Victoria renegaților… Grozavu(lui), în fața numărului 1 de la FC Petrolul. Între blocurile unui cartier bucureștean unde se cântă imnul României înainte de fiecare meci!

Dragos Trestioreanu - oct. 22, 2018

Când au coborât din autocar, în parcarea din curtea micuței arene dintre blocurile unui cartier bucureștean, Colentina, jucătorii Petrolului Ploiești aveau un singur gând. Mai precis, să câștige în dauna unei foste prim-divizionare, fosta Juventus, care mai are încă în lot – păstrați din Liga 1 sau cu CV de același eșalon – nu mai puțin de 10 fotbaliști. Adică, portarii George Gavrilaș și Dragoș Balauru, plus jucătorii de câmp Valentin Dima, Charles Acolatse, Iulian Carabela, Adrian Voicu, Tiberiu Petriș, Nicolae Mușat, Raphael Stănescu și George Călințaru. A fost evident, chiar și în absența căpitanului Călințaru, a lui Mușat și Stănescu, bașca a lui Eugen Nica, detașat, cu clauză de neparticipare la meciul direct, de către FC Petrolul, la Daco-Getica, că adversara de duminică a găzarilor urma să fie una nicidecum oarecare. Așa cum s-a mai speculat, complet aiurea, de unii dintre fanii mai nemulțumiți ai „lupilor”.

Pe un stadion cu un teren denivelat și cu zone noroiase, pe care combatanții alunecau într-o veselie, a fost clar, de la bun început, că a apela la jocul de pase, prioritar de când s-a întors la Ploiești, la Petrolul, Marinescu, ar fi fost… mană cerească pentru o echipă oponentă aliată cu terenul. Nici centrările înalte nu erau indicate, deoarece tandemul tinerilor fundași centrali bucureșteni, Motroc-Georgescu, anihila lesne orice astfel de tentativă. Situație în care, dacă așa s-o fi comandat de pe margine, acolo unde Octavian Grigore și secundul Mugurel Cornățeanu au fost foarte vocali, opțiunea pentru șuturi din afara pe careului, eventual pe urmărire, în caz de respingere, s-a dovedit una inspirată. Și câștigătoare, la urma urmei. A fost o victorie doar cu 2-1, dar putea fi cu un scor mai mare, dacă Lucian Cazan nu ar fi trimis în plasă, dintr-un ofsaid clar, o minge reluată cu capul de Claudiu Herea – superbă detentă! – care se s-ar fi dus oricum în poartă. Succes important și motiv pentru ca echipa să-și exteriorizeze bucuria, incluzându-l în rândul său (și) pe… numărul 1 (vezi tricoul arătat de Sergiu Arnăutu, după primul gol al său din meci!), Mădălin Mihailovici, ca o mulțumire pentru modul în care Veolia România are grijă de FC Petrolul! CEO partenerului-finanțator al clubului ploieștean nu a lipsit de la meci, asistând din tribuna oficială, alături de apropiați și conducători ai clubului.

Modulul tactic potrivit și reîncadrarea fericită în primul „11” a pedepsiților

La ultimul său meci pe banca Petrolului, fostul antrenor principal Leo Grozavu mersese din nou pe o formulă de echipă fără vreun vârf de atac clasic. Iar asta vreme de un ceas și mai bine, până a apelat la un Tamuz care nu a avut nici timpul și parcă nici cheful de a se fi implicat total în joc. A fost astfel un nou și neplăcut 0-0, pe arena Ilie Oană, de data asta cu CS Mioveni. Atunci, singurul atacant din efectiv, pregătit 100% fizic și cu abilități de marcator, nu era nici pe bancă, nici măcar în lot, Arnăutu fiind scos din lot de Grozavu! Ca și Bolboașă, ca și Antoche! La București, Tavi Grigore a apelat în primul „11” la toți trei, care i-au fost titulari incontestabili și în turul Ligii a III-a. Și bine a făcut! Fără a avea chiar cine știe ce apăra, Mirel a rezolvat tot ce se putea, oferind siguranță și liniște defensivei, Paul a dat dovadă de o dârzenie ieșită din comun, a avut spirit de sacrificiu, făcându-i-se iertate unele imperfecțiuni din joc, iar Sergiu, da, el a… câștigat meciul, intrând în combinații și fiind mereu pe fază! Iar aici, l-aș lăuda și pe „copilul” lui Tavi, Alexandru Saim Tudor, coautor la ambele reușite ale coechipierului său mai vârstnic. Dacă acest „U 21” ar putea să aibă continuitate în evoluțiile de un nivel bun – lipsa acesteia fiind, e adevărat, „boala” tuturor junilor fotbaliști interni! -, fără discuție că va avea un viitor foarte frumos.

