Zilele Porților deschise și ghemul de interese de la Rafinăria ”Steaua Română” Câmpina

Daniel Dimache -

Zilele Porților deschise și ghemul de interese de la Rafinăria ”Steaua Română” Câmpina

 

Pentru prima dată în istoria sa de mai mult de 120 de ani, Rafinăria ”Steaua Română” Câmpina și-a deschis porțile către publicul larg! În zilele de 14 și 15 mai, proprietarul S.C. „Ecogen Power” S.R.L. a organizat acest eveniment invitându-i pe cei interesați să vadă cum arată rafinăria în prezent, după ce de peste un deceniu și-a întrerupt producția, nemaifuncționând nici măcar parțial, cu anumite instalații. 

Organizatorii au pregătit vizita sub forma unui tur ghidat prin curtea rafinăriei, pe un traseu strict delimitat, circular, cu momente artistice prezentate de două orchestre antrenante, o proiecție de film – „România Sălbatică”. La capătul traseului în zona de relaxare, cu burgeri, înghețată, cafea și ciocolată caldă, îi așteptau pe participanți și chestionare prin care aceștia s-au putut pronunța asupra viitorului Rafinăriei ”Steaua Română”, asupra destinației pe care ar trebui să o primească obiectivul. 

Lumea s-a bucurat de week-end, a parcurs traseul și a petrecut în zona relaxare, pe o vreme fie însorită, fie răcorită cu ploi intense și scurte, a pozat instalațiile sau și-a făcut selfie la covorul roșu special amplasat.

Din informațiile organizatorului, Rafinăria ar fi avut circa 2500 de vizitatori în cele două zile.

Dincolo de această atmosferă (aproape) câmpenească, a existat o tensiune a evenimentului, o parte oarecum ascunsă, cunoscută de inițiați, dar și de cetățenii bine informați. Comunitatea nu a fost chemată așa, la 120 de ani o dată, doar de florile mărului, ci cu niște interese țintite. 

O asociație numită ”Suntem România” a făcut cu câteva luni în urmă o cerere către Ministerul Culturii (Direcția Județeană pentru Cultură Prahova) ca Rafinăria din Câmpina să fie clasată în Lista Monumentelor Istorice, caz în care proprietarul poate exploata obiectivul (teren, construcții, materiale refolosibile) cu multe restricții și cu condiția prezervării valorii istorice a monumentului. Proprietarul a atacat în instanță declanșarea procedurii de clasare în Patrimoniu. Un actor important și interesat în această ”piesă” este și Primăria municipiului Câmpina, care are propriile proiecte legate mai ales de zona adiacentă a rafinăriei. Nu este exclus ca pe parcurs să intre în scenă și instituțiile de protecția mediului.

Mai pe scurt, pentru că ar putea curge râuri de cerneală pe această temă, Asociația Cultural-Educativă pentru Protejarea și Promovarea Patrimoniului Tehnic, Știintific și Istoric ”Suntem România” face exact treaba pentru care a fost înființată, adică încearcă să salveze de la dispariție cea mai veche rafinărie din lume aflată în picioare, cum se spune, menționând varianta unui proiect de muzeu industrial unic în lume (mai există situri industriale dezafectate puse astfel în valoare, însă nu cu obiectul de activitate rafinarea petrolului), cu atât mai mult cu cât obiectivul din Câmpina prezintă interes și prin faptul că a fost teatru de luptă și țintă militară în timpul celor două războaie mondiale. Proiectul ar putea cuprinde și componente adiacente moderne, ca hotel, sală de evenimente, săli de studiu și practică pentru învățământul superior (UPG) etc., ceea ce, cred cei de la ”Suntem România”, ar transforma Rafinăria ”Steaua Română” în punctul de maxim interes și mijlocul de dezvoltare durabilă a Câmpinii.

De cealaltă parte, S.C. „Ecogen Power” S.R.L. are un argument greu: invocă respectarea dreptului de proprietate conform căruia dorește să-și urmărească și să aplice propriile obiective, apărându-și interesele în instanță. Dreptul de proprietate este, conform Codului civil, dreptul unei persoane de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.

 

Dincolo de situația Rafinăriei din Câmpina și de viitorul acestuia, dacă va mai avea un viitor, rămâne de văzut dacă ”Steaua Română” va fi dirijată pe drumul fatal al majorității marilor privatizări eșuate din industria românească, adică vânzarea producției aflate pe stoc cu care este preluată unitatea industrială, împingerea spre faliment, vânzarea la fie vechi și fructificarea terenurilor, de obicei prin malluri sau ansambluri imobiliare, cu profituri majore pentru proprietari. Nu este cazul, cel puțin în ce privește primele două etape, Ecogen Power achiziționând Rafinăria aflată într-o situație foarte grea, de la proprietarul cu care s-a făcut privatizarea.

Vom reveni pe marginea acestui subiect.