Se bate mult monedă pe centrele de copii și juniori. Ce și cât produc, de fapt?

Redactia - oct. 31, 2014

După ce am văzut meciul Steaua – Dinamo, că derbi nu se mai poate chiar numi, mi-am pus întrebarea de ce se mai bate atâta monedă pe centrele de copii și juniori. De ce un puști abia ieșit din juniorat e dat ca și transferat la Manchester United sau nu știu pe unde? Uitați, Dinamo are astfel de tineri fotbaliști. Unul – că al doilea a stat toată partida pe bancă, Ionuț Șerban – a fost pe teren și este produsul Centrului de Copii și Juniori al SC FC Petrolul. Îl cheamă Valentin Lazăr (foto jos, în stânga; www.prosport.ro). E chiar căpitanul lui Dinamo! Automat, se anticipa că urma să fie unul dintre remarcații de la primul cel mai așteptat duel dintr-un sezon pentru suporterii „câinilor”. Ce a făcut Vali Lazăr? A fost cel mai slab de pe teren! A greșit orice pasă, nu a avut vreo acțiune de poartă periculoasă și a pus bomboana pe colivă, să zic așa, atunci când l-a scăpat din marcaj pe Paul Papp – băiatul acela care a împiedicat-o pe Petrolul să ajungă din nou în finala Cupei României-Timișoreana, la Giergiu! – și ex-astristul a marcat pentru Steaua. Asta într-un moment în care Dinamo mai spera încă să egaleze scorul deschis de Lukasz Szukala – mai deloc regretat de către petroliști, în raport cu… Lazăr! – și chiar avea șanse s-o și facă. E drept, cu „balerini” precum fostul ploieștean sau un alt jucător trecut prin urbea noastră, Marius Alexe, ar fi fost mai greu, deși liderul nu prinsese deloc o seară grozavă, până la desprinderea pe tabelă. Așa cum a sesizat și Costel Gâlcă la timp, preferând să-l supere pe Lucian Sănmărtean, la înlocuire, decât să nu-și asigure defensiva, apelând până la final la doi închizători de meserie, Nicandro Breeveld și, apoi, Alexandru Bourceanu. Semn că se temea de vreo surpriză neplăcută. Lui Flavius Stoican i-au trebuit 89 de minurte să observe că Lazăr nu a jucat nimic, schimbându-l doar de dragul de a-l debuta oficial în Liga I pe fiul lui Florentin Petre, Patrick, cu prilejul unui derbi de ținut minte. Nu știu însă cât îl va ține minte Patrick, un puști care pare deja altfel, totuși, decât mult mai lăudații de până acum Dorin Rotariu și Bogdan Gavrilă. Când, la așa un meci, Collins Fai, Mansaly Boubacar și chiar junele Ionuț Nedelcearu sunt mai buni decât tinerele vedete umflate, e dificil să mai vorbești despre eficiența centrelor de copii și juniori ale noastre. Iar Dinamo se laudă cu unul dintre cele mai tari din România, dar adună, de fapt, tot de pe ici, de pe colo. Ah, da, dacă vrem și un exemplu pozitiv, să-l dăm pe cel al lui Andrei Cordoș, produs 100% al CCJ-ului Universității Cluj. Cordoș a făcut un joc destul de apreciat, în ciuda eșecului la un scor de forfait al lui Dinamo.

Particularizând, normal că pe noi ne interesează mai mult ce se întâmplă la centrul de profil al Petrolului. Ce poate veni de acolo, dacă vom vedea un nou Mircea Dridea, un nou Virgil Dridea, un nou Constantin Tabarcea, chiar și – arc mare peste timp – un nou Laurențiu Marinescu. Ne bucură că Iulian Ilie, micul Younes, așa cum este alintat copilul lui Iulian Cojocaru, a marcat într-un sparring cu echipa națională de juniori „U 15” a Republicii Moldova. Ne bucură poate chiar și mai mult că banderola de căpitan a acestei seelcționate juvenile este purtată de Antonio Manolache, un alt emul al lui Cojocaru. E posibil că ambii copii să poarte în raniță bastonul de mareșal. Acum, cel puțin. Dar în viitor? Știe cineva că Ilie are probleme personale care îl pot afecta mult? Discută cineva cu el să-l ajute să treacă peste momente mai delicate din viața luii? Pe capul unui puști trebuie să stai zi de zi, să nu-l scapi o clipă din atenție. Numai așa îl poți îndruma pe drumul cel bun. Am auzit de Iuly Ilie, cum stă scris pe pagina sa de pe o rețea de socializare, de ceva vreme. Am obiceiul de a citi formațiile juniorilor Petrolului și lista marcatorilor din meciurile categoriei lor de vârstă, din competițiile de profil. Un copil care marchează goluri pe bandă nu poate fi chiar un neica nimeni, chiar și acum. Sunt surprins că apare postat ca… mijlocaș central în primul „11” al juniorilor de la „U 15”, nu și că – dacă acolo a și fost pus să joace – continuă să înscrie. Într-un centru de copii și juniori, cu sute de tineri fotbaliști, doar unul, doi, hai maximum trei vor avea șansa de a ajunge la echipa mare. Sigur, în cantonamente, la partide-test sau la antrenamente, sunt chemați mai mulți, să se obișnuiască, după cum se zice, cu atmosfera de la seniori. Să afle din timp ce-i va aștepta mai târziu, când – și dacă – vor face pasul cel mare. Însă, dacă sunt aduși doar să fie la număr, se pierd sigur pe parcurs. Așa cum s-a întâmplat, dau exemple de dată mai recentă, cu Nini Popescu sau Adrian Ilie, ajunși în cvasi-anonimatul eșaloanelor al doilea ori al treilea. Nu știu câtă experiență ar putea câștiga pe acolo pe unde se joacă un fotbal modest. Iar afirmația aceasta este deja un… compliment. E nevoie de o echipă a doua, unde să fie concentrate adevăratele valori, puse să joace meciuri-școală, săptămânal, ca pe vremuri, contra primei echipe. Motivați astfel, toți acești copii vor crește cu convingerea că va veni și vremea lor să îmbrace, pe arena Ilie Oană sau pe altele din țară, echipamentul galben-albastru. Nu se vor mai gândi că, odată ce vor termina junioratul, se va face un ping-pong cu ei, vară după vară. Fără antrenori calificați la acest nivel și chiar și fără un psiholog care să cunoască tainele copiilor și să le arate calea cea dreaptă degeaba mai vorbim despre centrele de copii și juniori din România. Pe cale de consecință, și de cel de la SC FC Petrolul Ploiești. Un copil nu se crește doar pe stadion, iar odată terminat antrenamentul sau meciul să fie lăsat să-și ia geanta în spate și să facă, apoi, așa cum îl taie capul. Ținut aproape, el va fi modelat așa cum trebuie și va reuși, când îi va veni timpul. Fără busolă, nu va găsi niciodată… portul mai îndepărtat ce-l așteaptă. Ce spuneți?