Societatea culturală „Amicii Statelor Unite”

Constantin Dobrescu - iun. 7, 2016

La 16 ianuarie 1926 se înfiinţa la Bucureşti  societatea „Amicii Statelor Unite”, cu scopul de a întări legăturile dintre cele două ţări prin conferinţe, presă, publicaţii etc. Iniţial, societatea era condusă de Mihai Oromolu (1875-1945), guvernatorul Băncii Naţionale, iar după 1944 de Dimitrie Gusti. Această societate era, de fapt, o replică la „friends of Roumania” pe care o înfiinţase la New York cu câţiva ani înainte marele filo-român William Nelson Cromwell (născut în anul 1854), în prezenţa prinţului moştenitor Carol. Organizaţia soră „The friends of Roumania” avea pe lângă publicaţii şi un serviciu de informaţii despre România care edita şi un buletin „cu date şi ştiri despre România”.

De menţionat că Regele Ferdinand a fost primul care a preţuit prietenia lui William Nelson Cromwell, oferindu-i pe lângă alte ordine şi „Steaua României” în gradul de Mare Cavaler. Ca un amănunt deloc neglijabil stă faptul că W. N. Cromwell şi-a adus o contribuţie esenţială cu caracter universal şi anume tipărirea unor cărţi pentru orbii din toată lumea, „Braille Press”. În anul 1920, acesta a fost ales preşedinte al acestei instituţii. În România a contribuit financiar la tipărirea Revistei Române Braille, care era destinată a fi distribuită gratuit, iar în anul 1938 a făcut o donaţie ministerului Sănătăţii de la Bucureşti pentru a se instala în ţară o tipografie Braille.

Societatea edita un buletin, organiza cursuri de limba engleză, excursii în S. U. A. (cum a fost cea din 1939, cu ocazia expoziţiei universale), sărbătorirea unor evenimente importante din istoria S. U. A. (ex. 4 iulie, sărbătoarea naţională). Presa vremii a salutat cu multă căldură înfiinţarea acestei societăţi care era pusă sub patronajul Reginei Maria, iar ca preşedinte de onoare pe I. G. Duca, ministrul de Externe al României şi pe William Smith Culberston, ministrul S. U. A. la Bucureşti.

Preocupări din partea României de a răspândi în S. U. A. informaţii privind istoria, cultura şi arta noastră au existat încă după încheierea primului război mondial. Astfel, ziarul „România Viitoare” din 15 aprilie 1921, condus de prof. D. Munteanu-Râmnic, menţiona că datorită „stăruinţei d-lui Aristide Blank s-a înfiinţat la New York un Birou Român de Educaţie, birou care are ca scop răspândirea istoriei, literaturii şi artei româneşti printre compatrioţii noştrii din America, precum şi informarea cercurilor americane doritoare de a ne cunoaşte”. Secretarul acestui Birou, Emanuil Dimitriu, informa că „această operă culturală” este posibilă datorită donaţiunii „Mauriciu Blank” prin înfiinţarea de biblioteci româneşti în centrele populate de români, iar pe de altă parte, „avem acum prilejul de a umple un gol în marile biblioteci publice universitare din Statele Unite, de lipsa aproape completă a cărţilor care să trateze despre România şi neamul românesc”. Directorul acestui birou era Leon Feraru, profesor la Columbia University din New York.

Nu este lipsit de interes să arătăm că la 7 august 1926 judeţul Prahova a fost vizitat de un grup de 80 de studenţi şi profesori universitari americani. Aceştia au vizitat Sinaia şi Breaza de Sus şi au fost însoţiţi de dr. Romulus Niculescu, după cum informa gazeta „Democraţia” din 10 august 1926.

În ziua de 15 ianuarie 1928, sub auspiciile societăţii „Amicii Statelor Unite”, a avut loc la sala Dalles conferinţa secretarului general al Aeroclubului Regal Român, Andrei Popovici, despre „Lindbergh şi traversarea Atlanticului”.

1. Oromolu, preşedintele societăţii „Amicii Statelor Unite”, a participat în septembrie 1928 la parastasul oficiat la Mănăstirea Sinaia, cu ocazia comemorării a 7 ani de la moartea lui Take Ionescu.

