Un erou al reîntregirii: doctorul Dimitrie Giani

Magazin

Constantin Dobrescu

Cel de care ne ocupăm a fost medic, om politic conservator, unul din apropiații lui Nicolae Filipescu (1862-1916). A fost prieten cu poetul mizilean George Ranetti  (1875-1928) și cu istoricul Nicolae Iorga.

A fost fondator al Ligii Ardelenilor înființată la 6 august 1914 de către M. Filipescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, C. Mille, Simion Mândrescu. Această asociație avea ca scop intensificarea activității pentru Unirea Transilvaniei cu România. Drapelul ei a fost sfințit în ziua de 1 decembrie 1914.

Dr. Giani a participat și la adunarea Ligii Culturale de la Brăila, raliindu-se mesajului politic al lui N. Filipescu, Barbu Delavrancea, O. Goga, V. Lucaciu, N. Titulescu etc pentru a cere intrarea în “acțiune” alături de Antanta pentru realizarea idealului național.

Dimitrie Giani a fost un simbol al dăruirii, al virtuților, al patriotismului. Precis că mai marii de la Cultul Eroilor din Prahova nu au conștiință de acest erou.

Când a sunat goarna mobilizării, doctorul care nu prea practicase medicina, dedicându-se politicii şi având o bună situație materială, și-a reamintit de profesia sa de bază, apreciind că în calitate de medic “poate fi folositor patriei, nu doar pentru cuvântări sonore și figuri retorice aplaudate ci prin fapte”. A îmbrăcat uniforma de căpitan medic de rezervă. Bunul patriot “nu s-a gândit o clipă să profite de relațiunile sale sociale și  politice spre a se pitula într-un adăpost confortabil într-o vreme când mulți dintre confrații săi își făceau datoria către țară, jucând poker de la 5 la 7 cu nostime cuconițe refugiate, iar un alt medic pretins cetățean român, doctorul Rakowsky – șarpe încălzit la sânul unei nații prea ospitaliere – își distila în umbră veninul cu care ne împroșcă după Marele Război.

Medicul D. Giani și-a ales voluntar postul cel mai primejdios. A intrat într-un spital de exantematici. S-a așezat într-un loc mai periculos chiar decât primul șirag de tranșee, după cum menționa George Ranetti. La spitalul din Iași, doctorul Giani a încercat să-i vindece pe nefericiții ostași molipsiți de teribilul flagel sau măcar să le îndulcească înspăimântătoarele chinuri.

Contactând la rândul său “nemilostivul tifos”, în iarna anului 1917 a fost îngrijit de doctorul Demetrescu-Brăila cu o dragoste mai mult decât frățească, fiindcă sentimentul prieteniei este mai puternic decât legăturile de sânge impuse de hazard, însă doctorul Giani n-a putut fi salvat.

Când s-a aflat trista veste a morții acestui medic de comunitatea medicală, dar mai ales de soldații care au fost îngrijiți de acesta, a fost multă jale la Iași.

În acea vreme, George Ranetti colabora la ziarul “România”, organul Marelui Cartier General și a publicat în acest ziar care se adresa soldaților o emoționantă poezie intitulată “Un gelos din cealaltă lume”. În aceste versuri poetul își exprima “sincera și via durere” care îl încerca, precum și „profunda legătură de prietenie” ce lega pe dr. Giani de neuitatul N. Filipescu camaradul său politic și de aspirații naționale.

Redau mai jos poezia în cauză.

 

El te-a chemat!….Ne cheamă

Din bezna groapei reci,

Unde țărâna – mamă

L-a ‘mbrățișat pe veci.

 

Te du! Căci El nu doarme,

Ci necurmat tot treaz

Cel ce-a strigat “la arme”

De veghe stă și azi.

 

Din ceasul când dușmanul

Trecu peste Carpați,

Și’a redeschis, sărmanul,

Iar ochii nlăcrămați.

 

Te cheamă-acum pe tine,

Iar mâine și pe noi,

Să’i spui de e mai bine

Să’i spui ce e ‘n război.

 

Te du, tu credinciosul

Apostol, să’i grăești

Că va’nviea Christosul

Măriei Românești!

 

Că’năbușindu’ți plânsul

Ca mai de grab’să vii

Când poruncit’a dânsul,

Lăsat’ ai doi copii.

 

Și dacă zâne bune

Azi nu ne’apar în prag,

Vor fi cin’să răzbune

Curând al nostru steag!

 

În anul 1925, osemintele sale au fost aduse de la Iași în Capitală. Cu tristețe, autorul articolului publicat în ziarul “Universul” din 19 ianuarie 1925 menționa că “sicriul eroului era urmat doar de soția și cei doi băieți ai săi și câțiva prieteni ai defunctului”. Această situație îl face pe ziarist să constate cât de repede sunt uitați eroii noştri în comparație cu eroii victime ale războiului dar din etniile de la noi din țară evrei și italieni. Dricurile acestora “erau însoțite de numeroase și fastuoase cortegii, ceea ce dovedește că cultul morților și solidaritatea națională sunt simțăminte mai dezvoltate la alte neamuri”.

În continuare autorul articolului își exprima speranța că posteritatea va avea grijă “ca memoria doctorului Giani să fie sfințită și perpetuată dacă nu chiar printr-o statuie în piața publică cum s-a făcut pentru vrednicul doctor Botescu, dar măcar printr-un modest bust sau o placă comemorativă la Facultatea de medicină, la Muzeul Militar, etc care ar fi un exemplu cu respect față de abnegația de jertfă și patriotism a doctorului Giani. Nu putem încheia textul nostru fără să arătăm că în timpul Marelui Război pentru Reîntegirea României, din Prahova, au murit 16 medici faimoși, dintre care trei erau evrei. Acestora, în anul 1920 Cercul Medical Farmaceutic din Ploiești le-a dezvelit cu solemnitatea cuvenită în grădina publică un monument.

La momentul desființării grădinii publice, cu ocazia modernizării centrului Ploieștiului, în anul 1936, monumentul eroilor medici a fost mutat în curtea Spitalului Schuller.

De asemenea și dr. G.Cosma, dr. I.Negrutzi și-au făcut datoria față de țară în timpul Marelui Război.

 

Bibliografie

 

Alin Ciupală, Bătălia lor Femeile din România în Primul Război Mondial,Polirom, Iași, 2017

Mihail Cruceanu.De vorbă cu trecutul, editura Albatros, 1978,

Nicolae Polizu-Micșunești, Niculae Filipescu, Însemnări (1914-1916), Corint Books, București, 2017

Citeste mai departe

Statistici T5
Inline
Inline