„Viziunea noastră despre viitorul clubului nu mai coincidea cu aceea a celorlalți membri din AGA” – motivul demisiilor din conducerea administrativă a ASC Petrolul ’52 a suporterilor Bogdan Păun (ADGA) și Eduard Opaschi (Peluza Latină)

Dragos Trestioreanu - aug. 30, 2021

„ACS Petrolul 52 a luat act de retragerea domnilor Bogdan Păun și Eduard Opaschi din cadrul Adunării Generale a Asociaților. Cei doi, reprezentanți ai Uniunii Suporterilor Petroliști (USP), din partea Asociația Diaspora Galben Albastră (ADGA), respectiv Peluza Latină, și-au înaintat, ieri, 11 august, demisiile din AGA. ACS Petrolul 52 le mulțumește pentru sprijinul acordat în calitatea oficială avută și va intreprinde, în perioadă următoare, toate demersurile necesare pentru asigurarea activității clubului la un nivel care să permită atingerea performanțelor dorite de către toată suflarea petrolistă” – aceasta a fost postarea de pe siteul www.fcpetrolul.ro din data de 12 august 2021 cu privire la demisiile unor membri ai AGA clubului ACS Petrolul ’52 Ploiești. Cum nu s-a oferit, pe niciun canal media vreo explicație concretă referitoare la justificarea renunțării neașteptate la poziția avută de mai mult timp în conducerea administrativă a trupei găzarilor, am apreciat drept util și, totodată, interesant un interviu la dublu luat celor demisionari, suporteri din București ai formației „lupilor”. Le mulțumesc pentru deschidere și, implicit, pentru răspunsuri!

Să începem cu motivul demisiilor dumneavoastră, domnilor Bogdan Păun şi Eduard Opaschi, din funcția de membri ai Adunării Generale a Asociaților ACS Petrolul ’52 Ploiești! Ce v-a determinat, deci, să demisionați acum, după debutul ediției de campionat 2021-2022, știut fiind că domnul Păun a fost și reprezentant al clubului la penultima rundă de discuții cu cei ai municipalității?

Bogdan PĂUN: Comunicatul USP a fost destul de elocvent în ceea ce privește motivul demisiei noastre. Considerăm că viziunea USP nu se mai aliniază cu viziunea managerială implementată de actuala Conducere Executivă şi de AGA. Acceptarea continuării activității fotbalistice în condițiile în care nu au fost identificate cu certitudine sursele de venit necesare acestor activități pentru durata anului competițional şi acceptarea intrinsecă a manifestării unei situații de criză, de genul „au mai fost echipe cu probleme la plata salariilor şi treaba a mers în continuare”), tergiversând-se în același timp asocierea cu Consiliul Local Ploiești, prin SC Hale şi Piețe SA, în ciuda faptului că CL şi-a manifestat în mod deschis intenția de a finanța activitatea clubului, în schimbul obținerii controlului, reprezintă un nonsens total din punct de vedere managerial. Unul pe care nu îl accept și de care mă delimitez. Când catastrofa unui faliment, cu toate consecințele lui nefaste pe plan sportiv, juridic şi social, amenință clubul zi de zi, problema controlului asupra clubului devine irelevantă. Alegerea trebuie făcută de fapt între o dispariție iminentă si supraviețuire.

Eduard OPASCHI: Motivul demisiei a fost explicat destul de bine în comunicat și e foarte ușor de intuit. Viziunea noastră despre viitorul clubului nu mai coincidea cu aceea a celorlalți membri din AGA și aici mă refer la identificarea unor surse de venit care să acopere cheltuielile aferente sezonului competițional actual.

Ați informat membrii fondatori ai ACS Petrolul ’52 și conducerea executivă a clubului că, dacă nu se va face asocierea în forma dorită de către Consiliul Local și de primar, ați avea de gând să demisionați? I-ați informat după întâlnirea la care ați participat, domnule Păun, că nu sunteți de acord cu poziția proprietarilor echipei de fotbal din Liga a II-a, fapt dedus ulterior ca urmare a demisiei dumneavoastră?

