAJENUL: M. Şandru 9 – M. Stanciu 6, S. Toader 6, F. Savu 7, M. Savu (cpt) 6.5 – Milu 7 – M. Grigore 6 (61 – C. Beznea 6), Şt. Rădulescu 6.5 (75 – M. Sârbu 6), I. Tănase 6.5 L. Cernea 7 – Cruceru 6.5. Antrenor: Vasile Voinea.
Au arbitrat: Mihai Amorăriţei 7.5 – Dragoş Pantilie 7 (ambii din Câmpina) şi Mircea Rusu 7 (Bertea).
Observator AJF: Mihail Ionescu (Ploieşti).
Cartonaşe galbene: S. Toader (20), Prunescu (26), Şt. Rădulescu (51), F. Savu (57), Velisar (63), Milu (71), M. Şandru (90+2).

La capătul unui meci încheiat la egalitate pe propriul teren de către liderul Ligii A Prahova, se pot oferi totuși și câteva bile albe petroliștilor, așa cum și cele negre sunt pe deplin justificate. Juniorii Alberto Olaru și Mihai Velisar au redemonstrat că pot fi titulari de nădejde chiar și în partide cu formații având în componență jucători experimentați. Și Tiberiu Nițescu nu a fost departe de ei, dar la el a atârnat cumva irosirea unei faze de gol. Tot din defensivă merită lăudat și Daniel Chiriță, cu o prestație ca în zilele sale foarte bune. Merită lăudate ambiția și spiritul de sacrificiu ale lui Vladimir Butufei, o mare surpriză pentru cele peste 90 de minute de pe teren, în condițiile în care a avut, destul de recent, mari probleme de ordin fizic, ligamentul colateral extern drept întins putând să-l trimită pe tușă luni bune în cazul nefericit în care s-ar rupe. Și cei doi mijlocași de bandă, Ilie Dumitrescu și Dragoș Gheorghe, ultimul obținând lovitura de pedeapsă, au făcut un meci destul de bun, lipsindu-le doar golul. Dumitrescu a marcat însă reușita nu a fost validată pe motivul unui ofsaid mai greu sesizabil din tribună. Nici, chiar dacă a ratat șansa deschiderii scorului din penalti, Claudiu Tudor nu a făcut un meci slab. Nici vorbă de așa ceva. Însă, și la el a atârnat greu acea execuție de la punctul cu var, parată de imbatabilul Șandru. În schimb, Georgian Păun, Adrian Vintilă, Sebastian Petre, Michel Jipa și, chiar, Jean Prunescu, uneori, ca și Ionuț Marinică în final, au cam rămas datori. Poate data viitoare se vor revanșa, fiind vorba mai ales despre un alt meci cu o echipă bună, CSO Plopeni, duelul urmând a avea loc vineri, 18 noiembrie 2016, de la ora 14.00, pe arena Gheorghe Șilaev, în cadrul etapei a XIV-a.

copilÎn altă ordine de idei, lovitura de începere a meciului a fost dată de către un puști simpatic pe care un post de televiziune central l-a intervievat la baza sportivă de la Mogoșoaia a FRF, la un antrenament deschis al echipei naționale a României. Întrebat pentru cine a venit acolo, puștiul a răspuns candid: „Pentru Petrolul”! După momentul în care a lovit mingea, copilul a fost înconjurat de „galben-albaștri” și au făcut împreună o fotografi, pe care cu siguranță copilul o va înrăma și îi va fi amintirea cea mai de preț.