În ziua de 20 februarie 1932 în amfiteatrul Fundaţiei Carol I, societatea „Amicii Statelor Unite” a organizat în ciclul Americanism şi Europenism o conferinţă prezentată de Richard Hillard despre „Pacifismul american şi european”, după cum informa ziarul „Curentul” din 21 februarie 1932.

În ziua de 22 februarie 1932, din iniţiativa societăţii „Amicii Statelor Unite”, a avut loc o impresionantă manifestare de omagiere a ilustrului erou al independenţei americane şi anume sărbătorirea bicentenarului naşterii lui George Washington, primul preşedinte american. Manifestarea a vut loc la Ateneul Român în prezenţa Regelui Carol al II-lea, Reginei Maria, primului ministru Nicolae Iorga şi a tuturor miniştrilor de externe prezenţi la Bucureşti. A fost prezent şi Louis Sussdorf însărcinatul cu afaceri al S. U. A., precum şi Mihai Oromolu preşedintele societăţii „Amicii Statelor Unite” împreună cu comitetul acesteia. După intonarea imnului României şi a celui american de către orchestra Filarmonică condusă de maestrul Georgescu, a urmat conferinţa lui M. Oromolu despre relaţiile româno-americane şi personalitatea marelui bărbat de stat american, subliniind „respectul pe care-l poartă românii Statelor Unite”, încheind citând din cuvântarea de rămas bun a lui George Washington când acesta a părăsit postul de preşedinte. Nicolae Iorga în alocuţiunea sa a amintit că „Există foarte puţine figuri istorice care primesc fără nici un fel de rezervă, omagiul întregii familii umane. Printre aceştia, un loc de frunte îl ocupă George Washington (…). El a creat nu o tradiţie, ci un ideal. Tradiţiile pot fi distruse de interesele care le succed şi de pasiuni, idealurile în schimb, rămân constante şi neschimbate”. A urmat discursul lui Louis Sussdorf, care în numele guvernului american a a exprimat recunoştiinţa faţă de municipalitatea oraşului Bucureşti care a dat numele lui George Washington unei pieţe din Capitală, încheind spunând: „Cordialitatea şi căldura sentimentelor exprimate de Familia Regală, de guvernul român, de municipalitatea Bucureştilor, de Asociaţia „Amicii Statelor Unite” şi de publicul român nu vor fi uitate niciodată de Statele Unite”. La final, pianista Annie Cocorăscu a executat două interesante compoziţii de Reimgale şi William Brown, doi compozitori americani, iar orchestra din Philadelphia a interpretat Poema română de Enescu.

De menţionat că în vederea sărbătoririi bicentenarului naşterii lui George Washington au fost organizate sărbători în 81 de ţări ale lumii, care aveau relaţii diplomatice cu S. U. A. Sub înaltul patronaj al Reginei Maria s-a constituit încă din anul 1931 un comitet cu misiunea să organizeze manifestările bicentenarului. Printre altele, societatea „Amicii Statelor Unite” a organizat în rândul studenţilor Universităţii din Bucureşti un concurs de eseuri pe tema bicentenarului naşterii lui Washington. Concursul a fost câştigat de Marin Cernea, student al Facultăţii de Litere şi Filosofie cu lucrarea George Washington, Constructorul Naţiunii Americane. Tot atunci, la iniţiativa acestei societăţi, a fost organizat un curs de studii şi conferinţe privind viaţa lui George Washington, care s-au extins în toată ţara.

Sub auspiciile societăţii „Amicii Statelor Unite”, în ziua de 20 aprilie 1934, în aula Fundaţiei Dalles şi în prezenţa membrilor guvernului şi a corpului diplomatic, Alvin Mansfield Owsley, ministrul S. U. A., a vorbit despre „The winning of the West” (Câştigarea Vestului), după care a fost vizionat „un interesant film asupra parcurilor naţionale din Statele Unite”.

În ziua de 5 martie 1936 în prezenţa profesorului Nicolae Petrescu, vicepreşedintele Institutului American, şi a corpului profesoral format din Catherine Harris, Sylvia B. Stone, Pauline Goulds şi un numeros grup de studenţi şi intelectuali s-au deschis cursuile de limba şi literatura engleză.

