UNA PE ZI. Transferuri de la… Valencia, Arsenal sau Milan! Asesoft – Petrolul, la „paralele inegale”

Redactia - oct. 17, 2014

Făcând un exercițiu de imaginație, ultimul transfer al campioanei baschetului masculin din România, CSU Asesoft, americanul Jarvis Hayes, sună ca și cum Petrolul, trupa fanion a fotbalului ploieștean, ar fi achiziționat un jucător de la… Valencia, Arsenal sau Milan. Jucând peste 400 de meciuri în NBA, și nu la orice formație de peste ocean, Hayes poate rivaliza cu Alvaro Negredo ori Paco Alcacer, Mesut Ozil sau Alexis Sanchez, Riccardo Montolivo și Stephan El Shaarawy! Despre Hayes se spune deja că este cea mai tare achiziție din străinătate făcută vreodată de către un club de baschet autohton! Dar Asesoftul a mai dat și alte lovituri, în vară, pe planul aducerii la Ploiești de baschetbaliști provenind din țări cu mare tradiție în sportul jucat la panou, precum SUA, Serbia, Grecia și Lituania, multiple medaliate la întrecerile europene și mondiale. Cu Daniel Borwn și Chris Cooper, cu Dragan Labovic, cu Michalis Pelekanos și cu Marius Runkauskas, clubul păstorit de patronul postului de televiziune România TV, Sebastian Ghiță, nu a rezolvat deja doar eventul intern al ediției 2014-2015, ci le-a și oferit simpatizanților „alb-albaștrilor” speranțe cu mult mai mari decât anul trecut de a se trece de faza grupelor din EuroCup, a doua competiție intercluburi ca importanță de pe continent. Visând însă la prima întrecere din Europa, Ghiță pregătește încet-încet de un viitor fabulos pentru echipa lui. Astfel, are șanse să vadă la capătul „autostrăzii”, căreia să zicem că i-a pus primul „asfalt”, indicatorul spre Euroligă!

În tot acest timp, omologul de la SC FC Petrolul se chinuie să-și țină echipa sus, în Liga I, aspirațiile sale nedepășind încă stadiul de… existență, nicidecum pregătind ascensiunea spre „cerul vulturilor”! Unde se face diferența? Răspunsul ar fi unul simplu. La bani! Dar ar fi facil, nefiind vorba aici numai despre atât. Spre deosebire de finanțatorul Asesoftului, care nu vinde nicio vedetă, ci doar se desparte de unele, pentru a aduce altele și mai și, patronul Petrolului scoate „cărămizile” cele mai solide și pune la loc altele, ce nu dau garanția unei construcții de nedărâmat ]n viitorul pe termen scurt. Prilej de a crede că nu doar sumele din conturi sunt cele ce decid până unde se poate urca, ci și modul în care este gândită ascensiunea are importanța sa. Sigur, există diferențe între un club de baschet și altul de fotbal, și nu numai din punctul de vedere al deosebirilor dintre disciplinele sportive și al numericului efectivului. Însă, concepția managerială poate fi aceeași, implicit și rezultatele parțiale și, apoi, cele generale. Urcând cu pași mai mici, dar apăsați, an după an, există cvasi-certitudinea că se va merge numai în direcția dorită, neexistând teama „efectului de tobogan”. CSU Asesoft adună trofeele, SC FC Petrolul a câștigat unul, dar apoi a făcut o… pauză. Asesoftul a fost de mai multe în grupele unei mari întreceri europene, beneficiind, e drept, și de wild-carduri, dar asta exclusiv prin prisma adjudecarea titlului național. Pe când Petrolul – nu. Ascensiunea i s-a oprit pe la jumătate. Cei de la baschet au scouteri prin toată lumea și nu aduc jucători pe una sau maximum două filiere. Au urechi să audă și ochi să vadă pretutindeni. Nu transferă de dragul de a transfera ori să facă un ban bun, apoi, ci vor doar să se măsoare cu forțele adevărate de pe continent. Nu se înclină în fața niciunei echipe din România, ci le tratează pe toate de sus, în sensul bun al cuvântului. CSU Asesoft vrea, încearcă și mai și poate! Pe când și Petrolul la fel? Intuiți vreun termen?