Un tur în afara podiumului și… cereri de demisie! – numai despre ce se întâmplă la FC Petrolul, echipa de suflet a ploieștenilor și a prahovenilor (episodul 35)

Dragos Trestioreanu - nov. 26, 2019

Atunci când au anunțat, prin vocea noului președinte executiv al FC Petrolul Ploiești, Marius Stan, obiectivul ferm al sezonului 2019-2020, promovarea în cel dintâi eșalon mai precis, găzarii din club și de pe teren și-au asumat, automat, o presiune care urma să apese asupra lor de-a lungul întregului campionat. Ceea ce cred că nu au știut nou-veniții, mai sus-amintitul Stan, antrenorul principal Flavius Stoican, staff-ul bogat al acestuia și fotbaliștii transferați în vară sau puțin mai târziu, ori nici nu li s-o fi spus, era că, la Petrolul, Ploiești și pe arena Ilie Oană, echipa favorită a localnicilor trebuie să joace ca… Liverpool, poate și în amintirea toamnei lui 1966, că trebuie să învingă mereu, defilând chiar, că trebuie să se impună de la 3-0 în sus, că trebuie să facă și spectacol și că mai trebuie, implicit, să conducă plutonul Ligii a II-a, de la prima etapă și până la ultima, la mare distanță de a doua clasată! De ce așa? Deoarece, aici, nu există răbdare, fiindcă, după atâția ani de eșalon secund pe vremea mandatului „Luca-Bercea”, a venit și o perioadă frumoasă în Liga 1, 2012-2014, cu urcat pe podiumul Ligii 1, cu frumoase calificări în play-off-ul Europa League și în finala ori în semifinalele Cupei României. Pentru că visul acela s-a spulberat urât de tot, printr-un faliment, petroliștii din tribune și peluze, pățiți, deci, cer acum să fie cu totul altfel. Să nu mai vină la stadion să se plictisească sau, mai rău, să stea cu inima în gât, din cauza emoțiilor. Vor un fel de totul sau… nimic! Iar asta s-a văzut din plin luni seară, la ultimul joc din turul ediției actuale, un joc care, dacă ar fi fost câștigat în dauna Gloriei Buzău, asigura poate un loc pe podium, doi sau trei, la finele primei jumătăți a întrecerilor. A unor întreceri pe care Petrolul le-a abordat prin prestații fără sare și piper, mai ales, cu – pe cale de consecință – rezultate conforme cu acest joc insipid.

Mai bună în deplasare decât acasă – nu cred totuși să fi fost presiunea atât de mare pe capul unor fotbaliști cu destule meciuri în CV, în primele două ligi, încât să… uite să joace un fotbal frumos -, echipa lui Flavius Stoican s-a înecat la „malul” turului și a rămas în afara podiumului. Iar astăzi, marți, 26 noiembrie, pe parcursul meciului CS Mioveni – Turris Turnu Măgurele, din ultima rundă a turului, a fost când pe poziția a V-a, când pe a IV-a, pe ultima rămânând până la retur, adică până săptămâna viitoare, după galopul argeșenilor care au ajuns la un 5-2, după 1-2 la pauză, în fața unui Turris Turnu Măgurele rămasă în 10 jucători încă din minutul 30, ulterior eliminării lui Juncănaru, pentru două cartonașe galbene. Dacă ar fi câștigat, ieri, cu Buzăul, ci nu pierdeau cu 1-0, petroliștii puteau termina turul cu un loc mai sus, adică pe trei, cel de baraj, deasupra Rapidului, dacă băieții lui Daniel Pancu nu s-ar impune în restanța din etapa a XI-a, programată mâine, 27 noiembrie, ora 14.00, pe terenul Dunării. În caz contrar, adică învingând la Călărași și încurcând serios echipa locală, aflată prin subsolul ierarhiei, bucureștenii ar termina turul pe a treia poziție, iar Petrolul ar rămâne… bună în grad, adică tot pe 4. Cu Turris în coasta sa, pe 5, la un punct, și Metaloglobus București și FC Argeș Pitești, pe 6, respectiv 7, ambele fiind la trei lungimi distanță de ploieșteni. Realizând. după părerea suporterilor, prea puțin față de condițiile avute la dispoziție și oferite de către partenerul finanțator, Veolia România – salarii mari pentru nivelul L2, transport cu avionul în deplasările lungi, cazări la hoteluri cu multe stele, terenuri de antrenament acceptabile, meciuri acasă pe una dintre cele mai elegante arene de fotbal din țară, pentru care se plătește o chirie mare etc. -, petroliștii din iarbă și-au atras, încet-încet, oprobriul celor care i-au susținut multă vreme, dar și-au dorit și un final de an mult mai cu speranțe pentru vara viitoare.

