Roland Stănescu – un atacant care, dacă ar fi venit din vara trecută la Petrolul ’52, ar fi fost golgheterul Ligii A Prahova

Dragos Trestioreanu - mai 18, 2017

Spre finalul campaniei de transferări din iarnă, Cristian Vlad – președintele executiv al ACS Petrolul ’52 Ploiești – a bătut palma cu un atacant având în CV echipe din eșalonul secund, plus câteva din al treilea, ultimele mai mult pe la început de carieră. Numai din cauza unui ghinion, o ruptură musculară la un joc-școală de la ultimul antrenament dinaintea plecării în stagiul din Turcia (foto, în dreapta, alături de un fost petrolist, Olivian Surugiu, cel din mijloc; www.panduriics.ro), Roland Dedius Stănescu, căci despre el este vorba, nu a mai fost legitimat de prim-divizionara Pandurii Târgu Jiu și a ratat astfel posibilitatea de a debuta în primul eșalon național. Trecut, din vara lui 2011, la Juventus București, FC Argeș Pitești, Minerul Motru (echipa din orașul natal, acolo unde a și început fotbalul), CS Ștefănești, Sporting Turnu Măgurele și CS Balotești, vârful de atac Stănescu a fost remarcat în perioada junioratului de antrenorii de la Școala Gică Popescu, după ce fusese vizat și de cei de la FC Universitatea Craiova. În sfârșit, în 2017 și-a pus apostila pe un contract întins pe doi ani și jumătate cu ACS Petrolul ’52, dar – atras de proiect – pare ar dori să-l mai prelungească. A fost un fotbalist iubit de către Alin Artimon, pe când timișoreanul era antrenorul Juventusului București. Dar, mai ales, de Viorel Dumitrescu, un fost goal-keeper din Divizia A. Tehnician cu portarii, odată, la aceeași Juventus, Dumitrescu a devenit, apoi, „principal” la FC Argeș și l-a luat cu el pe Roland Stănescu la Pitești. Municipiu în care actualul petrolist a evoluat până la desființarea primului „Fotbal Club” din România.

Când a ajuns la găzari, Roland Stănescu nu făcuse nici pregătirea de iarnă și nici nu era apt 100% din punct de vedere fizic. Însă, impresionat de persuasiunea lui Cristi Vlad, și-a pus în minte să nu-l dezamăgească și să ardă cât mai rapid etapele de pregătire, pentru a putea debuta în echipamentul galben-albastru. A făcut-o, pentru a nu risca vreo recidivă, abia în etapa a XIX-a, a patra a returului, însă a fost un debut de ținut minte, el egalând „la 1” și stabilind astfel scorul final al dificilului joc de la Brebu, cu AFC-ul local. Dar, și până în momentul acelei reușite, dovedise o dezinvoltură dezarmantă în fața fundașilor cu fizic de rugbiști ai gazdelor! Înalt de 1,86, dar subțirel, Roland are avantaajul că gândește foarte bine pe teren și le știe și cu mingea. E genul de atacant care te scoate când te arde buza, fără a ieși în evidență non-stop. Îl știi că e acolo, în careu, unde trebuie, insinuându-se precum o felină în așteptarea prăzii. Și i-au „căzut” câțiva portari „în mână”.

Din etapa a XIX-a și până în cea de-a XXVI-a, Roland a bifat 8 meciuri în returul campionatului Ligii A Prahova și unul în faza județeană a Cupei României. A marcat 8 goluri, toate în eșalonul județean de elită, cinci cu lovituri de cap – e letal, pur și simplu, la acest procedeu! – și trei cu piciorul. Atunci când se va pune la punct din punct de vedere fizic, cu siguranță că va oferi și acele șuturi la poartă ce fac, și ele, deliciul fanilor. De ce nu, poate și lovituri libere, dacă îl va avea drept model pe… Mircea Dridea, președintele de onoare al clubului. Cel care mai spre finalul carierei, după antrenamente suplimentare, ajunsese un adevărat maestru al fazelor fixe executate direct pe poartă. Și era gol, bară sau corner!