Pe fosta arenă Juventus Colentina, Octavian Grigore a demonstrat că FC Petrolul poate câștiga și cu trei „U 21” în câmp, nefiind nevoie de a băga în poartă un astfel de echipier, doar de dragul unui senior în plus, în fața unor adversare care nu au acest curaj. Cu fundașii laterali atât de folosiți în L4, dar și în L3, Olaru și Velisar, care o să progreseze, în timp, jucând foarte mult, și cu mai sus-amintitul Tudor, nu văd unde ar fi teama. Postul de portar este unul la care se vede imediat greșeala, oriunde altundeva pe teren mai putându-se rezolva câte ceva, nu și între buturi. Motiv pentru care, chiar dacă Tordai este un goal-keeper de viitor, fără discuție, prefer siguranța pe care mi-o oferă Bolboașă. Sigur, poate o fi o opinie subiectivă, dar mi-o asum. Am apreciat, duminică, la fața locului, evoluția lui Mirel, mai ales că ultimul meci oficial la care fusese între buturi se consumase tocmai la data de 27 mai 2018! Altfel, m-aș bucura ca, măcar până la iarnă, toți jucătorii care au fost aduși la solicitarea fostului tehnician să dovedească profesionalism deplin, fiindcă în viață nimic nu durează o veșnicie! Nici măcar prezența la o echipă a antrenorului preferat!

„Ochii” din tribună au înregistrat totul în memorie

La meciul dintre Daco-Getica și FC Petrolul a asistat – și vreau să cred că nu doar pentru că din trupa gazdelor face parte și Alexandru Iordănescu! – și Edward Iordănescu, cu un alt frate al său. A venit la stadion înainte de primul fluier, a luat loc într-o laterală a oficialei, alături de asistentul său obișnuit, Alexandru Radu, și de fostul fotbalist al Sportului Studențesc București, Adrian Oprișan, alias Balaurul. Deși am auzit că ar fi fost, și el, la arenă, pe fostul petrolist Daniel Oprița nu l-am observat în zona din care am urmărit partida.

Așa cum am scris, de altfel, Edi Iordănescu a dorit să se confirme că el nu a refuzat niciodată Petrolul, ci doar că țelul lui este ca acest club să ofere pentru echipă condițiile absolut necesare pentru promovare și, apoi, pentru a se face cu adevărat mare performanță în Liga 1, cu bătaie imediată către cupele europene. Sigur că, am mai notat-o, acum pare doar o utopie, însă, dacă îmi amintesc viteza cu care defuncta SC FC Petrolul a ajuns în trioul din fruntea ierarhiei fotbalului autohton, la doar doi ani după revenirea în primul eșalon, nimic nu mi se mai pare imposibil! Este interesant de văzut dacă i se va oferi lui Edi ceea ce a cerut, în mod obiectiv, și dacă va exista răbdarea de a fi așteptat până la iarnă, atunci când ar vrea să revină în circuit, potrivit propriilor declarații. Sunt convins că, între Iordănescu jr. și Oprișan, cel din urmă fiind aproape nelipsit de la jocurile din retur ale Petrolului, din Liga a III-a, a existat un schimb de impresii și despre formația „galben-albaștrilor”, văzându-i pe cei doi discutând non-stop. Vorba aceea, orice idee în plus nu poate fi decât benefică. Cel poreclit Balaurul este reprezentantul oficial al ex-„lupului” Daniel Cîrjan, din vară jucător la Daco-Getica, și a venit la meci, cu siguranță, pentru a-l vedea evoluând pe tânărul mijlocaș. Dar, a avut parte de o surpriză total neplăcută, despre care voi detalia mai jos.

Un antrenor care nu-i nici pedagog, nici nu are ochi la posturi 

Recunosc că am fost bucuros când am văzut că din primul „11” al gazdelor făcea parte și Dani Cîrjan, fotbalist care îmi place foarte mult, prin eleganța în joc a lui, admirându-i și comportamentul de dincolo de arene, semn al unei educații deosebite. Odată început meciul și terminând de alcătuit modulul tactic al Daco-Geticii, am rămas surprins, și nu am fost singurul, de postul pe care fusese trimis să joace Cîrjan – cel de mijlocaș de bandă stângă! Cunoscut ca un jucător pentru care viteza nu-i o calitate de bază, postarea lui acolo, chiar dacă s-o fi vrut vreun duel câștigător în fața unui fost coechipier bine cunoscut de el, Dani a fost ca peștele pe uscat! A încercat să mai schimbe locul din teren, pentru a ajunge în zona în care dă randament, dar a fost dificil. Mi-am adus astfel aminte că, la debutul în acest sezon, tot titular fiind, a fost folosit ca… mijlocaș la închidere, luându-i-se cu totul capacitatea de creație!

