Semne bune pentru ultimul act al Cupei României-Timişoreana: bilanţul din campionat al meciurilor directe Petrolul – CFR Cluj este favorabil ploieştenilor!

Redactia -

Semne bune pentru ultimul act al Cupei României-Timişoreana: bilanţul din campionat al meciurilor directe Petrolul – CFR Cluj este favorabil ploieştenilor!

Dacă în ceea ce priveşte numărul de trofee ale Cupei României, CFR Cluj are un mic avantaj, adjudecându-şi trei finale din tot atâtea disputate în istoria sa, Petrolul este mai bună la bilanţul meciurilor directe din campionat. Astfel, viitoarele combatante din ziua de 1 iunie 2013, de pe „Arena Naţională”, s-au întâlnit – în Divizia A, devenită ulterior Liga I – de 14 ori, „galben-albaştrii” impunându-se de şase, „alb-vişiniii” – de trei, cinci partide încheindu-se nedecis, golaverajul fiind favorabil ploieştenilor, cu 19-14. De altfel, Petrolul are şi un număr mai mare de prezenţe în competiţia KO, bifând, până la finala de la Bucureşti, 130 de meciuri, terminate – potrivit statisticianului de fotbal Romeo Ionescu, care ne-a oferit toate datele de profil – cu 70 de victorii, 14 rezultate de egalitate şi 46 de eşecuri, golaverajul fiind pozitiv: 184-168.

Găzarii s-au calificat de patru ori în finală, la fel ca şi clujenii din cartierul Gruia, prima oară adjudecându-şi trofeul în anul 1963, în dauna Siderurgistului Galaţi, cu scorul de 6-1 (3-1), după reuşitele lui Anton Munteanu (minutul 14), Mircea Dridea (30, 60 şi 77), Constantin Moldoveanu (35 şi 49), respectiv Adrian Zgardan (10), la capătul unei dispute arbitrate de Mircea Cruţescu, domiciliat în capitala ţării. Meciul a avut loc pe 21 iulie 1963, de la ora 17.30, fiind găzduit de fosta arenă bucureşteană „23 August”, pe amplasamentul căreia a foat construită actuala „Arena Naţională”, asistenţa fiind cifrată, în finală, la circa 45.000 de spectatori, majoritatea simpatizanţi ai învingătorilor. Celebrul antrenor Ilie Oană  (foto, primul din dreapta de pe rândul de sus; www.prosport.ro), care a fost secondat de Constantin Cernăianu (foto, primul din stânga de pe rândul de sus), a mizat pe următorii jucători: Vasile Sfetcu (85 – Mihai Ionescu) – Gheorghe Pahonţu, Dumitru Nicolae, Gheorghe Florea (85 – Alexandru Pall) – Nicolae Ivan, Marcel Marin – Alexandru Badea, Dumitru Munteanu, Mircea Dridea, Anton Munteanu, Constantin Moldoveanu. Omologul său, nu mai puţin cunoscutul Traian Tomescu – rămas în istorie drept cel care i-a spus lui Miron Cozma, într-o emisiune a lui Ovidiu Ioaniţoaia, „Procesul etapei”, că „se strânge laţul!”, liderul sindical al minerilor fiind arestat la puţină vreme după aceea -, răspunzând cu următoarea formulă de echipă: Victor Câmpeanu (53 – Emil Dan) – Ion Voicu, Constantin Coman, Cristian Stătescu – Petre Dragomir, Dumitru Oprea (69 – Traian Coman) – Gheorghe Militaru, Gheorghe Ion, Radu Matei, Adrian Zgardan, Zoltan David. În fotografia cu trofeul, petroliştii – echipaţi în alb-negru – au lăsat locul liber, simbolic, în faţa lui Mihai Ionescu, lui Constantin Tabarcea, decedat cu puţină vreme mai înainte, pe vechiul stadion din apropierea centrului oraşului, în timpul jocului de campionat, cu Dinamo Bacău! Interesant este că, după finală, remarcat de petrolişti, gălăţeanul Petre Dragomir a fost transferat la echipa lor şi a fost jucător de bază la ultimul titlu naţional, cucerit în ediţia 1965-1966. După ce a pus ghetele în cui, Dragomir a fost unul dintre tehnicienii respectaţi din primul eşalon, iar apoi – chiar autor recunoscut de… romane istorice!

