UNA PE ZI. Trecut, prezent și, oare, ce viitor pentru Petrolul?

Redactia - oct. 17, 2014

Săptămâna aceasta, SC FC Petrolul a sărbătorit 48 de ani de la cea mai mare victorie din istoria clubului găzarilor. Pe vremea când primele două inițiale nu existau, Mihai Ionescu, Gheorghe Pahonțu, Alexandru Boc, Gheorghe Florea, Mihai Mocanu, Eduard Iuhas, Petre Dragomir, Constantin Moldoveanu, Alexandru Badea, Mircea Dridea și Virgil Dridea au primit vizita campioanei campioanei mondiale din 1996, Liverpool FC (Anglia). Într-o zi frumoasă de toamnă, pe 12 octombrie, vechiul stadion a fost ținta celor aproape 22.000 de petroliști, veniți să-și susțină favoriții cu speranța că acel 0-2 nedrept de pe „Anfield Road”, din prima manșă a turului Cupei Campionilor Europeni, putea fi transformat într-un succes al calificării. Contrar calculelor hârtiei, Gică Pahonțu și coechipierii săi au învins într-o manieră entuziasmantă, dar un arbitru sovietic le-a refuzat ploieștenilor victoria la un scor de calificare, ignorând nedrept un penalti vizibil și din avion. A fost 3-1, după ce regretatul Costică Molodveanu a schimbat, pentru prima oară, tabela, cu o execuție fabuloasă, singurul campion mondial din trupa „cormoranilor”, Roger Hunt, a egalat printr-un șut de la distanță, dar Sandu Boc, cu un „cap” sub bară, și Mircea Dridea, după o lovitură liberă de mare maestru, i-au făcut fericiți pe suporteri. Fericiți că idolii lor au pus cu adevărat, în acea zi, numele de Petrolul pe harta fotbalului european. Nici nu a mai contat că în barajul de calificare, de pe teren neutru, cea mai bună echipă a Albionului, din acel an, s-a impus cu 2-0. Ploieștenii – deși au aliniat un „11” fără unii dintre titulari – au oferit o replică onorantă, totuși.

La o zi după împlinirea aproape a 50 de ani de la acea victorie de neuitat pentru toate generațiile fanilor Petrolului, conducerea clubului a avut ideea organizării unei întâlniri între actualii componenți și supraviețuitorii fabulosului succes de atunci. Frații Dridea, Eduard Iuhas, dintre titulari, plus rezervele Octavian Dincuță, Camil Oprișan și Alexandru Pall, au fost aplaudați frenetic de către urmașii lor, mulți dintre ei auzind pentru prima oară de această ispravă a înaintașilor. Așa cum au spus fostele glorii, la conferința de presă, întâlnirea a avut o seminficație aparte pentru actualii petroliști, care au aflat astfel că îmbracă echipamentul unei echipe ce a reprezentat ceva în Europa, odată. Exact în același loc, dar cu alte tribune și peluze în jur, o formație purtând tot numele de Petrolul a crezut într-o minune și a fost atât de aproape s-o și înfăptuiască. Acum, aspirațiile sunt ceva mai mici, simpla prezență până înaintea grupelor din Europa League, chiar dacă încununată cu două calificări consecutive în play-off, nu poate totuși egala uriașa performanță de odinioară pentru o grupare autohtonă. Mai ales că nicio trupă din România nu a reușit până în prezent să reediteze succesul Petrolului, de acum 48 de ani! Ar putea oare, vreodată, fotbaliști ca Marinescu, Astafei, Beța, Peteleu, Cobrea, Filip sau Pecanha, Geraldo, de Lucas, Albin, Teixeira ori Tamuz s-o readucă la Ploiești, de data aceasta pe noul „Ilie Oană”, pe Liverpool, măcar pentru o partidă de prezentare? Poate, vorba uneia dintre fostele glorii, atunci când se vor împlini cinci decenii de la acel 3-1, senzațional, de pe 12 octombrie 1966! Ce părere aveți: iluzie sau realitate?