„Un lider se impune și când joacă slab”, acum până s-a intrat în ultimele 15 minute! Trei rezerve au decis „remontada” și, apoi, desprinderea Petrolului ’52, pe terenul Unirii Dej!

Dragos Trestioreanu - sept. 25, 2021

Sincer, până în minutul 76, nu mai credeam – și bănuiesc că nici cel mai optimist fan al „lupilor” – că Petrolul ’52 și Nicolae Constantin, antrenorul principal al acei echipe, mai pot scoate ceva pozitiv din meciul de pe terenul nou-promovatei Unirea Dej. După o primă repriză – am mai scris așa – urâtă precum o babă fără dinți, deși în față cu un adversar relativ modest, Țicu și coechipierii săi – dintre care Vajushi ieșise până în pauză, cu dureri în zona inghinală, după faulturi repetate tari, nepenalizate cu „galben” – nu au dat semne de revenire. Ba chiar, și la reluare ca să fiu corect. Ce să mai zic și de deschiderea scorului, din minutul 54, în urma unei faze în care Lică a protejat mai puțin decât ar fi fost necesar un balon care se îndrepta dincolo de linia de fund a terenului. Cocian i-a suflat balonul, Manole l-a preluat și i l-a pasat lui Frăsineanu, al cărui șut, din careul mare, a fost blocat, într-adevăr, cu brațul drept, depărtat de corp, de către un Huja întors cu spatele. Penalti indubitabil, transformat cu fentă de către același Manole, în colțul din dreapta al buturilor lui Avram. Gluma se îngroșa atunci la Dej, acolo unde se părea că Unirea lui Dragoș Militaru era gata-gata să mai câștige în fața încă unui lider, după un 2-1, tot acasă, în dauna CSA Steaua!

Încă 23 de minute a mai durat coșmarul, post 1-0 pentru „alb-albaștri”, culminând cu o ratare imensă a lui Saim Tudor, singur în zona centrală a suprafeței de pedeapsă, pe la punctul cu var, poate și mai aproape de poarta lui Răilean, cel care a scos șutul telefonat al râmniceanului. Saim avea să fie unica rezervă neinsiprată utilizată de Nae Constantin, celelalte trei, Măzărache, mai ales el, Pană și Constantinescu contribuind la o „remontadă” incredibilă, într-un interval de numai patru minute (77-81), dar și la desprinderea de peste 11 minute, din al doilea al prelungirilor, dintre cele șase dictate de centralul partidei. A mai intrat și Chindriș, pe final, pentru a securiza succesul, la 2-1 pentru Petrolul ’52, și a făcut-o bine, și el. Deci raport mare de reușită la jucătorii de schimb folosiți!

Astfel, echipa de pe locul 1 a dovedit că sintagma „liderul câștigă și când joacă slab”, în plus reușind și să se impună la un scor care ar face pe cineva ce nu a văzut meciul că ar fi rezolvat simplu duelul din Ardeal. Nici vorbă despre așa ceva, deși adversara nu a strălucit nici ea, însă în ultimul sfert de oră a cedat fizic. Și, în special, psihic, după egalarea bifată la o fază fixă, un corner executat înalt la 6-7 metri de buturi, juniorul Constantinescu lovind bine mingea cu capul și păcălindu-l pe Răileanu, moldoveanul de peste Prut neînvins până în minutul 77. Apoi, Măzărache și-a pus dibaci în valoare, pe stânga, calitatea cu numărul unu a lui, viteza, devansându-l în mare fugă pe Alex Blaj, care nu a mai avut ce face și l-a cosit în marginea interioară a careului mare.

Degeaba a protestat vehement bărbosul stoper Kereki, care s-a ales just cu un cartonaș galben, cosirea vâlceanului fiind absolut evidentă, ca și locul unde s-a produs. Cum Vajushi nu mai era pe teren încă din minutul 38, Cebotaru (81) și-a asumat sarcina transformării și a făcut-o cu brio, fără emoții pentru suporterii echipei sale, dintre care foarte puțini au ajuns la acest meci. A mai fost, ulterior, o „bombă” a lui Pană, la care intervenția lui Răilean a îndepărtat pericolul desprinderii oaspeților. Totuși, el nu a mai putut-o împiedica și în al doilea minut al prelungirilor dictate de mureșeanul Florin Andrei (a dat mai bine de 5% pentru gazde!), atunci când Constantinescu l-a deschis, cu capul și… cu cap, pe Măzărache la 15 metri, central, vârful împins folosit astfel în repriza secundă l-a lobat elegant pe goal-keeper, mingea s-a dus înspre lateral dreapta, iar aceluiași Pană i-a ieșit atunci „pasiența”, cu toată opoziția lui Alex Blaj: 3-1!

Drept urmare, pentru a doua etapă consecutiv, Petrolul ’52 este lider, chiar și în absența – nu se știe exact pentru cât timp, deocamdată – golgheterului Diarra, dar și a lui Meijers, doi titulari inamovibili. A fost al șaselea succes consecutiv în Liga 2 al trupei lui Constantin! În rezumat, dacă – de la antrenor până la atacantul împins – petroliștii nu meritau notă de trecere vreme de trei sferturi din meci, ulterior vedeta a fost… tehnicianul, pentru schimbările care i-au ieșit pe deplin. Astfel a câștigat meciul – repet – cu ajutorul a trei dintre ele. Semn că are și „bancă”, nu numai titulari de bază! Este, de fapt, visul lui Nae Constantin: echipa lui să nu depindă de un singur jucător, iar cei intrati pe parcurs să aducă mereu un plusvaloare, cum sună noua limbă de lemn! Astăzi, Nae și-a văzut visul cu ochii!