B.P.: Subiectul asocierii cu Primăria a fost dezbătut pe larg în mai multe Ședințe AGA, iar eu mi-am făcut extrem de clară poziția în fața colegilor de AGA: în fața unei eventuale declarări a falimentului Petrolului, prin imposibilitatea de efectuare a plăților, într-o perioadă relativ scurtă de timp, cedarea controlului decizional către reprezentanții CL era de preferat. Spus mai pe românește: orice soluție care asigură supraviețuirea echipei este de preferat față de dispariția echipei în rușinea unui faliment. Nimeni nu este mai presus de Petrolul, indiferent de numele pe care îl poartă şi de ceea ce a făcut în trecut pentru Petrolul.

E.O.: Am vorbit de nenumărate ori cu membrii AGA și cu cei din Conducerea executivă și le-am spus în mod clar că voi demisiona dacă nu se identifică soluții care să ne scoată din criza financiară în care ne găsim și care să salveze Proiectul. Personal, eu nu am ținut și nici nu țin în mod deosebit la o asociere cu Primăria sau CL, dar în momentul în care vă răspund la interviu este singura soluție rămasă, altcineva nedorind să finanțeze echipa.

Când ați urcat pentru prima oară în tribunele sau peluzele stadionului Ilie Oană la un meci al Petrolului, la ce vârstă, în ce an? Ați moștenit pasiunea pentru culorile galben-albastre din familie sau a fost una strict personală? A existat vreun moment, de atunci și până în prezent, când ați fost mulțumit de modul de lucru și de performanțele patronatului și conducerii executive a clubului găzarilor? Dacă da, atunci când și de ce?

B.P.: Primul meu meci al Petrolului a fost undeva pe la vârsta de 6 ani. Nu mai țin minte detalii de la acel meci, cu două excepții: fascinația pe care am avut-o pentru gazonul verde, marcat, şi energia tribunei în timpul meciului. Am stat împreună cu tatăl meu la vechea tribună 1. Nu am cunoscut detalii legate de managementul clubului, atât cel administrativ, cât şi cel sportiv, până la restartarea din 2016 și la perioada care a urmat, la care am participat în mod direct, ca reprezentant ADGA. Deci, nu mă voi pronunța asupra perioadei anterioare anului 2016. Nemulțumirea față de „patronat”, bănuind că vă referiți la Partenerul Finanțator, a existat în permanență. Modul opac, total netransparent, în care a condus clubul – pentru că, să ne înțelegem, Partenerul Finanțator a condus clubul de când s-a implicat si până a renunțat la acest rol – nu a fost unul care să mulțumească suporterii. Un alt lucru pe care îl reproșez Partenerului Finanțator este neasumarea ratării obiectivului – promovarea în L1 – trei ani la rând. A sancționat de fiecare dată, în mod excesiv, Banca Tehnică, cu o singură excepție, dezastrul numit Viorel Moldovan, pe care l-a păstrat cu obstinație pe bancă, în ciuda oricărei logici, până când dezastrul a fost complet, iar acesta din urmă a plecat singur, lăsând echipa vraiște, la ultimul meci pe care îl mai avea în mandat, neglijând complet neîmplinirile manageriale ale Conducerii administrative, coordonate şi girate chiar de Partenerul Finanțator.

E.O.: Prima dată am fost pe stadion la începutul anilor ’90, nu mai țin exact minte, dus fiind de tatăl meu, la un meci cu FC Argeș, tata fiind născut și crescut în Pitești, în vremea marelui Dobrin. Țin minte că am terminat la egalitate și, spre surprinderea tatălui meu, eu eram supărat că nu au bătut ai noștri și nu voiam să înțeleg, când îmi explica că ai noștri nu erau cei în galben-albastru, ci cei în violet. Pentru mine, ai noștri erau Petrolul, și așa a rămas de atunci! Ca sa răspund la partea a doua a întrebării dumneavoastră, din 2016 până acum, cât am fost implicat în conducerea administrativă a clubului, mi-am exprimat, de nenumărate ori, nemulțumirea pentru diferite subiecte, uneori fiind băgat în seamă, alteori, nu, dar întotdeauna a existat o constantă, și anume lipsa grijei zilei de mâine, în ceea ce privește finanțarea, lucru care acum nu mai există.

