Unii foști petroliști o duc foarte bine. Alții au fost atrași doar de mirajul aventurilor exotice sau de „firimituri”

Dragos Trestioreanu - ian. 20, 2017

Au trecut mai bine de șase luni de când SC FC Petrolul a fost declarată în stare de faliment și a dispărut din lumea fotbalului românesc, fiind înlocuită, dar cu patru eșaloane mai jos, de urmașa sa de drept și de fapt, ACS Petrolul ’52. De-atunci încoace s-a instalat nostalgia, suporterii culorilor galben-albastre neuitându-i pe fotbaliștii care au îmbrăcat echipamentul clubului găzarilor în Liga 1, unii adulați de-a dreptul, alții – iubiți mai mult sau mai puțin, dar rămași cu toții pe retina fanilor. În acest moment, cel mai bine o duc un fost antrenor al echipei SC FC Petrolul și doi dintre ex-componenții acesteia, care au și apucat să joace împreună pe arena Ilie Oană. Alții au ales destinații exotice ori au ajuns la formații de la care au plecat cândva, dar care acum nu o duc grozav, au optat pentru destinații exotice sau au coborât destule eșaloane față de momentele în care erau la modă. Români sau străini, ei au rămas însă în istoria unui club care sărbătorise, nu demult, nouă decenii de existență.

Xanthi FC, clubul la care locul 2 nu a mai fost un… miraj

În Superliga Greciei, după 16 etape, Xanthi FC este marea revelație, secondând-o pe celebra Olympiakos Pireu, echipă distanțată în ierarhia la zi. Pregătită de ceva vreme de către Răzvan Lucescu (foto, cu brațele ridicate; www.gsp.ro), unul dintre cei mai simpatizați antrenori pe care i-a avut SC FC Petrolul, și aliniindu-i în primul „11”, printre alții, pe doi dintre ex-componenții trupei „lupilor”, tunisianul Hamza Younes (foto, lângă titlu; www.xanthifc.gr)  – golgheterul alintat, la un moment dat, „Regele Ploieștiului”, și spaniolul Pablo de Lucas Torres – „eminența cenușie” de la mijlocul terenului, odată, Xanthi face furori în Grecia. A obținut nouă victorii, a remizat de patru ori și a suferit doar trei eșecuri, acumulând 31 de puncte, după 22 goluri marcate, cu 12 mai puține decât cele ale lui „Oly”, și 14 primite, doar același lider având cu șase mai puține încasate, și este plasată pe locul 2, unul la care au aspirat cei trei pe vremea când erau la Ploiești, dar nu a fost să (mai) fie!

În schimb, ca și în Liga 1, Hamza se dovedește același marcator înnăscut, punctând de 12 ori, ca și un alt african, nigerianul Brown Ideye, cel care a bifat însă și transformarea unui penalti. Urmăritorii lor de pe locul 3,ex-aequo, un suedez și un grec, sunt la nu mai puțin de cinci lungimi în urma lui Younes și a atacantului formației din cartierul atenian Pireu. Dacă, în ceea ce privește omul cu golul, Xanthi este mai liniștită, în schimb, distanța de doar două și trei puncte la care se află în urmă Panathinaikos și, respectiv, Panionos le mai dă ceva bătăi de cap, deocamdată. Dar, atunci când Xanthi FC și-a propus, la startul Superligii Greciei, doar să scape de la… retrogradare, iar acum este aproape sigură de calificarea în play-off, ce s-ar mai putea spune? De subliniat că Younes a bifat 15 meciuri, ca și de Lucas, de altfel, cu diferența că ibericul a marcat doar o singură dată, gol de generic, e drept, și a încasat cu un cartonaș galben mai puțin decât coechipierul său (4). Cu siguranță că, după una așa parcurs excelent, lui Lucescu jr – iubit și de foștii lui jucătorii de la SC FC Petrolul – i se va propune prelungirea șederii în Grecia. Ca și a celor doi foști fotbaliști ai SC Petrolul, înclin să cred.

Din China, via Pipera, din nou la Tel Aviv

Adevărată lovitură de imagine pentru conducerea executivă a defunctei SC FC Petrolul, atacantul golgheter israelian de origine nigeriană Toto Tamuz (foto; www.ziarulprahova.ro) și-a făcut un sezon datoria la Ploiești, dar apoi, din cauza unei serii de accidentări la genunchi, a intrat într-un con de umbră, sfârșind prin a nu mai fi dorit deloc. Momentul despărțirii de el, destul de întârziat, a fost apreciat drept cel al… izbăvirii bugetului de salarii, el încasând multă vreme, deși stătea în tribună, câteva mii de euro bune. După ce s-a mai recuperat, Tamuz a prins un contract în China, ceva mai recentul El Dorado și pentru jucătorii care au evoluat în Liga 1, dar – e adevărat – numai în eșalonul secund de acolo.