Anul 1936 a fost un an fast în activitatea societăţii „Amicii Statelor Unite”. Astfel, activitatea societăţii s-a împletit cu cea a Institutului American. În acest an a fost publicat un nou număr al Buletinului Institutului şi al Societăţii închinat Reginei Maria, prin care s-a ţinut să se aducă „prinosul de recunoştiinţă şi admiraţie devotată iubitei patroane a Societăţii”. Totodată s-a făcut şi istoricul celor zece ani de existenţă a Societăţii. Cele opt cursuri de literatură engleză au fost frecventate „cu mult interes de mulţi studenţi şi studente”. Biblioteca a sporit cu un număr de 200 de volume ce au fost cercetate în afară de studenţii şi studentele de la cursuri şi de numeroase persoane particulare. Societatea colabora cu Asociaţia foştilor bursieri Rockefeller care avea sediul la Institutul American, cu foştii voluntari româno-americani, prin reprezentantul ei autorizat în România, părintele Podea.

Ziarul „Curentul” din 4 noiembrie 1936, consemna că în aula Fundaţiei „Regele Carol I” din Piaţa Palatului a avut loc o manifestare româno-americană organizată de „Amicii Statelor Unite” şi Ateneul „Regele Carol al II-lea”. În faţa unui numeros public Dim. Dimăncescu „a evocat varietatea şi frumuseţea peisajului american, înglobând într-o serie de schiţe o adevărată lecţie de geografie asupra Statelor Unite”, după care „a făcut apoi un rezumat al istoriei poporului american, scoţând în relief lupta aprigă cu o natură ostilă pentru clădirea marii republici democrate”.Conferenţiarul abordă apoi şi problema emigranţilor români din „lumea nouă” şi pe baza unor date statistice a arătat că se află în S. U. A. peste 400.000 de suflete din care 160.000 sunt copii născuţi din părinţi români. În continuare conferenţiarul arătă contribuţia acestor emigranţi la economia naţională, menţionând că aceştia au trimis, după o statistică stabilită de Liga Naţiunilor, rudelor lor din România în perioada 1929-1933 peste un miliard de lei. De asemenea menţionează că problema repatrierii emigranţilor români din S. U. A. nu se mai pune, acum ea constituind o problemă exclusiv internă a S. U. A.

Presa românească acorda un spaţiu consistent manifestărilor societăţii „Amicii Statelor Unite”. Astfel, ziarul „Universul” din 5 martie 1939, menţiona că în acest an ciclul de conferinţe va fi „completat prin prezentarea de filme americane cu caracter documentar şi instructiv”. Se menţiona conferinţa din 21 martie 1929 când Ion Pillat urma să conferenţieze despre „Lirica americană modernă” iar Wally Alexandrescu prezenta fragmente din poeţii americani. Urma să se prezinte filmul „Primirea M. S. Regina Maria în Statele Unite”. În ziua de 25 aprilie 1929 Eugen Titeanu urma să vorbească despre „Presa americană tehnică şi spiritul ei”.

La rândul lor, autorităţile române se mândreau când un român stabilit în S. U. A. populariza în ţara de peste ocean ţara de origine. Astfel, Basil Alexandru a scris cartea „România, ţara perseverenţei”, care prezenta peste ocean în limba engleză şi răspândită gratuit în toată America „aspecte asupra istoriei, geografiei, legiuirii româneşti”, precum şi „bogăţiile şi munca românească”.

Nu putem trece uşor peste participarea României la Expoziţia Universală de la New York din 1939. Ziarul „Curentul” din 8 ianuarie 1939 arăta „că în vreme ce la Expoziţa Universală care a avut loc la Paris, ţările participante se străduiau să pună în lumină măsura în care artele şi tehnica pot fi considerate pretutindeni factorii esenţiali ai progresului, la New York fiecare dintre ele va încerca să afişeze, odată cu fiinţa ei colectivă, aportul respectiv la civilizaţia viitoare a umanităţii”. Astfel, ctitorul participării României la Expoziţia de la New York, Johnson – comisarul pentru Europa al Expoziţiei Universale, elogia atenţia pe care regele Carol al II-lea o acorda participării României la această expoziţie. Comisarul Johnson considera pavilionul României ca „fiind printre cele mai originale şi interesante din Expoziţie”. De asemenea, comisarul american aprecia „priceperea, controlul şi competenţa pe care le cheltuieşte fără preget în orice împrejurare organizatorul acestei manifestări: comisarul general al participării României dl. prof. Dimitrie Gusti”. Dacă la Paris ţara noastră a înregistrat un mare succes internaţional, se doreşte ca această experienţă să fie o chezăşie că şi la New York România va înregistra acelaşi succes.

