„Rezumatul” meciului cu Titu: scor prea strâns, calificare meritată, dar și… datorii față de farmecul jocului ale Petrolului

Dragos Trestioreanu - aug. 24, 2017

În ultimele două meciuri-test ale destul de întinsei perioade pre-competiționale de vară, FC Petrolul Ploiești a avut antamate drept adversare tot atâtea colege de eșalon, una chiar de serie, FC Aninoasa, celalaltă fiind Olimpia Râmnicu Sărat, iar ambele întâlniri s-au desfășurat în deplasare. După un 2-2, în Dâmbovița, ulterior unui 0-2 la pauză, a urmat un 0-0 în județul Buzău, amicaluri după care martorii oculari interesați direct în echipa găzarilor au început să acuze un joc mai fad al favoriților. S-a replicat atunci, de către cei foarte atașați că a fost vorba doar despre partide de pregătire, în care s-au încercat diverse formule, s-au făcut multe înlocuiri de jucători, s-a lucrat la omogenizare etc. Perfect adevărat, fără discuție, numai că – ulterior unui stop competițional atât de lung – nerăbdătorii duceau dorul fotbalului-spectacol. Poate că și ei au dreptatea lor…

Ei bine, al doilea meci oficial al sezonului, programat tot în Cupa României, faza a II-a națională, le-a adus în față lui Claudiu Tudor și vechilor plus noilor coechipieri tot o divizionară C, tot din județul Dâmbovița și tot viitoare combatantă în a treia serie a Ligii a III-a – ACS Urban Titu. Mai precis, o grupare ce retrogradase din Liga a IIi-a, însă a primit o invitație, din partea FRF, de a continua pe un loc rămas liber. Evident, a acceptat biletul de favoare. Numai că, până s-a decis să spună da au ba solicitării, cei de la Urban au cam întârziat în ceea ce privește alcătuirea lotului. Astfel încât, noul antrenor, prahoveanul Mihai Dinu – rămas în paralel, pentru o vreme se presupune, și la cârma tehnică a trupei din Liga A Prahova, CS Cornu -, a trebuit să lucreze pe modulul „repede înainte” și a adunat și el tot ce-a putut. A rezultat un lot preponderent tânăr, dar și incluzând unii fotbaliști cu experiență, mai cunoscuți pentru prahoveni fiind Alexandru Radu, fostul fundaș stânga al Petrolului ’52, din iarnă și până la debutul verii, și Daniel Simion, ex-mijlocaș de bandă la CS Cornu, în trecutul sezon, și adversar al găzarilor în returul ediției 2016-2017. Deocamdată, din ce s-a văzut în meciul de Cupa României de pe arena Ilie Oană și din ce intuim că va fi valoarea seriei, obiectivul fixat lui Nicolae Popa și compania, salvarea de la retrogradare, este absolut just. Însă, vom mai vedea dacă așa va și rămâne până la etapa a VII-a, din 7 octombrie, atunci când Dinu și băieții lui vor reveni la Ploiești, pentru meciul din turul campionatului.

În acest context, date fiind transferurile cu nume și CV ale „galben-albaștrilor”, suporterii se așteptau la un scor pe măsura celor, multe, bifate în Liga a IV-a. Dar, ei au scăpat totuși din calcul că nivelul s-a schimbat după barajul adjudecat cu defuncta Dentaș Tărătășești, fiind acum unul mai ridicat. Fapt remarcat, de altfel, și în urma rezultatelor jocurilor-test de la Aninoasa și Râmnicu Sărat. În plus, obligativitatea folosirii pe tot parcursul celor 90 de minute – ce procent de fani or fi știind de regula aceasta? – a trei jucători cu vârsta sub 19 ani a condus, implicit, la reducerea numărului de locuri ale seniorilor din primul „11” la numai 8. Asta în condițiile în care sunt aleși numai cei care evoluează în câmp. O situație ce generează cazuri de genul celui din partida cu ACS Urban Titu, în care antrenorul principal al FC Petrolul, Octavian Grigore, a urcat în tribună fotbaliști cu ștate în Liga I și a II-a, precum Alexandru Vagner, Alexandru Ciocâlteu, Gabriel Frâncu sau Roland Stănescu!!! Nu l-am pus la socoteală și pe Georgian Păun, fiincă el era accidentat. Sigur că, atunci când optezi pentru a te dispensa, pentru un meci oficial, de astfel de jucători, se presupune că seniorii aleși în locul lor speri să fie cu mult peste cei trecuți pe tușă. Din nefericure, dar nu avea cum să bănuiască Tavi Grigore așa ceva, nu prea s-a întâmplat cum și-a închipuit sau, mai ales, dorit. Formula apreciată drept a fi de bază a oferit un fotbal aproape fără sare și piper, deși – e drept – a avut raport zdrobitor la posesie. Ceea ce era totuși de așteptat, dată fiind diferența dintre efective. Petrolul a avut ocazii, a ratat multe însă și a concretizat doar două dintre ocazii, prima reușită fiind producția 100% a unor „puști”, iar a doua – a unor seniori. Îmbucurător, ambele au fost din acțiune, iar ultima merita chiar un premiu de frumusețe. Dar, ca și în Liga A, s-a construit cam lent și, în afara lui Claudiu Tudor și, parțial, Marius Chindriș, nu s-a remarcat farmecul unor pase decisive. Ceea ce, să recunoaștem, a însemnat puțin, în condițiile unui adversar ambițios, deși modest. Un oponent care a reușit însă ce și-a propus, adică să nu ia multe, cum se zice în folclorul fotbalistic.

