Concluzii după un meci (mai) de uitat, pentru a nu da emoții, de pe-acum, la Poli Iași și UTA: Progresul Pecica – Petrolul 1-2. Trebuie schimbată partitura în Moldova și, din nou, Arad!

Dragos Trestioreanu - sept. 28, 2023

Deplasarea lungă și căldura mare din vestul țării i-a apăsat destul de mult pe echipierii Petrolului în meciul contra viceliderului Seriei a VIII-a din Liga 3, Progresul Pecica, un fel de echipă a doua a prim-divizionarei UTA Arad. Desfășurată după istovitoarea partidă de acasă, din urmă cu trei zile, 0-0 cu Hermannstadt Sibiu, fără căpitanul Țicu, eliminat încă din minutul 6, pentru un atac dur asupra lui Iancu II, confruntarea nu a avut parte chiar de interesul așteptat de către gazdele din județul Arad. Ziua, miercuri, ora, 14.00, și cred că și condițiile în care s-a jucat nu au fost prea atractive pentru iubitorii de fotbal local.

Un cuvânt de laudă merită însă, jos pălăria!, grupul de suporteri ai Petrolului care și-a încurajat, frenetic, favoriții, tocmai în cealaltă parte a țării. Trebuia luați ca exemplu de fidelitate mai ales deoarece unii dintre cei circa 500 spectatori prezenți totuși la micuța arenă din „Pădurice”, așa cum o numesc localnicii, au părut… toropiți de căldură, încât nu au mai catadicsit nici să se ridice la momentul de reculegere de dinaintea startului. Căci, minut de reculegere nu mai este demult decât pe stadioanele de prin Vestul Europei! Apropo de condiții, terenul de joc a fost tare, la pasele puțin mai lungi, date la firul ierbii, balonul ajungând abia după ce sărea de cel puțin trei ori! Neacceptând oferta ploieștenilor de a disputa primul meci din Grupa A a Cupei României pe „Ilie Oană”, s-a sperat probabil că – ajutați de teren și de suporteri – băieții lui Dan Stupar, un fost fundaș dreapta de la UTA, o vor incomoda, cumva, pe Petrolul. Și-au cam avut dreptate în unele părți ale confruntării.

Florin Pârvu, tehnicianul „lupilor”, i-a lăsat acasă – menajându-i sau neavând încotro, cazul viitorului suspendat amintit mai sus, Țicu, ori al lui Abuashvili, cel fără acte de joc primite – pe Zima, Papp, Garutti, Seto, Musi, Constantinescu și Petrović, așezându-i pe bancă, la Pecica, pe doi alți titulari, Hanca și Grozav. Asta pe lângă cei cinci preferați de regulă în primul „11”, enumerați mai sus. Situație în care, așa cum a remarcat și ofițerul de presă al clubului găzarilor, Ionuț Pană, în cronica de pe www.fcpetrolul.ro, s-au făcut modificări la nivelul buturilor, defensivei, mijlocașilor centrali și al trioului din spatele vârfului de atac. Pe cale de consecință, s-a început cu o formulă hai s-o cataloghez drept experiemntală, în paranteză fiind trecute opțiunile privind jucătorii de schimb și cei înlocuiți: Eșanu – Dumitriu, Pedro Justiniano (81 – Huja), Meijers (cpt), Radu – Jefferson, Diomandé (81 – Vraciu) – Doua, Jair (60 – Rădulescu), Mitrov (46 – Grozav) – Roman (73 – Răducan). Comparativ cu echipa adversă, care a avut pe bancă numai juniori, și la nivel de titulari, ca valoare, FC Petrolul era, teoretic, cu mult peste… „galben-albaștrii” cu echipament nou, special pentru duelul din Cupa României.

Pe teren totuși, în unele minute, „negrii cu inscripții portocalii” au păruit fie obosiți, din motivele mai sus-precizate, fie neașteptându-se la așa o replică din partea adversarilor,. Cei care au prezentat un mix de tineri jucători cu fotbaliști cu experiență. Mi-au plăcut Rafael Zamfir, un portar tânăr și talentat, cu siguranță aflat însă pe radarul lui Mircea Rednic, antrenorul echipei UTA, apoi Luca Bodri, geamănul mai bun din teren, Toma fiind și schimbat după o prestație ștearsă, dar și pe cei trei africani împrumutați de „Bătrâna Doamnă”, nigerienii Nasiru și Shiaondo, plus ghanezul Nortey, ultimii doi fiind mijlocași. Dar și alți coechipieri ai lor, precum… Răchită, ca și, de altfel, Adamcsik, înlocuit bizar după 50 de minute, Borcea, Arsene și Bozian, nu s-a lăsat deloc mai prejos.