Plecând în S. U. A. pentru a organiza participarea României la Expoziţie, prof. Dimitrie Gusti considera că arta este limba universală prin care un popor poate vorbi tuturor celorlalte naţiuni. Profesorul Dimitrie Gusti, în calitate de ministru şi membru de frunte al Societăţii „Amicii Statelor Unite” a participat în ziua de 5 mai 1939 la inaugurarea pavilionului României la Expoziţia de la New York. La acest eveniment au luat parte şi Radu Irimescu, ministrul României la Washington, Sara Delano Roosevelt, mama preşedintelui S. U. A., prezidenta comitetului de patronaj al pavilionului român, La Guardia – primarul oraşului New York – şi numeroşi invitaţi.

Inaugurând pavilionul oficial, D. Gusti a dat citire unei telegrame a regelui Carol al II-lea prin care arăta că acceptă să „patroneze Căminul cultural bisericesc românesc pe care dl William Nelson Cromwell, marele prieten al românilor, l-a întemeiat şi înzestrat cu mijloacele necesare pentru activitatea sa viitoare”. D. Gusti a oferit un dejun oaspeţilor de seamă la restaurantul românesc în Casa Românească.

Festivităţile de la pavilionul oficial românesc au fost difuzate de postul local de radio „W. N. Y. C.”.

 La reuşita participării României la această importantă expoziţie, se acorda o atenţie sporită reprezentării unor manifestări artistice, şi în primul rând Muzica – acest grai direct şi universal al sufletului omenesc cum o numea Beethoven. Aici, sub bagheta maestrului Enescu, al cărui prestigiu peste ocean nu a fost egalat până în 1939 de niciun alt dirijor străin, au fost conduse trei concerte simfonice.

În cadrul manifestării „Săptămânii Româneşti”, George Enescu va face cunoscută în America „una din cele mai înalte creaţii ale muzicii mari moderne: opera Oedip în maniera în care ea s-a cântat la „Opera Mare” din Paris”.

La expoziţie, o grupă de peste o sută de dansatori, cântăreţi şi virtuoşi – ţărani aleşi din toate regiunile româneşti, va da la New York şi apoi în întreaga Americă o serie de festivaluri de joc şi muzică românească. Nu va lipsi nici viersul instrumentelor caracteristice ale ţăranului român: caval, fluier, tulnic, frunză, nai, cimpoi, cobză, fie integrate în ansamblul unor jocuri sau obiceiuri specifice româneşti cum ar fi de pildă Căluşul, Capra, Pluguşorul etc. America ţine negreşit să aibă nu numai la New York, ci în toate principalele oraşe ale S. U. A., acest grup românesc în acest scop. Comisarul american Johnson nu a pregetat să trimită la Bucureşti specialişti care să vadă aceste jocuri la faţa locului şi să insiste ca ele să figureze negreşit în delegaţia română.

Programul permanent de atracţii al „Casei Româneşti” va fi alcătuit, ca şi la Paris, de orchestra Grigoraş Dinicu, un grup de virtuoşi instrumentişti ţărani, o echipă de dansatori populari, câţiva cântăreţi de muzică uşoară etc.

În colaborare cu Opera Română din Bucureşti, Comisariatul a organizat spectacole de balet românesc care să fie integrate în programul „Săptămânii Româneşti”. De asemenea, s-a stabilit ca în pavilioanele româneşti să aibă loc şi o serie de gale cinematografice. Un rol important şi-a adus Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol”. Filmele vor prezenta aspecte caracteristice de la peisagii, viaţă etnică şi momente (vederi din România, Bucureşti, Delta, Bucovina, „Pe urmele vechilor colonişti romani”), filmul unui sat românesc, până la filme cu caracter specific: Vânătoarea în România, Industria românească, Activitatea echipelor regale, Petrolul, Lemnul, Agricultura etc.