Pentru că a fost vorba despre un meci oficial cu un adversar mai puternic decât cel din disputa cu „copiii” de la Regal Sport Club „Ferdinand I”, mi-am propus să analizez fiecare echipier al echipei FC Petrolul Ploiești, renunțând la obișnuita casetă tehnică:

Bolboașă (portar): deși a atins mingea și cu mâinile, și cu picioarele, nu se poate spune și că a avut ce apăra, urmând a fi monitorizat la un alt duel, în care adversara să aibă o prestație mai solidă în ofensivă;

Olaru (fundaș dreapta): a jucat în nota lui obișnuită, securizând flancul defensiv drept, a urcat ori de câte ori a fost nevoie, a centrat, dar parcă nu într-atât de mult și de precis ca și în campionatul trecut, concurența cu Vagner urmând însă a-i folosi acum pentru progres;

Antoche (fundaș central dreapta): după cum a ieșit cu mingea la picior din defensivă, elegant și cu multă siguranță, în vreme ce mișcările din apărare ale sale au părut ceva mai greoaie, arată mai mult a mijlocaș central, retras în axul defensivei exclusiv deoarece este o nouă achiziție și trebuie folosit, fiindu-i inferior lui Chindriș, titularul de drept al postului din fața cvartetului din spate;

Chiriță (fundaș central stânga): la peste 40 de ani rămâne același fotbalist serios, sigur total pe el, nedorind să iasă în evidență, lăsând astfel prim-planul celor mai tineri din jurul lui, cărora le este un exemplu de nota 10;

Velisar (fundaș central stânga): deocamdată cel mai sigur „U 19”, progresează continuu, e ferm în apărare, face curse pe extremă, centrează foarte bine – drept dovadă mai ales cele două mingi de gol puse lui Lambru, dintre care a ultima a fost transformată, cu umărul, din 1 metru, și a adus deschiderea scorului – și îndrăznesc să afirm, încă de pe acum, că va fi un foarte bun „left back” al Petrolului (și) în… Liga 1;

Chindriș (mijlocaș central): cel puțin până acum, pare cea mai bună achiziție din inter-sezon, e sobru, activ, știe jocul, pasează bine, remarcabil serviciul de la reușita lui Popescu, iși coordonează colegii, iar – deși nu a debutat încă în Liga 1 – deja „inspiră” aer de prim eșalon;

Lambru (mijlocaș lateral dreapta): când, la nici 18 ani, ai reușit să devii golgheter detașat al turului unui campionat de seniori, ediția trecută a Ligii A Prahova, e clar că toți ochii sunt ațintiți asupra ta, motiv pentru care îți impui să te implici la maximum în joc, vreme de 90 de minute, așa ceva putând conduce însă, volens-nolens, și la acțiuni sau faze mai puțin bune, care se estompează totuși în fața reușite „ce-a spart gheața” pe arena Ilie Oană, după 60 de minute de la primul fluier;

Puchea (mijlocaș ofensiv dreapta): este genul de fotbalist polivalent, ca și Catană, de altfel, adic[ acolo unde îl pui să joace o face cu tenacitate și cu o seriozitate deplină, fiind un clar câștig la mijlocul terenului, așteptând să-și dovedească și cunoscutele-i aptitudini de realizator;