Ca susținători ai asocierii necondiționate cu municipalitatea, rămânându-se cu dreptul de a promova, iar asta prin includerea în cadrul SC Hale și Piețe SA, o societate mai puțin potentă din punct de vedere financiar, din câte s-a scris de-a lungul timpului, puteți să mărturisiți ce avantaje ați apreciat că vor fi pentru club și echipă, din punct de vedere legal, desigur? Cum elementul politic este prezent în toate primăriile din România, nu-i niciun secret, cum explicați, în prezent, că – în vara anului 2016 – suporterii care au pus pe roate, împreună cu membrii fondatori, proiectul echipei de fotbal AS Petrolul ’52, înscrisă în Liga A Prahova, au solicitat imperios neimplicarea politicului la club, iar acum nu se mai opun? Ce-ar fi acum în plus față de atunci?

B.P.: Avantajele acestei asocieri nu se regăsesc în natura juridică propriu-zisa a actului de asociere în sine; ele sunt primordial de natură financiară, ca o consecință directă a asocierii respective. Câtă vreme ACS Petrolul 52, de sine stătător, nu a putut (cel puțin până la momentul elaborării răspunsului meu) să asigure finanțarea clubului, pentru a garanta măcar ajungerea la finalul ediției noi de campionat, iar pentru luna iulie a plătit jucătorilor doar jumătate din salariile contractate cu aceștia, Primăria, Consiliul Local și – de ce nu?! – Consiliul Județean, prin anvergura lor administrativă, prin potența lor financiara și prin puterea de a atrage sponsori din zona privată. Cei care să contribuie la un Proiect asumat de administrația locală, ca un simbol al Ploieștiului si al județului. S-ar fi asigurat această finanțare, cu o șansă de reușită mult mai semnificativă. Mai mult, semnalele transmise chiar de către sponsorul și fostul Partener Finanțator erau extrem de clare: finanțarea deja anunțată, atât Veolia – 500.000 euro, cât si Greenfield – 250.000 euro, era condiționată de ajungerea cu administrația locală la un acord. În paranteză fiind spus, această situație a creat un paradox cel puțin ciudat. În lipsa acordului ACS-Primărie, echipa a jucat toate meciurile de până acum ale acestui campionat cu doi sponsori pe echipament, neavând contract de sponsorizare valid cu niciunul și fără ca vreun ban să fi fost livrat către club pentru acest lucru. Decizia clubului este una absolut de neînțeles: se află într-o stare financiară vecină cu falimentul, însă face reclamă gratuită unor sponsori care refuză să le dea vreun ban din contractele de sponsorizare deja anunțate public, pana când ACS va cădea de acord cu Primăria pe o soluție agreată de ambele părți. Deși, ca principiu general, sunt de acord că o entitate privată administrează orice mai bine decât o face o entitate publică, centrală, locală etc., în situația actuală a Petrolului se pune problema supraviețuirii propriu-zise, nu a modului de administrare a clubului și a cui deține controlul. Asocierea ACS cu Consiliul Local al Municipiului Ploiești devine o necesitate, în lipsa oricărei alte surse de finanțare. În plus, administrația locală actuală vine cu niște avantaje: Primarul Municipiului Ploiești are, totuși, în portofoliul de încredere al suporterilor petroliști o realizare importantă și de necontestat: noua Arenă Ilie Oană a fost realizată sub directa sa coordonare. Dumnealui a susținut constant în public că se va achita de obligația asigurării fondurilor necesare funcționării echipei, ceea ce pentru un primar în funcție este un „contract social” extrem de serios, parafat cu electoratul ploieștean, destul de sensibil la subiectul Petrolul. În ceea ce privește opțiunea suporterilor din vara anului 2016, administrația locală a acelui moment nu a reprezentat un factor de încredere pentru suporteri, pentru a fi considerați cao opțiune viabilă pentru asociere. Nu numai că nu au fost oferite niciun fel de asigurări oficiale de finanțare a echipei de fotbal, ci din contră, falimentul clubului de handbal CSM Ploiești, atât echipa feminină, cât și cea masculină, din septembrie 2016, ne-a demonstrat tuturor ce s-ar fi întâmplat cu Petrolul, dacă ar fi depins de administrarea Consiliului Local Ploiești.

