Revenire la explicațiile de ce startul Petrolului ’52 de-acum este peste cele din ultimele trei ediții de campionat. Din toate punctele de vedere…

Dragos Trestioreanu - sept. 1, 2021

Cu foarte puțin timp, deci și pe fugă, înaintea unui meci oficial, am încercat să găsesc explicațiile unui start mai bun al „lupilor”, în acest sezon, față de cele din precedentele trei din același eșalon, cel secund. Chiar dacă, statistic, poate, cineva m-ar putea contrazice, am luat în calcul mai multe criterii, atunci când am făcut afirmația din titlu. Să încep și cu o veste bună pentru încercații suporteri ai ACS Petrolul ’52 – voi respecta această titulatură până se va rezolva problema mărcilor, într-un fel sau altul! – cu privire la partida din Cupa României, de astăzi, 1 septembrie 2021, de pe arena „Gheorghe Șilaev”, contra CSO Plopeni, transmisă live pe FCP TV. Dincolo de amănuntul că antrenorul principal Nicolae Constantin se zice că ar fi optat pentru folosirea prioritară, firească, aș afirma, a jucătorilor care au bifat mai puține minute sau deloc (ar debuta și Senad Jarovic, astfel!) în campionat, cu siguranță pentru fani este mai importantă informația potrivit căreia se va juca 100% tot cu scutul pe tricouri! Acestea fiind spuse/scrise, să trec la tema acestui text.

Personal, cred că factorul cel mai important al debutului bun de sezon nu a fost nici lotul, deși achizițiile (aduse pe „căprării”, cu acordul final al antrenorului principal) în mare parte au corespuns, nici motivarea în plus, poate, survenită în urmă scandalurilor din jurul echipei, a presiunii puse non-stop pe conducere, implicit și pe fotbaliști, nici tensiunile de jur împrejur. Artizanul unui start peste nivelul ultimelor trei din L2 a fost antrenorul principal Nicolae Constantin. Numit/ales la sugestia suporterilor, ultrași sau nu, primii impunându-l, o recunoaște și tehnicianul, cei de-ai doilea – prin mesaje de simpatie, Nae Constantin nu s-a lăsat apăsat de „povară”. Știe că numai rezultatele îl vor ține primul în topul simpatiilor… simpatizanților culorile galben-albastre. Drept urmare, cu sprijinul staff-ului său, bine ales, a forțat – nu startul – calitățile celor din efectiv. Iar asta, în sensul bun al cuvântului. A știut să îmbine fericit cele ale jucătorilor de luptă cu acelea ale „mingicarilor”, cei din urmă, e drept, mai puțini decât cei dintâi. L-a metamorfozat pe Raul Avram, încât nici „dușmanii” acestuia nu au mai zis nici… pâs! A fortificat sistemul defensiv central, încât absența pilonului de bază Bart Meijers nu s-a mai resimțit acut. L-a responsabilizat mai mult pe junele altfel talentat, dar predispus, poate și drept urmare a vârstei, și la gafe – Marian Huja. A făcut din Valentin Țicu un om de națională de tineret, în premieră absolută. A ales cu bine alternanța celor doi mijlocași centrali, numai Eugeniu Cebotaru părând un punct fix, deocamdată, Seto Takayuki, puțin în urmă, acum, cu pregătirea, și Silviu Pană mai schimbându-se unul pe altul. Nu degeaba antrenorul recunoaște franc că este postul pe care îi va fi mereu dificil să aleagă, dată fiind oferta de nivel superior. A optat pentru o bandă dreaptă cu „underi”, până acum Sergiu Pîrvulescu și/sau Mihai Constantinescu și Mario Bratu, nearătând deloc că ar fi chiar „găuri” în sistemul de joc, ba chiar dimpotrivă. A debutat cu Armando Vajushi în spatele vârfului, nu a mers perfect, așa că a „mutat” repede, trimițându-l la loc în banda stângă. A insistat cu Sory Ibrahim Diarra și a fost răsplătit din plin, africanul fiind acum VEDETA! Îmi dau mereu lacrimile când revăd și tot revăd fotografia cu Diarra bătând cuba cu puștii din tribună, după fiecare gol dintre cele patru ale sale înscrise în poarta Brăilei! Nae s-a folosit de bancă atât cât a fost nevoie, pentru a i se confirma că fiecare jucător din lot știe ce are de făcut, ca un titular, și poate să facă ceea ce știe. Una peste alta, a făcut o familie, în sfârșit! Da, atât de simplu a fost. Sau poate numai părea?

Numai cu succese acasă, fără gol primit în primele trei confruntări, cu opt reușite bifate, Petrolul lui Nae Constantin a urcat în „Top 6”. Deocamdată, pe a patra poziție, dar la numai un singur punct în urma trioului de pe podium. Cu amendamentul că, ex-aequo cu marea surpriză Unirea Slobozia, are cel mai bun golaveraj (+10) din L2, ialomițenii având un gol în plus înscris (12 față de 11), și – tot ex-aequo, dar cu echipa Concordia Chiajna – cea mai bună defensivă din aceste eșalon, cu numai un singur gol primit. Însă, peste toate aceste cifre, stă ambiția de a se câștiga, de a se finaliza mult, chiar și în deplasare, vezi acel 3-0 de la Târgu Jiu, cu Viitorul Pandurii, cea care a ținut-o apoi în frâu pe aceeași Concordia, la Chiajna, în runda imediată eșecului suferit de gorjeni în fața petroliștilor fără Meijers și… Diarra! Înfrângerea la limită, 0-1, de la Metaloglobus București o pun pe seama unui… accident. Dacă se mai joacă de 10 ori, am convingerea că Nicolae Constantin îi va conduce pe băieți numai spre o victorie, ca și în celelalte patru meciuri de până acum.

Or mai fi și alte explicații ale startului bun, dar eu pe acestea le apreciez drept determinante. Mai rămâne ca Petrolul ’52 să și confirme, despre promovare sigură – de garantat nu poate nici Dumnezeu! – fiind prematuri a se discuta acum. Pe final, off the records, câteva cuvinte pentru susținătorii necondiționați ai asocierii cu o entitate cam fără bani și cu totul alte priorități, după cum o susțin înșiși consilierii locali ploieșteni: le-ar plăcea domniilor lor, la susținători mă refer, atunci când decid, la ei acasă, în familie, să facă sau nu o investiție, să vină cineva din afară și să le impună musai s-o facă au ba? Așa este se întâmplă și acum la clubul găzarilor, deoarece fiecare decide așa cum crede de cuviință, nu influențat de altcineva. Influențele, adesea, de ce nu?, au (și) ceva în spate! O știe foarte bine și președintele executiv Costel Lazăr, cel care dă dovadă că are nervii tari și rezistă tuturor mizeriilor din jur, altul cedând de multă vreme! Apropo, îmi asum reacțiile adverse, fiindcă știu care-i realitatea și nu o voi escamota niciodată!