Împrumuturile dinspre FC Petrolul către alte cluburi, mai mult cu tur, decât și cu retur, privind rămânerea apoi pe loc! Nu numai tinerii „detașați” au parte de dezamăgiri în acest sens, ci și cei cu vârste mai ridicate, fără șanse de stat

Dragos Trestioreanu - ian. 31, 2024

Împrumutul sau „detașarea” – spuneți-le, vă rog, cum doriți! – la FC Gloria Buzău a underului Mihnea Rădulescu (foto sus, la titlu), prima rezervă de profil la FC Petrolul Ploiești pentru Alexandru Musi, cel adus pe termen limitat, 30 iunie 2024, de la FCSB, mi-a reamintit de o situație care se tot perpetuează încă de dinainte de 1989, la clubul găzarilor: plecări ale fotbaliștilor din lot „să joace mai mult” la alte echipe, pentru a reveni apți de a fi reincluși în efectiv. Tiparul a fost aplicat nu numai tinerilor și foarte tinerilor jucători, dar mai ales lor, însă și celor cu vârste mai ridicate decât aceștia, undeva în jur de 24-25 de ani. Rar, e drept, în acest ultim caz. Ce legătură au între ele toate aceste împrumuturi? Din păcate, că se ajunge a fi făcute mai mult, cam 90-95%, cu tur, returul, vara sau iarna, în funcție de contract, dar și de interes, fiind de foarte puține ori urmat și de menținerea în lot. Chiar dacă toți cei detașați se bucură în astfel de situații, adică de a fi împrumutați undeva „să joace mai mult”, cu dorința neescamotată că vor reveni cu siguranță numai buni de a rămâne pe loc, statistica este total în dezacord cu visurile lor!

Nu are rost să-i amintesc pe toți foștii juniori plecați în ultimii ani, cu titlu de împrumut, de la Petrolul. De ce? Deoarece, vara mai ales, uneori și iarna, revin numai pentru a se face numărul de jucători pentru efectuarea de antrenamente, în țară sau în străinătate, și pentru meciurile de început din cantonamente. Apoi, dispar ca prin minune, puțini având parte și de un anunț cu privire la echipa unde au fost redirecționați. Situațiile în care rămân pe loc nu se pot număra nici măcar pe degetele de la o mână. Singurul exemplu mai edificator ar fi tânărul și talentatul portar Andrei Jercălău (sus, în text), revenit de la CS Afumați, din Liga a III-a, care a fost menținut acum în lot. Dar, și de ce? Fiindcă al treilea portar, George Gavrilaș, a cerut să plece de la FC Petrolul, săturându-se să nu fie nici măcar prima rezervă a titularului inamovibil Lukáš Zima, tocmai desemnat de LPF cel mai bun apărător al buturilor din etapa a XXIII-a a SuperLigii, darămite să și joace, cel puțin, în Cupa României.

Dacă s-ar încerca a se face o listă completă a împrumuturilor dinspre Petrolul către alte cluburi, marea majoritatea fiind la Liga a III-a, dar mai sunt și la a doua, ceva mai puțini, totuși, este cert că antrenori din centrul de copii și juniori/academie ar evita un răspuns franc în ceea ce privește eficiența reală a acestora, marșând paradoxal pe utilitatea acestora, ca un pas firesc de creștere. Da, așa se întâmplă, nerecunoscându-se în niciun moment ratarea demersurilor și, chiar îmi părere rău că trebuie s-o afirm, aproape distrugerea carierei ulterioare, cel puțin la nivel de prim eșalon. Căci, spre acest nivel visează să se îndrepte toți juniorii sau cei care abia au ieșit din juniorat. Un caz atipic, cumva, dar care finalmente a demonstrat că demersul împrumutului poate fi nefast, la un moment dat. Este vorba despre cel lui Mihai Velisar (în text, al treilea de la dreapta la stânga, alături de fostul președinte, Costel Lazăr, intermediarul de jucători Bogdan Apostu și actualul șef al Executivului, Claudiu Tudor). Titular de bază în eșalonul al patrulea, la fel după prima promovare, „Veli” a fost dat – tot „să joace mai mult”?!? – la FC Buzău, pe atunci tot în L3. Știu ce ați vrea să replicați: a fost împrumutat pentru că Valentin Țicu era mai mic de vârstă, dar perceput a fi mai bun!

La Buzău, culmea, Velisar este descoperit de către un localnic, care era antrenor de portari la Gaz Metan Mediaș, echipă antrenată pe-atunci, în Liga 1, de – reamintesc – actualul selecționer Edward Iordănescu. FC Petrolul, în mandatul președintelui executiv Marius Stan, l-a cedat în Ardeal pe Mihai pe o sumă ridicol de scăzută chiar și pentru un fotbalist tânăr. Bine pregătit de Edi Iordănescu și bucurându-se de încrederea acestuia, Mihai Velisar a fost titular, a marcat goluri de senzație și a fost convocat la echipa națională „U 21” a României, fiind aproape de a participa la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din Japonia! Ghinion însă, falimentul Gazului l-a obligat să-și caute altă echipă și a refuzat-o pe UTA Arad, în favoarea echipei de suflet a lui, FC Petrolul. Dar, a găsit postul ocupat 99,99% și a ajuns rezervă, aproape meci de meci. Nemulțumit, firesc, a acceptat o „detașare” la Concordia Chiajna și, apoi, chiar plecarea definitivă la Corvinul Hunedoara, ambele din Liga 2. Oare, dacă nu ar fi fost împrumutat, unde era astăzi Velisar? Tot la Hunedoara? Nu cred!

FC Petrolul a crescut câțiva juniori talentați, precum mai sus-amintitul Jercălău, internaționalii de juniori Adrian Nicolae (foto, în text, în echipament galben), definitiv la Corvinul, și Alin Boțogan, acum Mihnea Rădulescu de la România „U 19” sau – de ce nu? – Sebastian Guiu, și el în toamnă fiind împrumutat la Gloria Buzău. Ei sunt – scuze, dacă omit, fiind neintenționat, vreun altul! – mai cunoscuți, poate și la nivel național. Cum este și un coechipier al lui Mihnea de la „U 19”, Victor Stancovici (foto, în text, în alb-albastru), lăsat să plece la FCSB, antrenorul lui de la Petrosport Ploiești, Iulian Cojocaru, spunându-mi că Petrolul nu l-a vrut! „Detașat” de bucureșteni la Unirea Constanța și, după decesul acesteia, la Unirea Dej, nu prea îmi dau seama cum i-au folosit și-i mai folosesc încă împrumuturile la două echipe, una mai „ciucă” a bătăilor decât alta! Așa s-o progresa, numai că e Liga 2?!? Nu cred nici în ruptul capului. Motiv pentru care, deși FC Gloria Buzău nu-i precum cele două Uniri, ci o grupare care trage la play-off și, apoi, la promovare, am să urmăresc jocul și numărul de goluri al lui Mihnea Rădulescu, deoarece pentru iubitorul de fotbal autohton cine nu înscrie… nu există! Totuși, măcar la Buzău există un obiectiv performant, pe când la alte echipe, la care au fost împrumutați tineri „lupi”, dar nu numai, precum divizionarele C din Prahova sau alte județe, Dumnezeu cu mila! Și-atunci, despre ce vorbim? Ca să nu mai spun că toții juniorii de mare perspectivă din fosta regiune Ploiești, incluzând județele ulterioare Buzău și Dâmbovița, ar fi trebuit descoperiți de scouterii Petrolului și aduși la clubul găzarilor, ci nu să ajungă Craiova lui Rotaru sau la FCSB!