Partida a debutat cu un prim șut pe spațiul porții al unui jucător al Progresului, ploieștenii replicând destul de repede, cu o fază concepută de Jefferson, mult mai activ, acum, decât altădată, continuată de cel mai bun petrolist, meci de meci, Jair, finalizată de Roman II și stopată, pe linia porții, de stoperul Eric Wild. Însă, acesta s-a folosit de… brațul stâng, ca un portar. Penalti fără dubii, urmat de deschiderea scorului, în minutul 19, de către același atacant, dar și de eliminarea apărătorului cu nume de sorginte germană. Din acel moment s-a bănuit, mai mult ca sigur, că FC Petrolul va defila și, de la 1-0, se putea duce la 4-0, 5-0, de ce nu? Nu a fost deloc așa, fiindcă Arsene și coechipierii lui au dat totul, așa cum se spune în sportul rege, și au reușit chiar să egaleze cu două minute înainte de pauză. O centrare din careul mare, dinspre dreapta spre stânga, a fost finalizată de către celălalt fundaș central, Nasiru (43), aproape de pe linia porții lui Eșanu, rămas spectator la mingea înălțată de norocosul, după un luft inițial, Adamcsik.

Noroc că, la 10 minute de la reluare, tot mai de neopritul de pe dreapta, în sensul de atac al petroliștilor, ivorianul Doua, a devenit „Omul Meciului”, după o centrare pusă pe capul lui Roman (55), balonul numai bun de a fi finalizat fiind trimis în colțul scurt, din apropiere, pentru un 2-1 final. Apoi, a venit rândul unui „joker jos” oferit lui Rădulescu, cel care a trăsnit, din prima, stâlpul vertical din dreapta lui Zamfir. Finalmente, a scos și un penalti, la hențul din suprafața de pedeapsă al căpitanului Arsene. Lovitura de la „11 metri” a fost irosită de Răducan, lăsat să execute de către altruiștii Grozav și Jefferson. Petrolul s-a impus cu o oarecare dificultate, totuși fără dubii, în dauna merituoasei secondante în ierarhie a echipei ce-a rezistat rezervelor liderului SuperLigii, pierzând la o diferență mai mică decât Sepsi Sfântu Gheorghe, în fața FCSB-ului, de exemplu. Este vorba despre o divizionară C, FC Bihor, în meciul de la Oradea, pe a cărei arenă municipală, „Iuliu Bodola”, s-a înregistrat o premieră: cel dintâi gol marcat într-un campionat autohton de către un fotbalist din Africa de Sud, Syabonga Ngezana, care a stabilit rezultatul final: (numai???!!!) 2-0.

Per total, un meci (cam) de uitat, după un debut însă cu 3 puncte, dar și un joc care, dacă va rămâne la fel la Iași și la Arad, în campionat, nu ar oferi speranțe în perspectiva deplasărilor lungi și dificile de pe terenurile unor formații în mare foame de puncte. De lăudat Florin Pârvu că a apelat la cinci underi, Radu și Mitrov – ca titulari, primul fiind și integralist, așa cum era și Țicu, pe care l-a substituit la Pecica, plus Rădulescu, Răducan și Vraciu, utilizați în repriza secundă. Timișorenii și-au făcut datoria, pe cât au putut; mai bine cel dintâi, mai puțin al doilea, care a și ratat o ocazie mare în cel dintâi mitan. Ploieșteanul a intrat bine, curajos, cu vână, era să ducă astfel scorul la 3-1, dar s-a opus bara, iar apoi excelentul Zamfir, deviind șutul din drop în același stâlp.

Bucureșteanul cu genă de fotbalist, ca fiu al lui Narcis Răducan, a executat slab un penalti, făcându-l mare atunci pe goal-keeper-ul advers, iar penultimul sosit în tabăra „lupilor”, băcăuanul, a reluat mingea, pe respingerea lui Rafael Zamfir, peste buturi, ratând șansa să fi fost eficace în cel mai scurt timp petrecut pe teren – alături de mult așteptatul revenit Huja – dintre toți cei intrați acolo. Cât îi privește pe seniorii Petrolului, un bonus pentru Roman II, pentru „dubla” victoriei, Doua, pentru cursele vijelioase și pasele de manual, căpitanul Meijers, pentru sobrietate și siguranță, oarecum și Jefferson, pentru încercările de șuturi tari, și Jair, pentru că este cel mai bun, repet, ca de obicei. În rest, echipieri discreți sau, pe șleau, cu o evoluție modestă. Pesemne că a contat rezultatul, ci nu jocul. Așa ca odinioară, atunci când important era pragmatismul, de ce nu?