Un învingător perpetuu a pierdut cea mai grea luptă! DADO ARNAUTOVIC rămâne însă un… nemuritor!

Dragos Trestioreanu - mai 30, 2015

L-am văzut prima oară la Vega Soced Ploiești, formație de baschet masculin de primă divizie păstorită de Dinu Patriciu, la un moment dat cel mai bogat om de afaceri din România. Echipa aceea nu a avut viață lungă, dar din fericire unul dintre cei mai buni jucători ai ei a fost transferat la o nou-promovată locală în primul eșalon, CSU Asesoft Ploiești. Meritul deplin i-a aparținut lui Sebastian Ghiță, patronul mai noii grupări ce avea să scrie istorie nu numai pentru baschetul ploieștean, ci și pentru cel românesc. VLADIMIR ARNAUTOVIC a fost una dintre vedetele aduse de Ghiță la Asesoft, alături de o pleiadă de internaționali autohtoni și câțiva străini, la început din fosta Iugoslavie. Ca jucător, DADO – cum îi spuneau apropiații, dar și simpatizanții săi – a cucerit Cupa României și titlul național cu „alb-albaștrii”. Apoi, s-a lăsat, plecând la el acasă, dar nerupându-se total Ploiești, România și, mai ales, de bunul său prieten, Sebi Ghiță. Cel care i-a oferit șansa de a-l reprezenta în zona liberă de la Belgrad. Dar a făcut și altceva într-un alt domeniu, la fel de bine așa cum jucase și baschet. Până într-o zi, când a fost rechemat aici, la noi, pentru a-i fi secundul lui Mladen Jojic, tehnicianul bosniac sub conducerea căruia CSU Asesoft câștigase și titluri, și Cupe ale României, dar mai ales trofeul FIBA Europe Cup, finală la care DADO a fost în tribuna vechii săli Olimpia.

În sfârșit, după o scurtă ucenicie alături de Jojic, Sebastian Ghiță și Alexandru Iacobescu, prietenii lui, au decis: fostul luptător din războiul din  Serbia poate conduce singur „plutonul Asesoft”. Au urmat ani cu succese interne și victorii la nivel internațional, nume mari capotând, fie în deplasare, fie pe terenul lor, în fața trupei lui ARNAUTOVIC. Ultimul sezon a fost de-a dreptul încântător – titlul național, cu un lot din care dispăruseră, rând pe rând, toate starurile aduse pentru EuroCup. În timpul și imediat după Last 32 – premieră absolută pentru baschetul românesc! Play-off-ul s-a jucat cu sufletul, sub genericul „Pentru DADO”. Pentru DADO cel care, după terminarea aventurii fascinante europene, plecase acasă să participe la funerariile socrului său și profitase de ocazie să-și facă un set de analize, simțindu-se slăbit. Verdictul a fost dur: cancer la ficat, în fază foarte avansată! La doar 43 de ani! Of, Doamne!

E greu să scrii la trecut despre un om pe care l-ai considerat drept un prieten. După ce ți-a fost idol ca jucător și cqa antrenor. E greu să scrii, astăzi, la câteva ore după ce, pe patul unui spital din Belgrad, în zorii zilei, VLADIMIR ARNAUTOVIC a pierdut cea mai grea luptă. Unica pe care nu a putut-o câștiga, pentru că nu iartă pe nimeni! Luptătorul din război nu a mai avut zile, ața s-a terminat, așa spunându-se când un semen ne părăsește pentru totdeauna. Este posibil astfel în cazul unor oameni simpli – niciodată în cel al lui DADO ARNAUTOVIC! El rămâne între noi, fiindcă a fost un model, un exemplu, un om de la care au avut de învățat, tot timpul, de la copii, tineri și până la cei maturi. Tată al unui băiat, care i-a urmat, pentru o vreme, pasiunea, baschetul, specializându-se peste ocean, și al unei fete, Anja, pe care i-a iubit ca nimeni altul, Dado a privit copiii mereu cu ochi de părinte. Iar copiii din Ploiești, aduși la „Olimpia” să vadă un fost mare baschetbalist și, apoi, un antrenor extraordinar, l-au privit întotdeauna ca pe un  tată. Tatăl copiilor din Ploiești iubitor ai sportului jucat la panou nu mai este, dar va rămâne mereu în inimile ploieștenilor care l-au admirat, respectat și prețuit – de la copii la tineri și până la părinții și bunicii lor. Adio, DADO, ploieșteanul și românul nostru! Dumnezeu să te odihnească! Ai devenit acolo, în Rai, antrenorul tuturor celor care ne privesc și ne ocrotesc din Cer!