A rămas în Asia până aproape de finele anului trecut, a petrecut sărbătorile de iarnă în vecinătatea Bucureștiului, într-un cartier rezidențial în care locuia încă de pe vremea în care umplea porțile în prima ligă din România, trăind alături de iubita lui româncă, în favoarea căreia renunțase la logodnica artistă israeliană. Noul an i-a adus un alt contract, de fapt o repatriere, clubul la care făcuse furori în carieră, Hapoel Tel Aviv, semnându-l de curând. Însă, nu mai este Hapoel cel de altădată, când era în vogă, ci… ultima clasată din prima ligă, după ce a fost depunctată serios de federație, pentru diverse nereguli.

Incursiune în… cultura Malaeziei pentru „fotbalistul-poet”

Un fost petrolist, care a pus de câtva timp ghetele în cui, devenind intermediar de fotbaliști și având un ridicat grad de reușită la transferuri realizate în ultima vreme, a pus la cale o aventură exotică pentru un alt ex-petrolist, aflat încă în activitate. Primul este Bogdan Apostu, cel cu vilă la Sinaia și, totodată, cel care l-a dus pe fostu-i coechipier de la ASA Târgu Mureș, Victor-Stelian Astafei (foto, fără binecunoscuta-i cască, de data aceasta; www.faselangor.my), tocmai în Malaezia, la o echipă de prim eșalon, FA Selangor, evident necunostuă pentru iubitorii de fotbal din România. Astafei a fost unul dintre jucătorii iubiți mult de către suporterii SC FC Petrolul, el evoluând la Ploiești chiar în două perioade timp, ultima oară în momentele grele de dinaintea falimentului, când a purtat și banderola de căpitan. Cunoscut nu numai drept jucătorul care se dăruia cu totul pe teren, ci și ca fotbalistul care scrie poezii, el fiind și un mare simpatizant al hip-hopului, Victoraș a ales să se despartă de FC Botoșani pentru provocarea unei plecări într-o țară în care români nu prea ajung să joace fotbal.

„Nu știam prea multe despre Malaezia, dar mie mereu îmi place să am lecția învățată când merg undeva. Am citit mult despre ce înseamnă Malaezia. Atât din punct de vedere social, cât și fotbalistic. E o țară bine dezvoltată și într-o continuă creștere. Am fost plăcut surprins. Cât despre FA Selangor știu că este una dintre cele mai mari echipe de aici, cu 7 titluri câștigate și 32 de Cupe. Are mulți suporteri, cred că la fiecare meci sunt cel puțin 20.000 de oameni în tribună. Vreau să ajut echipa, așa cum am încercat să fac peste tot pe unde am fost. Nimic mai mult. Nu vreau să-mi propun ceva anume. Vreau să le răsplătesc încrederea celor de aici. Îi mulțumesc și lui Bogdan Apostu pentru că a făcut posibilă această mutare. E prietenul și, totodată, fostul meu coleg. E un om în care mi-am pus încrederea înainte de a veni aici. Sper ca totul să fie bine și să am parte de succes. Le mulțumesc și celor de la FC Botoșani pentru că au înțeles nevoile mele. Am întâlnit acolo numai oameni de caracter și de calitate” – a declarat Victor Astafei pentru www.gsp.ro, după ce a și debutat pentru noua lui grupare. La rândul său, Apostu a spus, pentru același site, că „oficializarea transferului lui Astafei vine după multe zile de negocieri. A trebuit să fim amândoi maleabili și să ne adaptăm pe parcurs, cei de acolo făcând parte dintr-o altă cultură. Au o altă civilizație. Ei văd lucrurile diferit. Victoraș e un băiat inteligent, care se va adapta cu siguranță. Eu sunt convins că, prin evoluțiile sale, va deschide ușile altor fotbaliști români, acolo. În Malaezia se plătește mai bine decât în România și, foarte important, salariile nu întârzie niciodată”.

De la Juventus, la… Ancona, în subsolul celui de-al treilea eșalon

Cu o prezență mai degrabă discretă, deși era fotbalistul cu cel mai interesant CV care fusese adus la SC FC Petrolul în urmă cu un an, italianul Michele Paolucci (foto; www.ancona1905.it) s-a întors în țara lui, după ce găzarii au retrogradat, el neputându-i ajuta mai deloc ca om de gol, așa cum fusese achiziționat, și a semnat, în vară, cu o formație din Lega Pro, Grupa C, Catania (locul 9 în acest moment), una, mai exact, din al treilea eșalon. Numai șase luni a rămas acolo, iar acum a parafat un contract, până la finele lui 2019, tot cu o grupare de același nivel, dar din Grupa B, Ancona 1905 (poziție a XIV-a, din 16 competitoare), antrenată de Fabio Brini (60 de ani), un fost goalkeeper al acesteia.

„Sunt foarte fericit de rezultatul negocierilor cu Ancona. Este, de fapt, o fericire dublă, pentru că rămân să joc în țara mea, cu același mare entuziasm. M-am pus în slujba acestui proiect frumos al clubului. Știu ce lucruri bune a făcut Brini la Ancona și vreau să-l mulțumesc cu tot ceea ce voi face pe teren” – a afirmat fostul petrolist, după ce a semnat noul contract întins pe trei sezoane. Paolucci este aproape de a împlini 30 de ani, iar vremurile când marca pentru Juventus au devenit doar o dulce amintire. Poate că acolo, la Ancona, să mai poată arăta ceva, căci la Ploiești a fost o palidă umbră!