Rudel Obreja, trimis în judecată pentru trafic de influenţă

Redactia - mart. 18, 2014

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a corupţiei au dispus trimiterea în judecată, în stare de arest la domiciliu, a inculpatului OBREJA RUDEL, fără calitate specială (cunoscut ca fost preşedinte al Federaţiei Române de Box) în sarcina căruia s-a reținut infracțiunea de trafic de influenţă. În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:
În perioada septembrie 2013 – ianuarie 2014, inculpatul Obreja Rudel a pretins în mod direct, de la o persoană, denunţător în prezenta cauză, suma de 1.000.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor din compunerea completului învestit cu soluţionarea unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, astfel încât îi va determina să pronunţe o hotărâre favorabilă denunţătorului. Hotărârea respectivă avea în vedere judecarea recursului declarat de denunţător, în calitate de inculpat în respectiva cauză penală, împotriva unei soluţii de condamnare la pedeapsa închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului.
Inculpatul Obreja Rudel a impus ca o parte din folosul pretins, respectiv suma de 200.000 euro, să fie remisă înainte de pronunţarea hotărârii, iar diferenţa de 800.000 euro, după obţinerea soluţiei favorabile. Pentru a conferi credibilitate promisiunilor sale, Obreja Rudel a susţinut că persoanele pe lângă care îşi exercita influenţa i-au transmis denunţătorului, prin intermediar, că va obţine cu certitudine o hotărâre favorabilă dacă va solicita amânarea cauzei pentru un termen de judecată ulterior intrării în vigoare a „noului cod” (cu referire la data de 1 februarie 2014, când au intrat în vigoare NCP şi NCPP). 
Recursul a fost soluţionat anterior datei de 1 februarie 2014 şi a fost respins, astfel încât hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare a rămas definitivă. Concret, starea de fapt detaliată în rechizitoriu este următoarea:
În vara anului 2013, inculpatul Obreja Rudel ar fi luat legătura cu o persoană (martor în cauză), pe care l-a rugat să îi intermedieze o întâlnire cu persoana denunțătoare, susţinând că avea intenţia să îi propună o „afacere”. În urma răspunsului primit, inculpatul a aflat că denunţătorul era dispus să îl primească la locuinţa sa.
În consecinţă, în cursul lunii septembrie 2013, Obreja Rudel l-ar fi întrebat pe denunțător dacă era interesat de o anumită dată calendaristică. Denunţătorul ar fi făcut legătura dintre acea dată calendaristică şi un proces penal în care primise o condamnare cu pedeapsa închisorii, fiind inculpat pentru o infracţiune de favorizarea infractorului, dosar în care recursul urma să fie judecat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în jurul acelei date. Denunţătorul ar fi afirmat că era interesat de ceea ce putea să îi comunice inculpatul. În finalul întrevederii, cei doi ar fi stabilit o nouă întâlnire, în data de 15 octombrie 2013. 
Denunţătorul a declarat că, iniţial, ar fi interpretat propunerea inculpatului Obreja Rudel ca fiind o ofertă de informaţii pe care ar fi putut să le folosească, ca probe în apărarea sa, în procesul penal aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La data de 15 octombrie 2013, denunțătorul l-ar fi invitat în locuinţa sa, înainte de sosirea inculpatului Obreja Rudel, pe avocatul său ales, intenţionând ca, în urma consilierii primite de la acest apărător, să aprecieze dacă informaţiile pe care urma să le primească erau de natură să îl ajute în strategia de apărare concepută în dosarul respectiv. Discuţia pe care ar fi avut-o cu inculpatul Obreja Rudel ar fi relevat însă o altă conotaţie a acestei „propuneri de afaceri”, solicitarea inculpatului vizând obţinerea sumei de 1.000.000 euro în schimbul influenţei pe care a susţinut că ar fi putut să o exercite asupra judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru obţinerea unei soluţii de achitare a denunţătorului. Obreja Rudel ar fi impus ca folosul pretins să îi fie remis în două tranşe, după cum urmează: 200.000 euro înainte de pronunţarea hotărârii şi, respectiv, 800.000 euro, după obţinerea soluţiei de achitare. În ziua de 15.10.2013 nu s-au discutat detalii legate de momentul sau modalitatea în care banii urmau să intre în posesia lui Obreja Rudel şi acesta nu a precizat dacă intenţiona să împartă banii şi cu alte persoane. De asemenea, inculpatul nu a oferit niciun indiciu cu privire la identitatea persoanei prin intermediul căreia ar fi intervenit pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Obreja Rudel a propus o nouă întâlnire, în perioada 15-20 decembrie 2013, pentru a oferi şi alte detalii legate de intervenţia sa pe lângă judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Ca o dovadă a realităţii susţinerilor inculpatului, denunțătorul ar fi solicitat să i se comunice numele judecătorilor din completul care fusese învestit cu judecarea dosarului său. A considerat în acel moment că era o dovadă suficientă întrucât informaţia respectivă nu era publică şi el personal nu avea cunoştinţă de componenţa completului de judecată. Obreja Rudel ar fi fost de acord să facă dovada posibilităţii sale de a realiza intervenţia pe lângă judecători, susţinând că va furniza informaţia solicitată.
Imediat după întâlnirea pe care a avut-o cu Obreja Rudel, în data de 15.10.2013, denunțătorul l-a informat pe avocatul său ales – care nu a asistat la discuţia cu inculpatul – că dorea să aducă la cunoştinţa autorităţilor judiciare propunerile primite în ziua respectivă.
