A jucat în Liga 1 (Divizia A), a mai coborât în Liga a II-a (Divizia B). Acum este în Liga a IV-a (fostă Divizia D). Și va ajunge vara viitoare, mai mult ca sigur, într-un eșalon în care nu a mai evoluat: Liga a III-a (Divizia C). Acesta-i farmecul Petrolului, indiferent ce inițiale sau cifre îi vor mai sta înainte sau după nume. Tot Petrolul rămâne! A debutat la nivelul de elită al campionatelor județene, la Păulești, oferind replica tocmai campioanei en-titre locale, CS. Nu mai este aceeași echipă,, cea locală, nu pentru că a refuzat să beneficieze de promovare, ci pentru că nu a aliniat cinci jucători din trecutul sezon: portarul Rădulescu și jucătorii de câmp Pripu, Stoica, Nae și Butufei. Dar a rămas o nucă tare, greu de spart. Una care, chiar dacă nu va mai avea drept de promovare vreme de doi ani, încă se respectă – vezi aducerea unui goal-keeper, special pentru meciul cu Petrolul ’52, Vreme. Nici vizitatoarea nu s-a lăsat mai prejos și a venit cu două surprize de ultimă oră: Micu și Puchea, de la singura divizionară prahoveană din întecerile naționale, Petrolistul Boldești (Liga a III-a). Există voci care acuză această strategie de a împrumuta fotbaliști doar pentru două etape. Atâta vreme cât regulamentul permite, iar cluburile s-au înțeles, având și acceptul respectivilor jucători, totul este absolut moral. Și benefic. Iar cel care a avut ideea merită chiar felicitări!
La Păulești, Petrolul ’52 nu a jucat cu 11 echipieri, ci cu… aproape 2.000, galeria și restul simpatizanților creând un cadru motivațional remarcabil. Cu show-ul tehnic demn de un derbi de primul eșalon în prim-plan. A fost un răspuns ideal omologilor de la ASU Poli Timișoara, echipa acestora combătând acum în al doilea eșalon, după ce a început, foarte bine susținută de fani, din campionatele locale. Cu acea galerie, trupa lui Tavi Grigore, Nae Constantin și Gică Liliac a avut, cum se spune în folclorul fotbalistic, 1-0 de la… vestiare. L-a avut și pe tabelă din minutul 11, atunci când căpitanul Tudor a făcutr un presing excelent în tușa dreapta, Dumitrescu a recepționat mingea contrată de coechipierul său și a centrat-o, apoi, în careul mic, acolo de unde Nae a propulsat-o în plasă, după o reluare de fotbalist adevărat. Prima repriză a fost a formației echipate în albastru, cu o dungă verticală galbenă, în lateral dreapta. Au fost ocazii de desprindere, dar așa-i la început, se mai și ratează.
În al doilea mitan, mai omogeni, s-au trezit și băieții lui Iulius Mărgărit și au început și ei să fie mai activi în ofensivă. Însă, nu-i mai puțin adevărat că petroliștii au continuat să se întreacă în irosirea oportunităților de a se deprinde pe tabelă, în special prin Gheorghe și Butufei (bară transversală). Vor veni însă și golurile, în rundele viitoare. E timp. Cu doar două minute înainte de ultimul fluier al arbitrului Andrei Moroiță, un foarte bun produs al școlii locale de arbitraj, detașatul Micu a alunecat nefericit, „vulpoiul” Ciobanu a profitat, a avansat, a intrat în unghi închis, dar a scos, fericit, pentru Țînțaru, cel care a marcat de la 8 metri, pentru un 1-1 cam nesperat, dat fiind minutul în care s-a reușit egalarea. Paradoxal, un gol reușit de către un jucător care a refuzat venirea la Petrolul ’52, împreună cu un altul care nu fost reținut în lotul acesteia! A fost un 1-1 după care petroliștii pot spune că au pierdut două puncte, ci nu au câștigat unul. Mai ales că au avut o prestație cu mult peste anticipări pentru o echipă adunată acum aproape trei săptămâni, care a disputat un singur amical și a fost antrenată nu cât timp ar fi trebuit pentru un debut fără probleme. O echipă care a trebuit să și suporte destule șicane, în special în săptămâna primului joc oficial. Dar, în același timp, o echipă care dă speranțe pentru un viitor frumos pe termen scurt.
Mâna lui Tavi, Nae și Gică, experiența lor, s-a văzut însă din plin, semn că alegerea colectivului tehnic a fost inspirată. Iar de-acum înainte, drumul se speră să fie doar în urcare, drept, fără serpentine. Cu fanii alături, cu siguranță că, la întâiul meci de acasă, de sâmbătă, 27 august 2016, ora 18.00, de pe arena Ilie Oană, cu AS Tufeni, numărul de suporteri se va dubla, poate și tripla, astfel încât noii petroliști să simtă cât sunt iubiți și susținuți direct. Pe „Ilie Oană”, nu mai vin Steaua, Dinamo, Swansea sau Dinamo Zagreb, dar va juca t0t PETROLUL! Cine il iubește cu adevărat va trebui să fie, în prima zi a week-end-ului următor, în tribune și în peluze, pentru a reedita atmosfera inegalabilă din anii trecuți. Dacă o echipă are așa suporteri, în curând va uita de toate necazurile din ultima vreme!
Cât despre incidentul de la final, din vestiarul gazdelor, dintre unii ultrași ai Petrolului ’52 și căpitanul Păuleștiului, Bărăgan, aplanat repede de către președintele Cristi Vlad, cine provoacă trebuie să se aștepte și la o reacție. Să fie învățătură de minte pentru viitor! Toți au orgoliile lor. Ca fotbalist, îți mai închizi ochii și urechile, când ești pe teren! Mai ales când știi cum e prin jurul terenului!
Caseta tehnică
CS PĂULEȘTI: Vreme – Ţugui, Neacşu, Bărăgan (cpt), Cr. Mihai – L. Dumitru, M. Mihai, Al. Ion, Ţînţaru – A. Ciobanu (90 – Dogaru), Zăinescu (72 – Arnăutu). Antrenor: Iulius Mărgărit.
PETROLUL ’52: Marinică – Olaru, Micu, Al. Crăciun, R. Catană – Puchea – I. Dumitrescu (65 – Vl. Butufei), Cl. Tudor (cpt), Ad. Vintilă, Dr. Gheorghe – D. Nae (73 – R. Constantinescu). Antrenori: Octavian Grigore (principal), Nicolae Constantin (secund), Gheorghe Lilaic (cu portarii).
Au arbitrat: Andrei Moroiţă – Cătălin Popovici şi Octavian Ciorescu (toţi din Ploieşti).
Observator AJF: Marian Deaconu (Ploieşti).
Cartonaşe galbene: I. Dumitrescu (65), Neacşu (69), Al. Ion (73), Vl. Butufei (77), Ad. Vintilă (86).
Foto: Facebook și www.republicanii.ro