FC Petrolul – Hermannstadt, un meci cu două părți: una, de până la accidentarea horror a lui Dragoș Iancu, din minutul 6, de către Vali Țicu; alta, de la eliminarea de-atunci a căpitanului „lupilor” și până la ultimul fluier al arbitrului Marian Barbu

Dragos Trestioreanu - sept. 25, 2023

Așa cum mă așteptam, meciul din etapa a X-a a campionatului SuperLigii de fotbal dintre FC Petrolul Ploiești și Hermannstadt Sibiu a fost unul greu de urmărit. Nu a fost nimic neobișnuit, căci toate, și din Liga 2, și din Liga 1 au fost la fel. Aseară însă, din nefericire, am asistat și la o accidentare horror, cea a sibianului Dragoș Iancu. Mijlocașul under al grupării lui Marius Măldărășanu (foto la titlu, în stânga) a fost victima unui tackling dur, în minutul 6, al lui Valentin Țicu. În urma unui atac, unii zic că imprudent, alții că inconștient, al unui tânăr abia ieșit din categoria under, Țicu, asupra altuia, Iancu, care va reveni pe gazon probabil ceva mai târziu, iar asta dacă are noroc și se reface în vreo șase luni sau puțin mai mult, lumea fotbalului a fost îngrozită. Așa cum se întâmplă, de altfel, de fiecare dată. Fotografiile și stop-cadrele televiziunilor, foarte bine realizate, au reușit să detalieze faza cu pricina. Una care a condus la acea accidentare și, implicit, la cartonașul roșu arătat căpitanului Petrolului, când nici nu începuse bine meciul. Faza e limpede și foarte ușor de descris. Ceea ce mă miră este că pe Țicu îl cunoșteam drept un fundaș deloc agresiv, cu un fair play desăvârșit în joc. De aceea, nu pot să-mi dau seama ce declic s-o fi produs în mintea lui atunci când l-a atacat violent pe un adversar în lateral, în jumătatea de teren a acestuia. Chiar dacă, mai erau destui coechipieri care ar fi putut interveni până la a ajunge partenerul de întrecere la poarta lui Lukas Zima. Accidentarea gravă a condus, din punct de vedere personal, la împărțirea partidei de pe arena Ilie Oană în două părți: una, de până în momentul accidentării și al eliminării, alta, de până la fluierul final al centralului Marian Barbu.

Să încep, practic, cu… începutul confruntării, deși, în fapt, trecuseră deja șase minute de la startul acesteia. În urma unei faze fixe, executată de către Țicu, Iancu cel mic din trupa Hermannstadtului, cel mare, vorba vine, intrând în repriza secundă, a țâșnit, în viteză, pe contraatac. Retras, căpitanul ploieștenilor s-a temut că îl va scăpa pe adversar și a făcut o alunecare (vezi fotografii din text), în urma căreia i-a lovit, din spate, cu piciorul său stâng, genunchiul stâng al mijlocașului. Un atac care a condus la oprirea din cursă a adversarului, e drept, dar și – din nefericire – la accidentarea foarte serioasă a acestuia. Inițial, s-a crezut că din cauza, hai să-i zic, piedicii puse la genunchi și a aterizării greșite, apoi, a lui Iancu s-ar fi produs accidentarea. Dar, nu a fost deloc așa, ci genunchiul drept al lui Vali alunecând pe iarbă i-a sucit glezna oponentului, prinzându-l cu aceasta pe gazon. Și astfel, după ce petrolistul s-a îndepărtat, l-am văzut pe sibian cu mâinile puse pe cap și nu am înțeles de ce.

Aproape instantaneu, și coechipieri, și adversari au înțeles ei dramatismul accidentării, solicitând intrarea urgentă a colectivului medical al echipei ardelene, ca și cel de pe ambulanță. Mărturisesc, sincer, că am mai auzit de astfel de accidentări, dar a fost prima văzută „live” la TV. Iar glezna sucită spre stânga, ieșită din gheată, ajunsă perpendicular pe tibia fotbalistului, sunt convins că mă va urmări mult timp de acum încolo. Urcat în ambulanță, tânărul accidentat a fost dus la Spitalul Județean, iar de acolo, direcționat spre Spitalul Monza, din București, în vederea unei urgente intervenții chirurgicale. Diagnostic: fractură deschisă de peroneu! Dar, cu siguranță, în zilele următoare vom mai afla și de alte probleme medicale suferite cu acest prilej de către cel accidentat grav. Deși urările de revenire rapidă abundă, nu cred că se va întâmpla mai devreme de finalul sezonului în curs. În fotbal, se știe că atât cât stai, tot atât îți trebuie să revii la forma dinainte de accidentare!