Pentru informarea vizitatorilor americani ai pavilioanelor româneşti, guvernul român a tipărit 500.000 de exemplare de programe. Profesorul Dimitrie Gusti a hotărât ca pentru cunoaşterea realităţilor româneşti, să se tipărească o serie de cărţi în limba engleză consacrate cunoaşterii ţării noastre în S. U. A., precum şi peste 30 de cărţi semnate de Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Duroyer, Charles Oullmont, Henri de Monfort, G. Oprescu, Al. Busuioceanu precum şi instituţii ca Academia Română, Institutul de Istorie Naţională din Cluj, Institutul Social al României etc.

Nu numai românii erau dornici să cunoască realităţile din marea democraţie de peste ocean, dar şi americanii erau interesaţi să afle informaţii despre istoria românească. Astfel, revista Christian Science Monitor publica în vara anului 1940 un elogiu american pentru regele Carol al II-lea, scris de jurnalistul Stevens. În primul rând, a arătat modul în care opinia publică americană a receptat transformările suferite de România în cei zece ani de domnie ai regelui Carol al II-lea. Astfel, americanii compară domnia regelui cu regimul cuminte pe care americanii îl admiră în Portugalia şi cu cel din Letonia.

„Amicii Statelor Unite” a activat concret până în anul 1941, îşi va relua activitatea în septembrie 1944 şi va activa intens până în 1947, când va fi desfiinţată, odată cu schimbarea regimului politic din România. Cursurile de limba engleză, organizate în societate, erau urmate de studenţi, iar conferinţele pe diverse teme de istoria şi civilizaţia poporului american erau audiate de un public larg, deoarece şi biblioteca societăţii era anual îmbogăţită cu peste 200 de titluri de carte americană. Societatea a sprijinit înfiinţarea Asociaţiei foştilor bursieri ai Fundaţiei Rockefeller, s-a ocupat de înzestrarea Camerei româneşti de la Universitatea din Pittsburg, cu obiecte din tezaurul nostru folcloric şi naţional. Printre conferinţele mai importante organizate sub egida acestei societăţi, amintim pe cea din 18 ianuarie 1927, susţinută de I. Vasilescu Nottara, despre „Mirajul Americii”, pe cea din 15 februarie 1929, a prof. univ. Mihail Manoilescu despre spiritul economic american. La 27 mai 1940, prof. Charles Upson-Clark, de la Universitatea din New York vorbea despre „Sistemul federal al Statelor Unite – Originea şi dezvoltarea lui”. La această conferinţă a fost prezent şi Franklin Mott Gunther, ministrul Statelor Unite la Bucureşti. Charles Upson Clark a fost director al Secţiei Clasice a Academiei americane din Roma, iar în anul 1919 a vizitat România şi a publicat la New York o amplă şi documentată monografie despre ţara noastră intitulată „Greater Roumania” (România Mare).

Astfel este omagiat preşedintele Roosevelt, la Ateneul Român, în ziua înmormântării sale, discursul fiind rostit de prof. D. Gusti, iar Orchestra filarmonică sub conducerea lui Alfred Alessandrescu a executat marşul funebru din simfonia „Eroica” de Beethoven. La 4 iulie 1945 este aniversată ziua Independenţei S. U. A., printr-un festival la Ateneul Român, cuvântarea omagială fiind rostită de V. Stoica, ministru şi vicepreşedinte al societăţii. Orchestra filarmonică, condusă de maestrul Alfred Alessandrescu, a executat Simfonia V (Lumea nouă) de Dvorak cu concursul lui P. Ştefănescu Goangă. La 28 noiembrie 1945, societatea a organizat sărbătorirea Thanksgiving-ului (Ziua Recunoştiinţei), printr-o recepţie la care au participat reprezentanţi ai Naţiunilor Unite, prezentându-se filmul cu primirea preşedintelui Roosevelt la Pavilionul românesc al Expoziţiei Internaţionale din New York în 1939, precum şi filmul documentar cu viaţa satului Şant, iar în încheiere s-au prezentat şi executat dansuri populare româneşti. Ziua de naştere a lui George Washington a fost aniversată la 22 februarie 1945, la Ateneul Român printr-un festival cu participarea de onoare a lui George Enescu, care a executat concertul pentru vioară şi orchestră de J. S. Bach şi Rapsodia I de G. Enescu. La 26 ianuarie 1945 prof. N. Petrescu de la Universitatea Bucureşti, secretar general al societăţii „Amicii Statelor Unite” a conferenţiat despre „Opinia publică în S. U. A.”, la 16 februarie arhitectul G. M. Cantacuzino despre Artele plastice în S. U. A., iar la 23 februarie, dr. Florica Bagdasar despre asistenţa socială în S. U. A. La 9 martie dr. C. Parhon vicepreşedinte al societăţii a prezentat „Contribuţii americane la studiul endocrinologiei”, iar la 16 martie 1945, Ion Christu, ministru plenipotenţiar, a conferenţiat despre „S. U. A. şi organizarea viitoare a lumii”.

