De ce atât de târziu premiul de „LEGENDĂ A FOTBALULUI ROMÂNESC” acordat Seniorului Mircea Dridea? De ce nu și lui Eduard Iuhas și Alexandru Boc? Și ei au fost CAMPIONI și au învins-o – nimeni alții de la noi nereușind – pe Liverpool FC!

Dragos Trestioreanu -

De ce atât de târziu premiul de „LEGENDĂ A FOTBALULUI ROMÂNESC” acordat Seniorului Mircea Dridea? De ce nu și lui Eduard Iuhas și Alexandru Boc? Și ei au fost CAMPIONI și au învins-o – nimeni alții de la noi nereușind – pe Liverpool FC!

Recent, cotidianul Gazeta sporturilor a decernat premiile anului 2022, printre laureați numărându-se și Seniorul fotbalului ploieștean, Mircea Dridea (foto sus), campion național, câștigător al Cupei României, golgheter all time al Petrolului, internațional cu goluri marcate în poarta unor echipe celebre de pe continent. Un sportiv a cărui carieră s-a legat, ca jucător, exclusiv de Petrolul Ploiești. De altfel, după cum a declarat, cu prilejul înmânării premiului de „LEGENDĂ A FOTBALULUI ROMÂNESC”, Dridea I, astfel fiindu-i trecut numele în singurul ziar de sport de dinainte de 1989, „în viață am avut două lucruri: Petrolul și familia!”. Desigur că m-a bucurat premiul decernat lui Mircea Dridea, cel pe care îl cunosc personal aș zice de-o viață  și îi știu, văzându-le cu propriii ochi, toate reușitele. Însă, stau și mă întreb de ce această recunoaștere națională a meritelor sale a venit atât de târziu. Acum la 85 de ani, Seniorul a fost devansat la acest premiu de foști fotbaliști ceva mai puțin în vârstă decât domnia sa și, poate, nu toți au avut anvergura reală a Maestrului. Astfel încât, premiul l-ar fi meritat cu prisosință cu mult mai multă vreme înainte!

Eduard Iuhas (foto mijloc) a fost coechipierul venit de la Mediaș și stabilit în Ploiești al lui Mircea Dridea (și) membru important în ultima echipă campioană a Petrolului, cea din 1966. Una care a reușit, până în prezent, ceea ce nu a putut nicio altă echipă de fotbal din România: să câștige un meci în dauna unei campioane a… campioanei mondiale, Liverpool FC, din Anglia. Marele succes s-a consemnat la Ploiești în toamna anului mai sus-menționat, Petrolul putând atunci, dacă era arbitrată corect de către un rus, să o și elimine pe Liverpool. Evident că în condițiile în care i s-ar fi acordat penaltiul meritat la faultul în careu asupra lui Mircea Dridea făcut de celebrul Yeats. Cu toate acestea, stau și mă întreb de ce Iuhas, sau Iuhasz, cum titra ziarul Sportul popular (devenit ulterior Sportul), nu putea fi și el, mai demult, o LEGENDĂ. A fost un mijlocaș rafinat, un estet, eu astfel îl vedeam, un exemplu de fair play, de eleganță, de bun simț. A fost un FOTBALIST! La vârsta de 80 de ani, împlinită recent, unul dintre ultimii trei supraviețuitori ai titlului național cucerit în 1966 de o echipă pe care, de aproape 60 de ani, o visez în fiecare noapte, neputând-o uita, vreodată, Edi Iuhas ar fi meritat, și el, cu prisosință, o repet în cazul și al lui, un premiu pentru întreaga-i activitate. Dar, cine știe?, poate nici la anul nu va fi prea târziu!

Alexandru Boc (foto jos) a fost un dandy în fotbalul românesc, un bărbat la care se gândeau femei frumoase și pe care și el le trata mereu galant. Știu ce spun, fiind… adversari la tenis de masă, la mine acasă, Sandu fiind foarte bun și la acest sport, urmărit din umbră de admiratoare! Pe teren nu era la fel, niciodată galant cu… adversarii, trup și suflet pentru echipa lui. Deși mereu un ELEGANT al gazonului. Un atacant tânăr adus de la Vașcău pentru echipa de tineret a Petrolului, mutat de marele Ilie Oană în linia de apărare. Și a devenit un FOTBALIST celebru al României! Mustind de talent, deși începuse, cum scriam mai sus, în alt compartiment, a devenit MARE DE TOT abia când ochiul de ANTRENOR al Maestrului a ghicit, fantastic, locu-i adevărat în ECHPĂ. A câștigat titlul în 1966, cu Petrolul, a jucat contra Liverpoolului, ba chiar, chiar dacă era stoper, i-a marcat un gol în returul victorios de la Ploiești. A fost internațional, dar după plecarea de la Ploiești. S-a remarcat pe oriunde a mai jucat. A rămas nu lângă fotbal, ci în fotbal, ca observator de joc și vicepreședinte al Ligii Profesioniste de Fotbal. Este al treilea – în ordinea descrecătoare a vârstei, având 76 de ani – supraviețuitor al acelei echipe campioane. Să se aștepte, oare să facă și el 80 sau chiar 85 de ani, pentru a fi premiat așa cum trebuie să fie o… LEGENDĂ?

Foto: www.gsp.ro, www.fcpetrolul.ro și www.bihorpenet.ro