După meci, Vali Țicu și-a manifestat părerea de rău și s-a jurat că nu a faultat cu intențiile, precizând că fotografiile și filmările îl ajută în acest sens. Rămâne să fie crezut pe cuvânt, fiind de bună credință. Evident, deoarece nu beneficiem de un public format din mentaliști! Nu-i mai puțin adevărat însă că tocmai imaginile la care face trimitere el nu prea îl ajută! Deși nu cred că va primi mai mult de patru, hai maximum cinci etape de suspendare, abateri mai grave fiind apreciate injuriile adresate oficialilor unui meci, arbitri, conducători, antrenori, observatori, rar și maimuțărelile din fața acestora. Un fault de joc, cum a declarat căpitanul că ar fi fost al lui, minus, desigur, accidentarea gravă a adversarului, primește două etape, cel mult trei. În unei fracturi produse, nu-mi închipui totuși că s-ar ajunge până șa la șase-opt runde de suspendare. Dar, vom afla exact de-abia după ședința Comisiei de Disciplină, de săptămâna aceasta. Una peste alta, în vreme ce petroliștii se pozau, după ultimul fluier, bucuroși de remiza albă obținută în 10 oameni, iar Paul Papp sărbătoarea meciul cu numărul 200 bifat, Dragoș Iancu se afla într-o ambulanță care gonea spre „Monza”, cu speranța că un chirurg bun îl va ajuta să mai joace fotbal. Deși istoricul lui de până acum a cunopscut destule episoade dureroase consemnate pe teren.

Trecând la partea a doua, cea mai întinsă ca timp, m-a surprins că, după pierderea lui Țicu, antrenorul principal Florin Pârvu (foto la titlu, în dreapta) nu a făcut o schimbare pe care 9 din 10 tehnicieni o fac în astfel de situații. A cerut calm, prin gesturi largi în spațiul tehnic, în clipele de până la reluarea jocului, și a dispus retragerea lui Sergiu Hanca din tandemul de mijlocași centrali, pe care acesta din urmă îl forma cu Seto Takayuki, și trecerea sa ca fundaș stânga. Adică, pe un post care nu este chiar necunoscut de către mureșean. Însă, de la o vreme, Hanca joacă foarte bine alături de coechipierul nipon și, deși nu pot cataloga mutarea lui în banda stângă, ca fundaș, o improvizație, o slăbire a mijlocului se putea risca a fi. Din fericire pentru Pârvu și jucătorii lui, au avut în față o formație care ori nu știe să joace 11 contra 10 ori mai mult de atât nu poate! Trec peste faptul că, altfel competenții antrenori concitadini ai mei, Marius Măldărășanu și Laurențiu Costache, foști petroliști ca fotbaliști, pregătesc o trupă având poate cel mai inestetic joc din SuperLigă, până și codașele mai oferind câte ceva plăcut ochiului, și constat că FC Petrolul s-a speriat degeaba de Hermannstadt. S-a blocat fără rost, în loc să încerce ceea ce mai fac alte grupări curajoase. Mai exact, să și atace și să forțeze victoria, chiar și în inferioritate numerică pe teren. Firește, mai ales că atacantul Mihai Roman a rămas mai multă vreme în joc, fiind schimbat abia în repriza secundă. Și iar revin și tot revin la Christian Irobiso. Poate și sub impresia ratării incredibile a lui Roman. Nu a finalizat cu succes o acțiune superbă a lui Jair Tavares da Silva, șutând aiurea în plopi, cum se zice. Probabil, nu știu, doar bănuiesc, Florin o fi cerut securizarea porții echipei sale înainte de a se forța un eventual succes. Spunic și eu, nu dau cu parul!