În ziua de 12 noiembrie 2013, Obreja Rudel a reiterat discuţia referitoare la subiectul pe care îl abordase cu prilejul conversaţiilor anterioare. Inculpatul Obreja Rudel a susţinut că persoana cu care se afla în contact şi care exercita intervenţia pe lângă judecători ar fi fost îngrijorată de faptul că denunțătorul era implicat într-un scandal mediatic recent, situaţie care nu era convenabilă „aranjamentelor” privind dosarul penal aflat pe rolul instanței, deoarece autorităţile statului sau presa ar fi putut să îl monitorizeze pe denunţător în perioada respectivă. În pofida îngrijorării exprimate, inculpatul a afirmat că atât el, cât şi persoanele implicate în soluţionarea favorabilă a dosarului, puteau realiza în continuare intervenţia promisă. Obreja Rudel a susţinut că putea afla numele judecătorilor din complet cu o săptămână înainte de primul termen de judecată, însă denunţătorul nu a fost de acord cu această „garanţie”, deoarece într-un asemenea termen informaţia era mult prea uşor de aflat de către orice persoană. La solicitarea inculpatului, denunțătorul i-ar fi sugerat acestuia că existau şi alte modalităţi prin care s-ar fi putut să i se ofere „garanţia”, respectiv un gest prestabilit (aprinderea unui trabuc, un semn cu pălăria în autobuz sau trei lovituri consecutive în sacul de box într-o sală de sport) şi făcut în public de către persoana implicată în realizarea intervenţiei. Obreja Rudel a evitat să dea un răspuns, susţinând că s-ar putea ca persoana respectivă să refuze să se expună într-o asemenea modalitate, dar i-a promis că va transmite mai departe solicitarea sa. 
Totodată, Obreja Rudel a reiterat pretenţia de a primi suma de 1.000.000 euro, în două tranşe. A solicitat să primească o primă tranşă de 200.000 euro fără nicio garanţie, iar diferenţa de 800.000 euro să o primească într-o modalitate care să presupună oferirea unei garanţii pentru ambele părţi implicate, adică atât pentru el, cât şi pentru denunţător. Modalitatea prin care Obreja Rudel dorea să confere această garanţie era aceea că suma de 800.000 euro trebuia să fie ţinută o perioadă de câteva zile de către unul sau doi oameni de încredere ai lui sau, chiar de el însuşi, în prezenţa unor oameni de încredere ai denunţătorului, astfel încât, dacă se pronunţa hotărârea favorabilă, banii rămâneau la inculpat iar, în caz contrar, suma de bani îi era returnată în întregime denunțătorului. Referindu-se la această modalitate de oferire a garanţiei, Obreja Rudel a folosit expresia „să asigurăm banii” ori „să securizăm banii”. În principiu, denunţătorul a fost de acord să remită întreaga sumă de bani pretinsă, cu condiţia de a primi dovada implicării unei persoane în măsură să decidă hotărârea judecătorească favorabilă. Denunţătorul a propus şi o altă modalitate de a „asigura banii”, prin depunerea lor într-un cont bancar în care să se poată opera numai cu două semnături simultane, urmând ca fiecare dintre cei doi interlocutori să îşi desemneze semnatarul. Această propunere a fost refuzată de inculpatul Obreja Rudel. În finalul discuţiei, au stabilit o nouă întâlnire.
În ziua de 10 ianuarie 2013, inculpatul Obreja Rudel a afirmat că în dosarul penal în care era inculpat denunțătorul, ar fi sosit o hârtie de la „servicii”, despre care a susţinut că îi era nefavorabilă, sugerând că avea această informaţie de la persoana pe lângă care făcea intervenţia. Denunţătorul s-a interesat despre conţinutul acestei „hârtii” sau măcar de la ce instituţie provenea înscrisul respectiv, însă inculpatul Obreja Rudel nu a putut să-i ofere nicio informaţie. Totodată, inculpatul i-a transmis, din partea persoanei pe lângă care făcea intervenţia, că trebuia să solicite o amânare la primul termen de judecată din ianuarie 2014. În acest moment al discuţiei, denunţătorul i-a atras atenţia că primul termen de judecată avusese loc chiar în ziua respectivă şi că deja instanţa de judecată acordase o amânare a judecării cauzei. Cu acelaşi prilej, denunţătorul i-a reproşat inculpatului Obreja Rudel că nu era la curent cu situaţia dosarului penal, exprimându-şi bănuiala că era victima unei escrocherii. Obreja Rudel a negat şi a promis că se va interesa care era motivul pentru care persoana pe lângă care făcea intervenţia i-a comunicat în mod eronat data primului termen de judecată, susţinând că va reveni în scurt timp cu nişte răspunsuri plauzibile.
În ziua de 23 ianuarie 2014, denunţătorul s-a întâlnit din nou cu Obreja Rudel care ar fi susținut că persoana pe lângă care intervenea dorea să solicite un nou termen de judecată şi era sigură că i se va aproba amânarea cauzei. I-a transmis că intervenţia era sigură dacă denunţătorul obţinea amânarea cauzei, deoarece posibilitatea de a „aranja” soluţia exista doar în situaţia în care intrau în vigoare noul cod penal şi noul cod de procedură penală, începând cu data de 1 februarie 2014. Obreja Rudel a propus ca, din acel moment, să ţină legătura cu denunţătorul printr-un intermediar.
Cu toate acestea, în ziua de 24 ianuarie 2014, deşi denunțătorul a solicitat amânarea cauzei, completul de judecată a respins această solicitare şi a pronunţat, în aceeaşi zi, o hotărâre prin care a respins recursul declarat în cauză, denunțătorul fiind încarcerat pentru executarea unei pedepse definitive cu închisoarea.  Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului București. Facem precizarea că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la instanţă spre judecare, situaţie care nu poate să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.

BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE DNA