Ciclul de 11 conferinţe pe anul 1945 au avut în vedere prezentarea publicului românesc a caracteristicilor vieţii americane. S-au prezentat sistematic diferite fenomene semnificative ale vieţii şi culturii americane. Aceste conferinţe s-au „bucurat de o excepţională afluenţă de public”, erau ilustrate de filme, discuri şi lecturi, fiind urmate apoi de filme documentare sau cu caracter ştiinţific şi artistic ca: „Viaţa preşedintelui Wilson”, „Oraşul oţelului”, „Povestea unui jeep”, „Realizările din Valea Tennesse”, „Toscanini” sau filmul artistic „Eşti cea mai frumoasă” cu Fred Astaire, Rita Hayworth, Adolphe Menjou, oferite de oficiul de presă al misiunii americane. Societatea avea şi o secţie feminină. Printre cei care au mai conferenţiat la sala Dalles sub auspiciile Societăţii „Amicii Statelor Unite” îi amintim pe Zoe Gheţu despre poetul Walt Whitman, C. Cerchez despre un Congres feminin în S. U. A. în 1926, Ella Negruzzi despre situaţia juridică a femeii în S. U. A.

În anul 1946, în ciclul de conferinţe sub genericul „Romanul modern”, prof. Petru Comarnescu a vorbit, la 18 martie, despre romanul american, ocupându-se de operele lui Dreisder, Sinclair Lewis, Upton Sinclair, Pearl Buck, Vila Cotler, Margaret Mitchell, dar insistând mai ales asupra lui William Faulkner, Thomas Wolfe, Ernest Hemingway.

În cele ce urmează publicăm o scrisoare pe care ziaristul american de origine română Theodore Andrica a adresat-o lui Dimitrie Gusti, preşedintele Societăţii „Amicii Statelor Unite”. Pe acest ziarist, Dimitrie Gusti l-a cunoscut în anul 1939 când a vizitat Muzeul român de la Universitatea din Pittsburg. Th. Andrica luând cunoştiinţă „de programul de lucru al Societă_­­ţii şi de exigenţele mari financiare ce le comportă, a făcut un gest puţin obişnuit la conaţionalii săi din Europa, de a dona Societăţii „Amicii Statelor Unite” suma de un milion [de lei]”. Gimitrie Gusti afirma că acest „gest a mişcat profund pe membrii Societăţii şi a dat prilejul unei sincere şi mari manifestaţii de simpatie pentru Th. Andrica cu ocazia recepţiei organizată de Societate în onoarea sa în anul 1946, cu ocazia vizitei acestuia în România. Dimitrie Gusti arăta în cadrul acestei recepţii, că donaţia ziaristului este „un act de solidaritate a Românilor din Statele Unite cu Românii din Regat”. În timpul acestei recepţii, Dimitrie Gusti i-a solicitat lui Th. Andrica informaţii referitoare la:

• Importanţa Asociaţiei Culturale a Americanilor de origine română;
• Camera română de la Universitatea din Pittsburg;
• Biserica română din Cleveland;
• Necesitatea unor schimburi culturale între românii din S. U. A. şi cei din ţară.

De menţionat că Th. Andrica era beneficiarul unei importante burse pentru studierea jurnalismului „la una din cele mai renumite Universităţi din lume, Harvard” şi aflăm că acesta „pregăteşte un volum despre naţionalităţile din Statele Unite”.