Cert este totuși că echipa care a jucat fotbal, chiar dacă s-a blocat imediat după expulzarea căpitanului său, a fost tot Petrolul. Cu contraatacuri frumoase, care au dus la câteva ocazii ce putea fi concretizate, chiar în 10 versus 11, se putea câștiga. În schimb, cel puțin în repriza a doua, sibienii – care scoteau jucători mobili, înlocuindu-i cu alții ceva mai… neintrați în joc – nu au arătat ceva în 11 contra 10. Au ratat oportunități una după alta, trăgând aiurea la poartă, nu pe poartă, nota bene, au părut plictisiți – obosiți cred că nu puteau fi, poate doar ploieștenii – și s-ar fi zis că le era indiferent dacă marchează sau nu. Așa s-a văzut din afară, cel puțin. Cu atât mai mult, sunt convins că, având un vârf de atac bun, Petrolul, clar echipa mai valoroasă, repet, putea să învingă chiar și cu deficit numeric pe teren. De data aceasta, pur și simplu, deși părea a fi un adevărat asediu la buturile sale, Zima… nu a avut ce apăra, paradoxal, trăgându-se oriunde, din toate pozițiile, numai pe spațiul porții sale. Mai deloc sau chiar deloc! Asta în vreme ce Cătălin Căbuz, care fusese încurcat de gazon, aici, pe arena ploieșteană, și primise un gol bizar pe când apăra buturile Chindiei, într-un meci cu formația „lupilor”, chiar a avut de lucru. Și- a fost astfel cel mai bun om al oaspeților. Altfel, mi s-au părut hilare schimbările lui Medina și Murgia, încă de la pauză, câtă vreme ei au fost foarte ofensivi, italianul ratând și deschiderea scorului, la o lovitură cu capul. Tot așa cum m i s-a părut bizară delăsarea în fața careului advers al celuilalt Iancu, mai experimentatul, dar mereu risipitorul Gabriel. A dat numai șuturi în peluza a doua, unul după altul, la foc continuu!

Cât privește scoaterea de pe terenului a lui Jair, în minutul 88, schimbat cu Lucian Dumitriu, ajuns acum ultima înlocuire, nu prima, ca altădată, o pun gândită la trecerea timpului. Deși presiunea Hermannstadtului chiar că se mai domolise. În contextul în care s-au trezit echipe ce începuseră greu campionatul și au început să și urce sănătos în ierarhie, iar altele – dintre cele aflate sub zona de play-off – încă mai au restanțe de bifat, a fi jucat la X mi se pare un nonsens. Și-am explicat de ce. Chiar și în 10, FC Petrolul era superioară, pe când adversara, care a bifat mai bine de un meci cu un om în plus și a terminat de două ori la egalitate, 2-2, acasă cu FCSB, și 0-0, la Ploiești, cu Petrolul, este și mai de neînțeles. Cum de neînțeles cel mai mult este Sepsi, scor: 2-5 (0-2), la Sfântu Gheorghe, cu FCSB, de parcă a devenit o altă… FC Botoșani! Dar, pentru Bart Meijers, care a preluat ieri și pentru o vreme, de aici înainte, banderola de căpitan și colegii lui, rezultatul din Covasna a fost bun, fiindcă o menține în zona de play-off, pe a șasea poziție. Urmează, pentru ei, deplasarea de la CSM Poli Iași, de luni, 2 octombrie 2023, ora 18.00, iar până atunci, o altă deplasare, la Progresul Pecica, în debutul grupei A a Cupei României. Departe de casă, distanțe mari, dar se apropie din nou întreruperea campionatului, pentru preliminariile EURO 2024. Aceasta va veni imediat după o altă deplasare în județul Arad, pentru meciul cu UTA, din SuperLigă, de pe 7 octombrie, ora 14.00. Poate până atunci, are norocul de a fi folosit iar, și mai multe minute, Pedro Justiniano, poate și Jefferson Junior, dacă ia fotbalul în serios, poate se rezolvă și actele lui Giorgi Abuashvili și îl vom vedea la lucru și pe tânărul Andrei David Silviu Vraciu. Cel al cărui preț de achiziționare, scrie presa centrală de sport, ar fi fost același cu al vânzării lui Irobiso, 150.000 de euro. Nu cred așa ceva, cât timp FC Petrolul împrumută GRATIS underi de la alte echipe românești, precum Alexandru Musi și Iustian Răducan, ori cum a fost Ionuț Cojocaru!