E.O.: Așa cum am răspuns și la o întrebare anterioară, nu sunt un susținător necondiționat al asocierii cu o administrație locală controlată politic, din varii motive, știute de toată lumea, dar asta numai în condițiile în care există alternative viabile. Să aleg să omor Proiectul doar ca să nu mă asociez cu administrația locală frizează nebunia, din punctul meu de vedere. În 2016, situația era diferită, noi fiind la început de drum în liga a patra, echipa nu necesita cheltuieli foarte mari și am crezut, la acel moment, că o vom putea susține noi, din donații ale suporterilor, viitorul având să ne demonstreze însă că ne înșelasem.

Faceți parte din Uniunea Suporterilor Petroliști, cea care a adunat în rândurile sale cei mai mulți dintre suporterii implicați, în grade diferite, în viața clubului, a echipei, cu excepția bine cunoscută a grupurilor de la Peluza 1 – „Ilie Oană”. De ce credeți că, atâta vreme cât dintre cei trei membri ai suporterilor prezenți în AGA, unul fiind din cadrul P1, domnul Robert Burlacu, nu s-a reușit unirea în cadrul USP a tuturor suporterilor echipei favorite?

B.P.: Este o întrebare pe care trebuie să o adresați domnului Robert Burlacu și Peluzei 1. Uniunea Suporterilor Petroliști a avut, are și va avea ușa deschisă oricărei grupări de suporteri petroliști care dorește să ni se alăture în USP, respectând, firește, Statutul si regulile de guvernanță ale USP.

E.O.: Această întrebare trebuie adresată reprezentantului P1, nu mie. USP a fost și este deschisă oricui dorește să intre în asociație.

Știut este că, peste tot în lume, în afară de rolul de susținători morali, suporterii au obiceiul de a contribui, prin exemplul personal sau prin convingerea celorlalți, și material. La ACS Petrolul ’52, dau un exemplu, în ediția de campionat 2017-2018, cea din Liga a III-a, numărul abonamentelor achiziționate până în luna decembrie a fost de 1.173. În 2018-2019, în primul sezon de Liga 2, nu a depășit 1.000. În 2019-2020, a fost pandemie, nu mai contează numărul, deși se puteau face și abonamente virtuale, iar în sezonul 2020-2021 – doar 567, incluse fiind și locurile de la loje. În 2021-2022,  deocamdată, sunt cu 115 mai multe decât în ediția precedentă. Cum explicați, ca membri ai USP, acest recul numeric și dacă îl apreciați drept unul justificat? Cunoașteți dacă așa se întâmplă și la alte cluburi din țară și străinătate? Adică, ar fi normal să fie și acolo ca la Petrolul ’52 sau nu?

B.P.: Entuziasmul suporterilor, luați ca ansamblu, va fi întotdeauna indisolubil legat de rezultate. După o promovare firească din L4 în L3 și apoi din L3 în L2, iată ca s-a bătut pasul pe loc în L2 trei ediții de campionat, spre disperarea suporterilor, L1 dovedindu-se o Fata Morgana imposibil de atins pentru Petrolul. Aceste eșecuri usturătoare lasă urme adânci în conștiința suporterilor. Suporterii mai fanatici vor rămâne lângă echipă indiferent de rezultate, însă cei situați în zona „călduță” a fenomenului vor reveni la alte priorități ale vieții lor personale, familie, hobby-uri, profesie etc., atunci când își vor concepe programele personale. Sunt convins că, dacă rezultatele bune se vor menține la echipă suficient de mult cât să constituie un trend, ele vor aduce înapoi o parte dintre suporterii dezamăgiți, care, între timp, au găsit alte preocupări care să le umple programele și viețile personale.

E.O.: Peste tot în lume, există două tipuri de suporteri: cei fanatici și cei care vin când echipa are rezultate. Având în vedere că la noi rezultatele au lăsat de dorit în ultimii ani, suporterii au dispărut încet-încet din tribune. Dacă vă amintiți, înainte de promovarea trecută cam tot aceiași oameni erau pe stadion, iar în momentul câștigării Cupei României, am fost 30.000 în deplasare. Cât despre anul acesta, atâts timp cât deasupra echipei planează incertitudinea, e normal ca lumea să nu vina la stadion.