Îl știam pe Marius Baciu drept un antrenor care „vede” jucătorii. Poate o fi fi așa la alții, fiindcă la Daniel Cîrjan nu-i deloc! Am avut a doua confirmare în acest sens duminică, când l-a folosit din nou total aiurea, după ce la Pitești, cu FC Argeș, l-a ținut tot meciul pe bancă. Prin minutul 23, Baciu l-a scos la încălzire pe junele Neacșu, născut în anul 2000. A fost momentul în care i-am spus vecinului de bancă, să zic așa, Ionuț Pană, ofițerul de presă al Petrolului, fără să fiu contrazis, că sunt convins că va fi înlocuit înainte de pauză Dani Cîrjan! Și așa avea să fie după 360 de secunde! Absolut justificat, Dani s-a dus glonț la vestiare și apoi nu l-am mai văzut, auzind după meci că ar fi plecat acasă! Un gest absolut de înțeles, de neînțeles fiind de ce-ar mai sta la Daco Getica. Evident, după un astfel de gest total nepedagogic față de un tânăr fotbalist al antrenorului său! Cred că a venit momentul să caute o echipă la care tehnician să fie ori Virgil Andronache, care știe unde să-l pună în valoare, ori cineva care știe să-l aprecieze și să-l folosească acolo unde dă randament maxim. Ar fi știut cum Tavi Grigore, dar cred, din păcate, că ar fi tardiv pentru un come-back al lui Dani la Petrolul! În altă ordine de idei, având – reamintesc – clauză specială prevăzută în contractul de împrumut la trupa bucureșteană, de a nu evolua contra echipei de la care a fost detașat, Eugen Nica a rămas în tribuna oficială. Personal, nu agreez deloc astfel de clauze, fiindcă un profesionist veritabil joacă la fel de bine și împotriva echipei de la care a fost împrumutat, și contra oricărei alte formații. Iar un meci bun făcut de către un detașat ar trebui să fie o mare mulțumire pentru clubul proprietar, având dovada că a mizat pe un fotbalist de caracter! În fine…

Galerie de nota 10, într-un stadion mic ce nu s-a putut umple, dar în care se cântă imnul României!

Arena „Daco-Getica”, pentru cei care încă nu știu, se află în mijlocul Bucureștiului, într-unul din cartierele sectorului 2, Colentina. Dintr-un bulevard se intră pe o străduță, printre blocuri, și se ajunge imediat la intrare. Duminică, nu știu cum o fi fost altădată, nu s-au vândut bilete, ci s-au dat invitații și o revistă promoționale, toate gratuit. Parcarea este una mare și e loc pentru toți cei care au voie să intre în stadion. În schimb, terenul mi se pare la limitele inferioare, iar calitatea lui – la nivelul de jos, cu denivelări, iarbă uscată și zone destule pe care fotbaliștii parcă erau pe gheață! De altfel, Baciu și-a și certat doi jucători că au ales ghete cu crampoane neadecvate, unul dintre ei fiind rezerva utilizată și scoasă după… 16 minute de la intrarea în joc, francezul de origine arabă Mohamad El Hamaoui! Deși pe scaune sunt destul de puține locuri, arena nu a fost plină!!!

În altă ordine de idei, fundalul sonor al meciului – și înainte, și după intonarea imnului național, obicei frumos al patronului naționalist al Daco-Geticii, Ilie Ionel Ciuclea, imn ascultat cu mâna la inimă atât de Gheorghe Chivorchian, rămas un apropiat al șefului, cât și de un alt… francez al gazdelor, titularul Charles Acolatase! – le-a aparținut exclusiv celor 300 de fani superbi ai Petrolului, constituiți într-o galerie de nota 10 și putându-se considera părtași direcție la victorie. Așa da, bravo! Aștept ceva identic și peste o săptămână la derbiul cu iz de romantism retroactiv, cel cu Farul, din nocturnă, de la 18.00, trecându-se la ora de iarnă!

Foto: captură Digisport, www.cristian-anghelescu.ro și www.fcpetrolul.ro (www.sportpictures.eu – Răzvan PĂSĂRICĂ)