În cazul lui Roland Stănescu, trebuie spus că nu a prins niciun meci întreg, astfel încât media lui de goluri raportatate la minutele bifate îl îndrituia să fi fost chiar … golgheterul Ligii A Prahova, dacă ar fi venit de la începutul campionatului și ar fi prins și o pregătire precompetițională întreagă. Stănescu a jucat la Brebu 25 de minute și a înscris un gol, cel din minutul 81, apoi a debutat și pe „Ilie Oană”, cu Petrolul Băicoi, dar nu a reușit să și marcheze în cele 50 de minute jucate din postură de titular. La Urlați, a mai pus încă 30 de minute, din poziția de component al primului „11” și a marcat de două ori, de fiecare dată cu capul, fiind primele reușite ale echipei sale în partida cu Unirea. A venit și primul lui gol în „templul” fotbalului ploieștean, cel de 3-0 contra Cepturei, dar a oferit atunci și două assist-uri, cele de la primele reușite ale găzarilor. Iar asta în doar 55 minute jucate în echipa intrată pe teren din minutul 1. La Cocorăștii Colț, a evoluat doar în cele dintâi 45 de minute, având o reușită, dar și o pasă de gol. În următoarea deplasare, la Cornu, a început meciul pe bancă și a fost trimis pe teren în minutul 65, marcând numai patru minute mai târziu. Cu Tricolorul Breaza, a fost titular din nou și înlocuit la pauză, nu înainte însă de a fi deschis scorul, în startul confruntării, și a mai marca pentru 3-0. În schimb, la Bănești, ca și în cele două partide, în campionat și în Cupa României, cu Petrolul Băicoi, nu a mai marcat. La ultima victorie a Petrolului ’52, a bifat 72 de minute pe teren. Bref, 8 goluri și 3 assist-uri, în 397 de minute petrecute pe gazon, sau – altfel zis – 8 goluri marcate în 4,4 meciuri, matematic vorbind. Închipuiți-vă ce-ar fi fost dacă prindea măcar 20 de dueluri, chiar dacă nu în toate ca integralist! Roland a avut cinci etape la rând în care a înscris, fiind depășit doar de actualul golgheter detașat al Ligii A Prahova, Andrei Ciobanu, de la CS Păulești, cel care a refuzat oferta din iarnă a Petrolului. Ciobanu, care are un retur de o eficacitate extraordinară, reușind chiar și 5 goluri în ultimul joc de acasă, a avut 7 partide consecutive cu gol marcat. Și secondantul acestuia din ierarhia marcatorilor locali, foarte tânărul Cosmin Lambru (CS Blejoi), a avut o serie de reușite la rând în șase dispute din tur, incluzând însă și restanța de acasă cu AFC Bănești-Urleta. Dacă Andrei Ciobanu a refuzat-o pe Petrolul ’52, să vedem ce va decide junele Lambru: un tandem de vis cu Stănescu, un fel de S&L, după celebrul N&D, sau vreo altă direcție?

Roland Stănescu nu este genul de atacant puternic care să ia fundașii în cârcă și să nu se mai oprească decât în pooarta adversă. Dimpotrivă, e tipul de om de gol căruia îi place să se disimuleze în careul oponentelor și, viclean, să puncteze atunci când mai nimeni nu se așteaptă. Potrivit unui vechi clișeu autohton, este omul potrivit la locul potrivit. Motiv pentru ca președintele executiv Cristi Vlad să merite toate laudele că a convins un astfel de fotbalist să semneze cu o echipă din al patrulea eșalon, chiar dacă poartă numele unui club vestit în fotbalul românesc. Iar când încrederea i-a fost răsplătită pe deplin, avem de-a face nu numai cu un „tun”, ci și cu flerul unui fost foarte bun fotbalist din Divizia A.

De ce – având un fizic oarecum atipic pentru un atacant de gura porții și pentru care nu lucrează o echipă întreagă, Petrolul având destui fotbaliști îndrăgostiți de minge și de… gol – Roland Stănescu are cea mai bună medie de goluri din tabăra „galben-albaștrilor”? Pentru cine îl cunoaște, răspunsul e foarte simplu: IQ-ul cu mult peste media jucătorilor din soccer-ul autohoton, Iar când există inteligență dincolo de arene, nu este deloc dificil să fie transpusă și în jocul de fotbal. Punându-și în valoare calitățile native, plus cele lucrate în timp, dar mai ales punându-și mintea la contribuție, Stănescu reușește în doar câteva meciuri ceea ce nu o fac alții într-un campionat întreg. Elev cu școala școală, făcută în orașul natal, nu doar trecând pe acolo, precum alți fotbaliști, cu o facultate absolvită pe bune, regina ASE-ului bucureștean, „Relații Economice Internaționale”, Stănescu își folosește din plin IQ-ul și în iarbă. Jucător serios, preocupat de a învăța mereu, tânăr apt pentru conversații din orice domeniu, Roland a ajuns la maturitate, la cei 27 de ani (de aceea are și numărul 27 pe tricou!) ai săi. Astfel încât, ca parte din acest proiect, numit „Petrolul ’52”, el are în față un viitor frumos. Unul în care scrie și… Liga 1, peste două sezoane!