Ca membri AGA de ceva timp, până la demisie, evident, ați încercat în organismul de conducere al ACS Petrolul ’52, să vă impuneți punctul de vedere în direcția asocierii cu municipalitatea – neputând crede că această idee ar fi venit peste noapte – sau ați făcut propuneri într-un alt sens, în vederea bunului mers al echipei? Dacă da, care ar fi fost aceste idei ale dumneavoastră expuse în cadrul ședințelor AGA? Au fost acceptate sau nu?

B.P.: Lipsa totală a fondurilor la club nu a lăsat loc la prea multe opțiuni logice. Câtă vreme ACS nu a reușit sa atragă fondurile necesare, iar Primăria si CL au susținut încontinuu, sus și tare, că vor finanța Petrolul din fonduri proprii sau din sponsorizări, iar aceste mesaje au fost emise de către cei mai autorizați membri ai Administrației Locale – primar și consilieri locali -, logica este una și e clară: asocierea va împiedica moartea subită a clubului. Nu a existat alternativă la asociere, câtă vreme nu au fost identificați de către Conducerea Executivă sau de AGA a ACS sponsori dornici să contribuie la vistieria clubului.

E.O.: Cum am mai spus, noi am fost deschiși la toate opțiunile prezentate, cu scopul de a asigura un buget corespunzător. Cum alte soluții nu au existat, am insistat să alegem asocierea, pentru a putea exista ca un club de fotbal dincolo de un orizont de maximum câteva luni. Asociere care, din anumite motive, știute doar de unii membri fondatori ai ACS Petrolul 52, este considerată un subiect tabu.

Ce credeți că ar trebui făcut de către USP pentru a spori numărul de abonamente, într-o arenă care numără 15.000 de locuri, chiar dacă, acum, numai un anumit procent de suporteri este permis a fi prezent în incintă? Câți membri are USP? Cunoașteți câți dintre aceștia au cumpărat abonamente pentru sezonul în curs?

B.P.: Nu am făcut un recensământ al tuturor membrilor ai celor trei asociații care compun USP. Estimarea mea, personală, este undeva la aproximativ 150 suporteri. Toți se găsesc în zona „fierbinte” a fenomenului, deci, în opinia mea, majoritatea covârșitoare a acestor suporteri a cumpărat abonament în fiecare sezon. Exemplul personal cred eu că este determinant în orice domeniu. Indiferent de ceea ce spui, măsura acțiunilor tale arată cine ești cu adevărat. Este motivul pentru care ADGA, spre exemplu, unul din membrii fondatori ai USP, pe care eu o reprezint în Consiliul Director al USP, a achiziționat un număr de abonamente, plus și câte 100 de bilete virtuale în mod constant, la fiecare meci al Petrolului, în perioada în care Arena Ilie Oană era închisă. Abonamentele achiziționate de ADGA în perioada anterioară pandemiei au fost folosite pentru a aduce la stadion copii de la Case de Copii din Ploiești.

E.O.: Sunt nevoit să mă repet, ceea ce nu-i chiar pe placul meu, dar… Situația la echipă fiind incertă din punct de vedere al continuității, atât pe fondul crizei financiare, cât și din punctul de vedere al numelui și a stemei, e greu sa convingi pe cineva să cumpere abonament. Sperăm să se rezolve cât mai repede criza actuală și să revenim la normal. Cât despre numărul membrilor USP, nu pot spune cu exactitate câți sunt, eu fiind membru în Peluza Latină, unde sunt puțin peste 100 de persoane în toate grupările care activează acolo.

A început campionatul, echipa a bifat 6 punct și ocupă ultimul loc dintre formațiile care, la finele sezonului regular, se vor afla pe poziții de play-off  (n.r. – interviul a fost luat după etapa a III-a). Credeți că se va reuși accederea între primele șase echipe, la finele sezonului regular, pe fondul unor scandaluri care nu se mai opresc? Poate echipa să obțină mai mult decât până acum, cu un stadion în care nici măcar 25% dintre locuri nu sunt ocupate de suporteri care să o încurajeze? Va reuși să promoveze trupa lui Nae Constantin fără o susținere mare din peluze și tribune?