Iată scrisoarea despre care arătam mai sus:

Stimate Domnule Gusti,

Aici sunt notele mele despre cele ce le-aţi cerut.

Repet acestea sunt, mai mult sau mai puţin, note şi nici decum un articol în forma finală. Cred că am răspuns la toate întrebările puse de dvs. Am lăsat afară nota personală referitoare la mine. Numai pentru dvs. personal vă amintesc ceva despre experienţa mea la Harvard.

După cum ştiţi, Harvard este cea mai veche universitate din America. Se bucură de o reputaţie mondială, şi sunt mândru că am fost ales unul din cei zece ziarişti americani care au primit bursa „Nieman Fellowship in American Journalism” în toamna anului 1943. Aceasta este cea mai vestită bursă care se poate da unui ziarist american.

Am stat la Harvard opt luni, luând diferite cursuri, mai ales în istoria socială a Americei. După aceea, fundaţia Rockefeller mi-a înlesnit călătoria în diferite centre de emigranţi, timp de trei luni în vederea scrierii unui volum despre naţionalităţile din Statele Unite. Pentru mine acest an a fost aproape ca un vis, deoarece ni s’a dat, celor zece ziarişti care am primit „Nieman Fellowship”, să venim în contact apropiat cu mari personalităţi din lumea universitară şi culturală a Statelor Unite. Personal am fost mai mult ataşat de profesorul A. M. Schlesinger, faimos autor al multor volume despre istoria Americanilor, dela care am învăţat într’un an de zile, mai mult decât învăţătura unei vieţi întregi despre desvoltarea şi mersul istoriei sociale ale Statelor Unite.

Cu toată stima,

Theodore Andrica

4 Ianuarie 1946

Ziarul „Fapta” din 10 septembrie 1946 consemna că societatea „Amicii Statelor Unite”, în colaborare cu Serviciul de Informaţiuni al Statelor Unite, a organizat „în sala de expoziţii a Şcolii de Arhitectură o expoziţie de fotografii şi filme înfăţişând aspecte din viaţa Statelor Unite”. În cadrul acestei expoziţii au fost „prezentate 400 de fotografii cu următoarele subiecte: electrificarea văii fluviului Tennesse, peisaje americane şi reeducarea invalizilor de război”. De asemenea la această expoziţie „se vor prezenta zilnic filme documentare despre electrificarea satelor, despre pedagogia americană şi despre metodele noi folosite în agricultura americană”.

Au avut loc sub egida acestei societăţi opt festivaluri experimentale de teatru, muzică şi poezie americană, care s-au bucurat de un „deosebit răsunet” în rândul bucureştenilor. Cu ocazia festivalului O’Neil, Petru Comarnescu a vorbit despre teatrul lui Eugene O’Neil după care s-a jucat piesa „Acolo unde este Crucea”, de acelaşi autor. Printre alte realizări ale societăţii, amintim: crearea unei catedre de „Civilizaţia Statelor Unite” la Universitatea din Bucureşti, propusă de Dimitrie Gusti, iar în programul radiodifuziunii române s-a introdus Ora Statelor Unite, care a căpătat o largă audienţă în privinţa informaţiilor prezentate. Această oră se difuza în fiecare vineri, editorialul şi informaţiile erau redactate de Petru Comarnescu, iar discursurile oferite de Serviciul de Presă al Misiunii Americane. Mai amintim apoi editarea Revistei Româno-Americane şi a Manualului de limbă engleză.

Printre membrii acestei Societăţi îi amintim pe Nicolae Iorga, George Enescu, Costin Petrescu, principesa Martha Bibescu, Ion Pillat, Iuliu Maniu, Mihail Sebastian, Nicolae Petrescu, Petru Comarnescu, Max Auschnit, Mihnea Gheorghiu, Sabin Manuilă, Adina Arsenescu Iamandi, Ion Caraion, Alexandru Stamatiad, George Manu, precum şi Ion Mihai Pacepa. Schimbarea regimului în 1947 a întrerupt brutal activitatea acestei prestigioase Societăţi ce a avut un rol benefic în cunoaşterea istoriei şi culturii americane, o parte din membrii ei suportând rigorile legii pentru apartenenţa la această societate în regimul comunist.