Edi Iordănescu, un antrenor atât de aproape, nu chiar de multă vreme, de… FC Petrolul Ploiești. Va mai ajunge urmașul lui „Tata Puiu”, din nou, la „galben-albaștri”, după ce a urcat pe culmi? Dificil de presupus așa ceva!

Dragos Trestioreanu - nov. 21, 2023

Selecționerul României, Edward Iordănescu (foto la titlu, al cincilea de la stânga, rândul de sus, și în text, consolându-l pe omologul israelian Alon Hazan), cel care i-a pregătit pe tricolori cât să-și asigure calificarea la EURO 2024, din Germania, înaintea celei din urmă etape și se bate acum la locul 1, a preluat ștafeta, simbolic, de la tatăl său, Anghel Iordănescu, acesta ducând ultimul echipa națională a României la un turneu final – tot al Campionatului European. Dar, Edi a fost atât de aproape, la un moment dat, de a deveni antrenorul principal al FC Petrolul! Nici vorbă de vreun zvon, ci – unii cunosc, alții, nu – adevărul adevărat. Ca oricare dintre noi, Iordănescu jr. avea pe atunci, așa cum are și acum, de altfel, și simpatizanți, și iubitori ai fotbalului care nu îl plăceau, ba chiar nici acum nu mor de dragul lui. Nu calificarea recentă la turneul final, mai puțin anticipată la startul grupei preliminare pentru Europeanul găzduit de nemți în vara viitoare, reușită de Iordănescu jr. & Co. m-a făcut să scriu rândurile de mai jos – și o fac înainte de-un meci decisiv pentru prezența în urna a doua de la EURO 2024 -, ci numai și numai pentru că îl cunosc de câțiva ani buni.

M-am intersectat, pentru prima dată, cu Edi Iordănescu nu când a jucat la ulterior desființata echipă a găzarilor, cea care a promovat în 2003. Degeaba, mai exact, fiind înscrisă ulterior o „pastișă” în Liga A Prahova, așa, pentru continuitate. Care nici aceasta nu a ținut mult, trupa dispărând în tăcere. Asta deoarece locul în Divizia A fusese cedat… retrogradatei Oțelul Galați. Cum a fost, cine mai știe? Ba chiar, cred că o cunosc sigur numai cei care au stat de o parte și de alta a mesei negocierilor, atunci. În fine… Am intrat în contact cu pe-atunci tânărul tehnician al unei grupări prahovene patronată de domnul Radu Călin. Un om de fotbal pe care îl respect și admir, totodată. Actualul selecționer se lupta la promovarea în eșalonul secund. Mi-a amintit astăzi, dis-de-dimineață, de acea echipă, Fortuna Brazi, colegul de breaslă ploieștean Mihai Toma, de la „Libertatea”, cel care scrie acum cu totul altceva, mare păcat!, decât despre sport. Am urmărit așa-numita finală de accedere în Divizia B, disputată pe „Columbia”, a Fortunei, contra Unirii Tărlungeni, o trupă ambițioasă din județul Brașov. Într-o nocturnă în care, ante-factum, se părea că se… aliniaseră toate planetele, favorita, formația lui Iordănescu jr., a capotat, nereușind victoria, pentru a promova. Chiar după ce a avut un penalti în finalul finalurilor, acordat de gălățeanul Viorel Cojocaru și bătut de altfel talentatul, dar și capriciosul Alexandru Buhuși pe lângă bara verticală dreaptă a porții actualului goal-keeper al echipei UTA, brașoveanul Florin Iacob. Un adevărat înger păzitor, în acel meci decisiv. La conferința de presă de după ratarea promovării, Edi Iordănescu – nu știam pe-atunci că are prenume de rege britanic, Edward – m-a impresionat că și-a asumat și cele rele, nu numai cele bune. Iar de-atunci, am rămas cu ochii pe el!

L-am reîntâlnit, după ce a plecat de la Fortuna Brazi, într-o micuță tribună din județ, la un meci al… Fortunei Câmpina, echipa lui Radu Călin fiind mutată, între timp, pe fosta arenă „Poiana”. Am discutat, preț de câteva minute, despre ce a reprezentat FC Petrolul, sub bagheta lui Tavi Grigore, în viața celui care s-a retras din activitate după acea promovare cedată Galațiului. Tot atunci, mi-a mărturisit că nu uită că a jucat aici și și-a fixat ca țintă, de altfel, ca – într-o zi – să antreneze trupa „lupilor”. Au trecut anii, Edi urca, în calitate de antrenor, fără să ardă etapele și a sosit momentul în care a fost ofertat de a o prelua pe FC Petrolul. O urmașă a urmașei celei în care jucase el, ajunsă în eșalonul secund și tot bătând, fără succes, la porțile Ligii 1. Ne-am revăzut pe stadionul bucureștean din cartierul Colentina, la un meci al Petrolului la Daco-Getica, în L2. Deși Edi Iordănescu începuse deja să aibă un nume, mi-a mărturisit că nu îi va fi rușine să antreneze echipa „lupilor” în „B” și putea să și colaboreze foarte bine cu acei conducători de atunci. A venit, a discutat, intransigent așa cum îl știam, cerând din start absența oricăror imixtiuni în activitatea lui. Una mai degrabă de manager, decât de simplu antrenor. Ceva nu s-a legat atunci, știu ce, dar nu voi divulga niciodată ceea ce s-a întâmplat, un dialog privat netrebuind să ajungă niciodată la public, aceasta fiind o lege nescrisă a jurnalismului. Nu a mai ajuns la Petrolul, dar a mers la… CFR Cluj. În cel dintâi mandat, unul foarte scurt, a câștigat însă, la primul meci acolo, Supercupa, dar a fost dat afară repede, căci a ratat o calificare mai departe în cupele europene. A fost readus la CFR la finele lui 2019 și a condus-o la unul dintre cele cinci titluri consecutive, oferind poate cel mai frumos fotbal ulterior vremurilor de început în „Gruia”, cele cu Ioan Andone la timonă. Cine nu recunoaște spectaculosul CFR din prima jumătate a lui 2020 sau se face că l-ar fi uitat este absolut nedrept cu Edward Iordănescu, în primul rând.

La CFR a colaborat perfect cu Marian Copilu, nefiind de mirare (vezi foto jos) că au stat unul lângă altul, în lojă, la un meci al Petrolului, din turul sezonului regular al actualului sezon. Atunci, Edi a venit ca selecționer, pe arena pe care ar fi visat să-i antreneze pe „galben-albaștri”, iar fostul oficial al clujenilor bate spre un an de când a împrumutat clubul găzarilor cu o sumă mare de bani. Una care i-a asigurat, nu numai sportiv, ci și financiar, continuitatea în ceea ce avea să fie SuperLiga. Cu banii lui Copilu, fostul colaborator al lui Edi, s-a obținut, să ne reamintim, licența pentru ediția 2023-2024 din cel dintâi eșalon. Și pentru că tot a (re)venit vorba de Petrolul, am un feeling că, ajuns la acest nivel, Edward Iordănescu nu va mai antrena niciodată la Ploiești! Deși sper să mă înșel, știu că nu accepta, încă de când era antrenor de L3, să lucreze decât la cluburi serioase, cu proiect de performanță și buget pe măsură. Iar la clubul ploieștean nu sunt deloc semne, nici măcar speranțe, că se va întâmpla așa, până când actualul selecționer s-ar despărți, cândva, de tricolori!