B.P.: Personal, cred că acest an diferă într-o oarecare măsură de anii anteriori, când lotul petrolist a fost modificat masiv. Poate că tocmai condițiile financiare grele existente la club au determinat focusarea Conducerii executive strict pe zonele cu nevoi majore și, drept urmare, lotul petrolist a trecut printr-o evoluție, nu printr-o revoluție, ca în anii anteriori. De asemenea, sunt unul dintre susținătorii lui Nae Constantin, pe care îl creditez cu foarte multă încredere că va ști și va putea să ducă Petrolul în Liga 1. Îl felicit pentru atitudinea extrem de serioasă, echilibrată și de responsabilă abordată de când a preluat mandatul, îi adresez pe această cale mult succes și îl asigur de susținerea mea totală, ca suporter.

E.O.: E un an în care strategia a fost diferită față de sezoanele trecute, începând cu păstrarea unui lot numeros și terminând cu aducerea unui antrenor tânăr și cu dorință de afirmare, antrenor adus până la urmă la presiunea suporterilor, căci, în caz contrar, am fi avut iar un „expirat”. Cred că se poate reuși promovarea câtă vreme o să existe liniște în jurul echipei, atât din punct de vedere financiar, cât și al atmosferei din tribune.

Cum demisiile dumneavoastră din AGA clubului petrolist au coincis cu o mărturisire publică a nemulțumirilor față de tergiversarea unei asocierii nedorită acum cinci ani, dar dorită în prezent, ce propuneri concrete ați avea de schimbare a patronatului și a conducerii Petrolului, normal fiind să aveți așa ceva în cadrul USP, și cum le-ați justifica? Credeți că un patronat și o conducere executivă de la un club privat poate fi schimbat de către o uniune a suporterilor? Dacă da, cum ați argumenta această eventualitate?

B.P.: Opinia mea, personală, este că rolul suporterului începe și se termină în tribună – fără excepții. Însă, orice club inteligent, care înțelege că seva forței sale se trage din tribune și din comunitatea suporterilor, va implica în mod voluntar, într-un grad cât mai mare, suporterii în deciziile luate în activitatea de zi cu zi. Impactul oricărui club de fotbal se bazează pe o cât mai largă acceptare a acestuia de către comunitatea de suporteri și formarea de către aceștia din urmă a unui veritabil „zid” de susținere în jurul fiecărei acțiuni sau inițiative a acelui club. Această largă acceptare legitimează în același timp și planul de management al Conducerii executive. O relație sănătoasă și corectă presupune congruența binomului suporteri-Conducere executivă. În momentul în care Conducerea executivă se izolează de suporteri și acțiunile sale nu mai au o susținere majoră în rândul suporterilor, atunci este un semn că acea conducere se află pe o cale minată, care nu are un orizont larg de desfășurare. Firește, în calitate de conducere, poți alege să ignori semnele de degradare a relației tale cu masa suporterilor, relație care ar trebui în mod normal să îți alimenteze entuziasmul de zi cu zi, și să continui pe calea aleasă de tine, însă, din acel moment va trebui să îți asumi și  consecințele continuării acestui drum solitar… Principial, situația este extrem de similară cu o conducere a unei țări, pentru că, la bază stau de fapt două comunități cu o identitate comună. La un club de fotbal este comunitatea locală a suporterilor, strâns unită în jurul simbolului clubului de fotbal, iar la țară, vorbim de comunitatea națională a acelei țări. Când cetățenii simpli își organizează mijloace de rezistență împotriva conducerii țării, ne aflăm fără îndoială într-o zonă explozivă, cu rezultate dezastruoase pentru țară, în primul rând, și pentru conducere, în al doilea rând. De aceea, democrația are mijloacele necesare și eficiente de a înlocui o conducere care nu mai convinge o majoritate populară.

E.O.: L-am lăsat pe colegul meu să răspundă mai pe larg la această întrebare. A făcut-o într-un mod mai elegant decât aș fi putut să o fac eu. Vă voi răspunde doar atât: orice conducere poate fi schimbată, fie că este vorba de o conducere de stat, fie a unui club de fotbal. Poate fi schimbată de către cei care i-au pus pe conducători în funcțiile de conducere în care vremelnic se află. Cei care au fost împreună cu noi în 2016 știu foarte bine cum au decurs lucrurile atunci și cum au ajuns conducători cei care, în prezent, se consideră stăpâni.