Petrolul_1995Al doilea trofeu al Cupei României a venit după nu mai puţin de 32 de ani, trupa lui Ion Marin (foto, primul din dreapta de pe rândul de sus; www.rol.ro) şi colaboratorul său, Eduard Iuhas (foto, primul din stânga de pe rândul de sus), cel de-al doilea fiind ex-partenerul de tandem de la mijlocul terenului al lui Petrică Dragomir, învingând-o pe Rapid Bucureşti, pe 21 iunie 1995, tot pe „23 August”, devenit între timp Stadionul Naţional. În faţa a circa 40.000 de spectatori, cele două echipe au oferit un joc echilibrat, terminat nedecis, după 90 de minute, 1-1, dar numai ulterior unei erori imense de arbitraj a asistentului de la tuşa 1, Zoltan Erdei, din Slatina, care nu i-a semnalizat centralului Ion Crăciunescu (Râmnicu Vâlcea) ofsaidul în care se aflau nu mai puţin de trei jucători ai giuleştenilor. Golul neregulamentar al lui Iulian Chiriţă a fost validat la 300 de secunde după ce Claudiu Andreicuţ (82) deschisese scorul pentru ploieşteni, după respingerea unui balon de către portarul Leontin Toader, ca urmare a unei lovituri libere executate, de la 25 de metri, de Cristian Zmoleanu. În prelungiri nu s-a mai marcat, rămânând înscris pe tabela electronică rezultatul de 1-1. Astfel încât, s-a trecut la loviturile de departajare. Zmoleanu a transformat primul, în poarta din dreapta tribunei oficiale, în care se afla şi preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu, Dănuţ Lupu a egalat, Octavian Grigore a urcat scorul la 3-2 pentru Petrolul, Iulian Chiriţă egalând din nou, „la 3”, Marian Grama raeducându-i pe oaspeţi la conducere, iar Ion Vlădoiu a restabilit iar egalitatea, 4-4. Andreicuţ a transformat şi el pentru „galben-albaştri”, venind rândul maramureşeanului Florin Frunză să execute în dreapta lui Ştefan Preda, care a ghicit colţul şi a respins şutul rapidistului. La 5-4 pentru echipa lui, căpitanului Valeriu Răchită (foto, încercuit) i-a revenit sarcina de a aduce trofeul, ceea ce a şi făcut, lovitura lui fiind imparabilă şi dând startul fericirii imense a petroliştilor, fostul manager general al SC FC Petrolul primind, apoi, trofeul din mâinile lui Ion Iliescu, sub bliţurile fotoreporterilor, finala prelungindu-se după lăsarea întunericului, începând la lumina zilei, la ora 19.00!

Drumul spre Ploieşti a fost o adevărată revărsare de culori galbene şi albastre, steaguri şi eşarfe fiind scoase pe geamurile a zeci de autobuze, iar odată cu intrarea în judeţul Prahova, învingătorii au fost aplaudaţi, pe şosea, de către oamenii ieşiţi din curţi pentru a-i felicita, în special fiindcă fusese vorba despre un succes mai puţin scontat, Rapidul având statutul de mare favorită a ultimului act. De la fostul post de control de la Tătărani şi până la Casa Sindicatelor, autocarul clubului abia s-a strecurat prin marea masă a ploieştenilor ieşiţi pe străzi, unii dintre ei, exuberanţi, urcându-se până şi pe acoperişul mijlocului de transport ce i-a adus acasă pe câştigătorii Cupei României! Aproape de intrarea în oraş era ora 23.30, iar la sosirea în centru… 2.30!!! Eroii meciului din Bucureşti, după numerele de pe tricouri, au fost: 22.Ştefan Preda – 2. Daniel Chiriţă (41 – 15. Daniel Baştină), 5. Octavian Grigore, 6. Valeriu Răchită, 4. Gheorghe Bălăceanu, 3. Gheorghe Leahu – 7. Marian Grama, 11. Mihai Pârlog, 8. Marcel Abăluţă, 10. Cristian Zmoleanu – 9. Daniel Zafiris (67 – 14. Ioan Claudiu Andreicuţ), iar învinşii, antrenaţi de Sorin Cârţu: 1. Leontin Toader – 2. Cezar Zamfir, 4. Adrian Matei, 6. Romulus Bealcu, 3. Georgică Vameşu (77 – 16. Florin Frunză) – 5. Tiberiu Curt, 8. Ionel Chebac (58 – 17. Dorel Mutică), 7. Florin Constantinovici, 11. Dănuţ Lupu – 9. Ion Vlădoiu, 10. Iulian Chiriţă. În afara celor două succese – ardelenii câştigând ediţiile 2007-2008, 2008-2009 şi 2009-2010 -, petroliştii au mai fost finalişti, dar fără succes, în sezonul 1958-1959, urmând a egala, la începutul lunii viitoare, repetăm, numărul de prezenţe din ultimul act al întrecerilor al viitorilor adversari de atunci – fiecare cu patru. Petrolul a mai fost prezentă tot de atâtea ori în semifinalele Cupei României, în sezoanele 1953-1954, 1989-1990, 2000-2001 şi 2005-2006, ultima oară din postură de divizionară secundă!

Toţi iubitorii „lupilor” aşteaptă să refacă, în noaptea de sâmbătă, 1 iunie 2013, spre duminică, 2 iunie, drumul din 21 spre 22 iunie 1995 şi speră ca favoriţii lor de acum să scoată în stradă cu mult mai mulţi ploieşteni decât în urmă cu 18 ani, fără 20 de zile! Stă în puterea lui Jeremy Bokila şi compania să câştige finala de pe „Naţional Arena”, care va debuta la ora 20.45, de Ziua Copilului, în transmisia în direct a două posturi de televiziune: „ProTV” şi „DigiSport”. Aşa să-i ajute Dumnezeu, la capătul meciului contra CFR Cluj!