Va redeveni, cândva, clubul găzarilor pepiniera care a fost pe vremea lui Traian Ionescu? – numai despre ce se întâmplă la FC Petrolul, echipa de suflet a ploieștenilor și a prahovenilor (episodul 52)

Dragos Trestioreanu - dec. 24, 2019

În perioada 1952-1957, un fost portar internațional de fotbal, originar din Vălenii Argeșului, a venit la Ploiești, ca antrenor la Petrolul. Se numea Traian Ionescu și a făcut carieră mai târziu la trupa de seniori de la Dinamo și la echipa națională a României. La Petrolul a crescut o generație extraordinară de juniori, numele cele mai cunoscute de-atunci fiind cele ale fraților Dridea, Mircea și Virgil, alias Puiu, George Marin, tatăl longevivului arbitru de fotbal Marcel Marin, încă în activitate, și regretații Vasile Sfetcu, Gheorghe Florea și Constantin Tabarcea. Antrenor al echipei de seniori, celebrul Ilie Oană i-a promovat în prima echipă pe tinerii crescuți de Traian Ionescu și, împreună și cu ei, a cucerit titlul național. în edițiile 1957-2958 și 1958-59. Ba chiar, urmașul său, fostul secund Constantin Cernăianu, l-a câștigat și pe al patrulea din istoria Petrolului, cel din sezonul 1965-1966, avându-i în lot pe Sfetcu, Florea, Mircea Dridea și Virgil Dridea, ultimii trei titulari inamovibili, primul alternând evoluțiile între buturi cu un alt fost portar regretat, Mihai Ionescu. După acea generație, care și-a adjudecat și Cupa României, pentru prima oară în istoria clubului găzarilor, în ediția 1962-1963, una tristă, totuși, odată cu trecerea în neființă, pe gazonul fostului stadion, a lui Costică Tabarcea, la un meci de Divizia A cu Dinamo Bacău, disputat pe 14 iulie 1963! De-atunci, au mai existat diverse generații ale pepinierei – cum se zicea înainte de 1989 – Petrolului, dar niciuna nu a putut-o egala pe cea a lui Traian Ionescu!

După ’89, a venit iar un moment în care s-a sperat că pepiniera clubului găzarilor se va apropia măcar de cea care a rămas în amintirea suporterilor vârstnici drept cea mai grozavă din istoria aproape seculară a Petrolului. Mare iubitor de copii și juniori, președintele executiv al FC Petrolul cel original, Eugeniu Goicea, a investit fonduri și suflet într-un centru de profil condus de către regretatul Constantin Moldoveanu, fost campion național cu găzarii în 1966. S-au creat condiții dintre cele mai bune, cum nu mai fuseseră de multă vreme, susținerea financiară a centrului fiind la înălțime. Dar, nici atunci nu a mai fost cum era pe vremea lui Traian Ionescu. Dacă e să îmi amintesc un nume care să fi meritat cu adevărat ce s-a cheltuit la FC Petrolul în mandatul lui Goicea, al cărui demers rămâne însă absolut lăudabil, acela ar fi al lui… Laurențiu Marinescu, actualul căpitan al mai noului FC Petrolul, locul 8 în ierarhia eșalonului secund, la finele anului în curs! Marinescu a jucat la echipe de prim eșalon, precum Petrolul, Unirea Urziceni, Steaua, Universitatea Cluj sau Dunărea Călărași și a prins și unele dintre cele mai bune momente de după 1989 ale „lupilor”, ultimul trofeu al Cupei României, din ediția 2012-2013, meciurile din preliminariile Europa League, de până în play-off, Supercupa României, semifinale ale competiției KO și jocuri remarcate în Liga 1.

Odată cu falimentul din anul 2016, copiii de la centru s-au răspândit care încotro, unii fiind întorși însă din drum odată cu înscrierea ACS Petrolul ’52 în campionatul Ligii A Prahova, în vara aceluiași an. Astăzi, la echipa din L2 joacă Alberto Olaru, Antoniu Manolache, Valentin Țicu, Ianis Stoica, Mario Bratu sau Dan-Robert Enache, produse ale vechiului CCJ al defunctei SC FC Petrolul. Echipa de juniori „U 19” actuală, deși mai mică de vârstă în raport cu adversarele sale, face față cu brio în campionatul de profil, sub bagheta fostei glorii Gheorghe Liliac, iar cea „U 17” chiar uimește la categoria sa de vârstă, antrenată de Marius Manolache. Și cei și mai tineri au echipe bune, ceea ce, teoretic, ar da speranța că trecutul ar putea ajunge până în… prezent!

Totuși, la Cupa Moș Crăciun, copiii născuți în anul 2007 ai lui Bebe Zahiu au ocupat locul 4, pierzând ambele partide, din semifinală, respectiv finala mică, cu adversarii de la Petrosport 2 și 1, un club desprins, să zic așa, în vara lui 2016, din fostul centru al falimentatei SC FC Petrolul! Dar finala a fost adjudecată de un club mai nou, AS Viking Ploiești! Copiii petroliști sunt însă mai pe la început și, dacă vor avea modele adevărate pe viitor, cu siguranță vor progresa și poate că, într-o zi, am putea vorbi despre noi frați Dridea, despre un Vasile Sfetcu, Gică Florea, Costică Tabarcea sau despre un alt George Marin și – de ce nu? – despre un Laurențiu Marinescu redivivus. Că s-or numi, atunci, portarul Matei Ionașcu sau jucătorii de câmp Eduard Rusu, Andrei Petre, Denis Dumitru, Eduard Enescu ori coechipierul golgheter al Cupei Moș Crăciun, puștiul Vladimir Badea, cel care a primit o diplomă și drept cadou o minge, înmânate de un fost produs al CCJ FC Petrolul original, președintele AJF Prahova, Silviu Crângașu, numai… Dumnezeu știe!