Tudor (mijlocaș ofensiv stânga și căpitan al echipei): și în continuare punctul fix în jurul căruia se „învârt” toți ceilalți jucători de câmp, e la fel de intuitiv, la fel de foarte bun creator, la fel de eficace descoperitor de culoare libere pentru coechipieri, același bun executant al fazelor fixe, cu o condiție fizică de invidiat, același om care nu trebuie să lipsească, dacă se poate, nici măcar o secundă din „11”-le „lupilor”;

Gheorghe (mijlocaș lateral stânga): a mai lucrat la capitolul „centrări” și s-a văzut cel puțin în acest meci, atacă și pe mai departe mingea cu capul, daca îl prinde jocul în mijlocul careului mare, iar când își va redescoperi precizia acestei execuții își va trece iar numele pe lista marcatorilor unei echipe de Liga a III-a;

Arnăutu: (atacant împins): a manifestat tendința de a se retrage pentru a intra mai mult în posesia balonului, lovindu-se însă, apoi, de defensiva adversă destul de bine grupată, pare ca joc, mai degrabă, un atacant retras, deși până acum peste tot pe unde a evoluat a făcut-o ca „vârf de lance”, având și fizicul ideal pentru acest post, lipsindu-i doar golul la debutul pe noul „Ilie Oană”;

Popescu (l-a înlocuit în minutul 56 pe Gheorghe): a adus exact plusul de viteză care le lipsea coechipierilor, a alergat m ult, s-a implicat direct și imediat în joc, a marcat spectaculos, cu un lob artistic, nu la îndemâna oricui, este fotbalistul care nu poate lipsi, nici el, din primul „11”, fiind absolut… letal;

Șaim-Alexandru (din minutul 73 l-a schimbat pe Olaru): un „U 19” cu tupeu, și-a încercat șutul de la distanță, deocamdată fără șansă, uneori chiar ilar, a intrat în combinații, nu s-a ferit de minge, a cerut-o des, pare de viitor, iar dacă va opta și pentru un joc mai combinativ, în dauna celui excesiv individual, poate crește mult;

Vintilă (în locul lui Arnăutu, cu 12 minute înainte de finele timpului regulamentar): ca niciodată, a ieșit din „blana” atacantului care profită de pasele colegilor de echipă, fiind el ce i-a pus în bune situații, chiar dacă… nu a primit niciuna care să-i permită o reușită aidoma celei senzaționale de la Aninoasa, a doua mai exact.

Prezenți, și ei, în raportul de joc, la rubrica „jucători de schimb”, Marinică, Catană, Nițescu sau Prunescu (?!?) nu au primit deloc minute, fiind preferați, după cum se observă mai sus, alți trei coechipieri.

La rândul lui, temperamentalul Mihai Dinu, a „ars” din nou în spațiul tehnic, conducându-și non-stop jucătorii, fiind opus discretului Grigore, care a preferat s-o facă de sub copertina băncii de rezerve. Dinu a optat pentru un 1-4-2-3-1, pe care l-a mai schimbat în funcție de cerințele jocului: Popa (cpt) – Ștefan (70 – Doncilă), Vlad, Negulescu, Radu – Stăncuțu (62 – Ghica), Dicu – Stăncilă, Cioran, Simion – Ene (65 – Ghenu). O echipă din care s-a remarcat masivul goal-keeper Nicolae Popa, cel care, prin intervențiile sale, a împiedicat o diferență mare de scor și în care au mai jucat, printre alții, alți doi fotbaliști din Prahova, Cioran și Doncilă (ambii foști laAstra 2). Cât despre Mihai Dinu, el visează s-o antreneze pe Petrolul, într-o zi! De ce nu, dacă își ia licența Pro!

Următorul meci al „galben-albaștrilor” va fi cel din prima etapă a campionatului, sâmbătă, 26 august, de la ora 20.00, pe arena Ilie Oană, cu formația ACS Viitorul Domnești, una ce-a pierdut, în această vară, mai mult de jumătate dintre jucătorii săi de bază, care au clasat-o pe locul 2 la finele sezonului trecut, în Seria a II-a a Ligii a III-a, la 11 puncte sub actuala divizionară B, Metalglobus București.

Meciul dintre FC Petrolul și ACS Urban a fost condus de către tânăra ilfoveancă Ana Maria Terteleac, care a preferat adesea să lase jocul liber, iar – deși nu a arbitrat chiar perfect – maniera îi poate fi totuși de folos pe viitor. Ea a beneficiat de sprijinul colegilor de la linie, bucureștenii Alexandru Bodolan și Marius Bărbulescu, într-un joc la care… nu au existat observatori de joc și de arbitraj!!!

Foto: FC Petrolul Facebook Official