Scurte amintiri cu Vicky Angelescu. PETROLISTUL, FOTBALISTUL și OMUL. Cel care a fost!

Dragos Trestioreanu -

Scurte amintiri cu Vicky Angelescu. PETROLISTUL, FOTBALISTUL și OMUL. Cel care a fost!

Ne despărțeau doar un an și 23 de zile, în privința datei nașterii. Eram, deci, nu foarte mult mai în vârstă decât el. Așa că, l-am considerat, fără să știe, ca pe un frate  mai mic. L-am văzut prima oară pe teren, pe când era junior. La Petrolul. Clubul la care a jucat cele mai multe sezoane în carieră. Era un mijlocaș atât de tehnic, încât mi-e foarte greu acum să-l asemuiesc cu un alt găzar, de dinainte de el sau de după. Poate Edi Iuhas să fie fost de același fel.

Când trecuse de vârsta junioratului, îmi aduc aminte, a fost inclus în delegația clubului la un turneu în RFG. Așa cum se numea pe atunci. A fost, să zic așa, luat cu derogare, pentru că era vorba despre o competiție amicală de juniori. Scopul includerii lui în delegație fusese însă unul nobil. Mai exact să poată face un consult performant acolo, în ceea ce privește problemele legate de extrasistolele pe care le avea. Și pe care le-a avut toată cariera-i fotbalistică, nemții aisgurându-l că se poate juca și cu așa ceva!

Îmi mai aduc aminte și de o deplasare, la Bacău, iarna, una în care am fost și eu prezent. Acolo, era un frig de crăpa pietrele, realmente. Cu o zi înainte de meci, ieșind puțin din hotel și dorind să trec pe celălalt trotuar, vântul – pur și simplu – m-a… trecut strada. Iar a doua zi, pe un ger cumplit, pe arena orașului, cu zăpadă de jur-împrejur pe pistă, Petrolul a jucat cu echipa locală. Nu mai țin minte anul, dar are mai puțin importanță acum. Mai relevant este că s-a jucat fotbal atunci și nu s-a mai văitat nimeni de condiții! După partidă, în fața vestiarelor, am discutat puțin cu VICTOR ANGELESCU, VICKY cum îi spuneam cu toții, și-l compătimeam pentru condițiile în care se desfășurase jocul și mai ales pentru o accidentare suferită pe parcursul acestuia. Calm, ca întotdeauna, mi-a răspuns cu un ton egal: „Când am fost atacat, fiind așa de frig, parcă mi-a luat carnea de pe picior!” . Nu o spunea, îmi aduc aminte perfect de asta, ca să se vaite, ci doar așa ca un… fapt divers. Așa era el, nu voia să iasă în față nici atunci când era cazul s-o facă, deoarece ar fi meritat din plin. A trecut timpul, a pus ghetele în cui, a îmbrăcat treningul de antrenor și a crescut generații de copii și juniori. Era însă dificil să se mai găsească printre ei un alt VICKY! Pentru mine fusese UNIC! Ca FOTBALIST, ca OM!

Nu l-am mai întâlnit decât rar, rămânând surprins, prima oară, că albise complet. Deși în ochii mei rămăsese același tânăr de altădată, elegant, seducător în exprimare, atât pe teren, cât și dincolo de el. Ca să aflu, trist, că o maladie necruțătoare, care a mușcat lacom și rapid dintr-un trup de fost sportiv adevărat, care învginsese, odată, chiar și… extrasistolele, l-a doborât nemiloasă, într-o zi de week-end de debut al primăverii. Una doar calendaristică, nu și ca vreme de afară! Pe el, fratele meu mai mic, VICKY ANGELESCU, pe care l-am iubit și respectat atât de mult!

Luni, 5 martie 2018, cu două luni și 20 de zile înainte de a împlini 65 de ani, unul dintre cei mai tehnici fotbaliști din istoria de aproape un secol a Petrolului va pleca pe ultimul său drum, primind cele din urmă aplauze. Cei care l-au văzut jucând și l-au admirat, dar nu numai ei, ci și cei care au auzit de el din poveștile celorlalți, îl pot conduce, la ora prânzului, de la biserica de lemn din  cartierul Malu Roșu spre locul de veci. ADIO, VICKY, DEJA ÎMI (NE) LIPSEȘTI ENORM! Dar SUS, în CER, te vei întâlni cu foști petroliști ajunși înaintea ta acolo și le vei transmite că PETROLUL VOSTRU se luptă să redevină cât mai repede ce-a fost pe vremea lor. Și a ta, desigur!

Foto: www.libertatea.ro