Aseară, pe „Ilie Oană”, fanii au erupt precum… țițeiul și i-au cerut la unison demisia unui Stoican care nu mai știa ce să facă, la ce să fie mai atent: la jocul din final alor lui, conduși în acele momente, sau la solicitările vehemente ale tribunelor și peluzelor? Nu zic că antrenorul Petrolului nu a mai și greșit de-a lungul acestui duel plin de ghinion. Dau numai un singur exemplu: nu i-a cerut imperativ tânărului Manolache să nu mai urce des până aproape de careul mare advers, dorind să pună și el presiune pe aglomerata defensivă adversă, dar dintr-o astfel de acțiune hazardată nu l-a mai putut dubla pe Țicu, cel învins de viteza lui Valentin Munteanu, autorul golului victoriei Gloriei. Pe de altă parte însă, pentru cele șapte prilejuri de a se deschide scorul în prima repriză nu mai a fost de vină Flavius. Căci, el nu antrenează copii din curtea școlii, ci fotbaliști, unii dintre ei, de 30 de ani și mai bine. Nu el trebuie să îi învețe în prezent cum să paseze, cum să centreze, cum să atace, cum să tragă la poartă, cum să marcheze, finalmente. Nu, asta nu! Meciul de luni, nota bene, s-a pierdut în repriza I, din cauza acelor numeroase ocazii irosite, unele imense chiar! În a doua, după golul lui Vali Munteanu, parcă meciul nu a mai avut istoric. Era și greu de penetrat o apărare aglomerată, sarcina buzoienilor fiind mult ușurată de mingile aruncate pe sus, în disperare de cauză și la fie ce-o fi, la noroc, mingi care se lipeau ca de un magnet de capul înaltul căpitan Ioniță, la cred că meciul lui cel mai bun la trupa din Buzău!

În toată această poveste tristă există un paradox: și în campionatul trecut, și în actualul, când este să urce pe locul 2, a remarcat și tehnicianul Petrolului asta, luni seară, după partidă, „lupii” parcă se sperie de o fantomă! Mai mult, sunt în stare să mai ajungă și pe podium, dar parcă îi arde atât de tare, încât cad rapid de acolo! De ce, oare? Nu știu de ce, dar impresia este tot mai mult de… déjà-vu. Că-i acum, la jumătatea competiției, treacă-meargă, dar dacă va fi la fel și la vară, atunci aici va fierbe un vulcan! Și știtți ce se întâmplă când un vulcan erupe! Totuși, nu cred că… dracul o fi chiar atât de negru, cum li se zicea, nu știu dacă mai e valabil, celor de la Astra, pe când jucau prin Ploiești! Se cer, nu numai de luni, ci și de mai înainte, schimbare de antrenor, schimbări de jucători, de data aceasta mai în surdină și schimbare de staff executiv etc. Dar, încă nu se propun variante la schimb. Cert este că, așa cum a spus-o, Stoican nu va pleca până la iarnă. Ceva mă face să cred că nici după nu o va face. Dar unele schimbări de efectiv cu siguranță vor fi. Nu multe, dar poate importante, măcar. Să nu anticipez, însă. Doar trag o concluzie: nu există nici antrenor, nici lot care să garanteze promovarea! De asta m-am lămurit într-un an și jumătate de stat în Liga a II-a! Și încă de ceva: acest eșalon are parte de cea mai păcătoasă competiție, cea mai greu de câștigat sau de ocupat locul al doilea, fiindcă al treilea este… apă de ploaie, s-a văzut de câțiva ani așa ceva!

Foto: www.fcpetrolul.ro (Cristi STAVRI)